1pocrizie de Decembrie

Zic din capul locului că nu am pregătirea, nici competența de a face analize stilistice sau de valoare asupra vreunei manifestări culturale. Eu sunt spectator, beneficiar, end-user :). Da’ tocma’ asta îmi dă mie dreptul şi puterea de a spune orice.

Am ajuns conjunctural odată într-o sală unde s-a înfăptuit un spectacol de folclor “autentic” cu ceva nume rimat cam ca’n fotografie. Tot spectacolul am avut numa’ întrebări. De ce au tocuri ele şi sunt aşa strident machiate ca la cabaret? De ce cântecele erau într-o română neutră, corect definită? De ce orchestra avea zeci de oameni? Oare aşa e muzica satului tradițional românesc? Cântau cumva boieroaicele acompaniate de zeci de lăutari? Aşa corect vorbeau oamenii deşi n-aveau şcoală? Aveam impresia că manelele sunt ok. Măcar sunt asumate.

Am plecat cu un sentiment de greață. Simțeam că-mi era ceva furat, ascuns, că anii de comunism şi cei de după au pervertit ceva ce nu ştiu cum va mai învia vreodat’. Şi o mai fac având şi aroganța de a spune că sunt singurii păstrători ai filonului popular românesc. Sictir! Aştept să apară scenă de underground pe folclor.

De la zen la pogo

Nu reuşisem până aseară să ascult proiectul “Reveries” al celor de la A-C Leonte. Cealaltă muzică. Nici în Expirat, nici pe la festivalurile de jazz. I-am prins tocmai în bârlogul lor, în Jazzbook. Cine n-a ajuns încă pe acolo s-o facă. E un fel de “bază” pentru jazzul bucureştean.

Am intrat pe prima piesă cântată doar de Ana-Cristina, dar am apucat să-i răspund la “Bună seara” :). Vreo 60, poate 70 de oameni, umpleau locul stând pe la mese. Atmosfera cozy, vin în pahare. Şi a început să curgă electro-(soul-dub)- jazzul. Uneori domol, plutind pe vocea Cristinei şi saxofonul lui Alexandru Arcuş, alteori drăceşte pe ritmul lui Tavi Scurtu la tobe, clapele lui Albert Tajti şi bassul lui Michael Acker.

Ana-Cristina are singură grijă de vocea ei şi de efectele pe voce, de sonorizare se ocupă chiar Darius Rus, stăpânul locației. Şi asta se simte, pentru că s-a auzit super. M-a furat muzica de mi-am neglijat prietenii :). N-a durat prea mult, spre o oră, şi asta pentru că piesele au fost aranjate să umple un vinil în curând, un prim album al acestui proiect. De abia îl aştept!

Au avut şi bis. De mai multe ori. Delir şi serenitate, zbor de pescăruş şi şarjă de cavalerie…hai că mă opresc, dar tare mi-a plăcut ;).

Intersecții

Când muzicieni deschiși la minte, din stiluri diferite, se intersectează și îsi dau seama că pot face chestii faine împreună se cheamă că avem toti de câștigat. Nu-i ușor să pui orgolii în acelasi mixer ;).

Un nou proiect în zona asta de căutări este cel dintre Andrei Mihai/ Clor Mut, vocea de la Breathlast si The Boy Who Cried Wolf și DJ/producătorul Andrei Coste a.k.a. Lazeface. Sub numele Lazerbreath – unul inspirat zic eu- au scos “Fantome” care e prima piesă compusă împreună de cei doi. Glitchtronica și voce de hardcore metal cu versuri în română. Promițător ;).

 

SIGRID – “Feed the Flame”

“Feed the Flame” al doilea single de la SIGRID după “Don’t be sorry” și puțină informație despre ei. La search pe youtube sunt invadat de o norvegiană cu același nume, dar din alt departament sonor :). De live nu mai zic. Am vazut că au fost la Posada Rock anu’ ăsta. Mi-e ciudă că nu ies mai des pentru că sună bine rău. Un core melodic spre Nightwish cumva și asta datorită vocii feminine foarte dramatice și puternice în acelasi timp.

Deci pe când un live în București? E timpul sa nu mai fiti un side project Taine 😉

Greu cu rocku’n berărie

Am zis să merg și eu la Berăria H să văd cum e cu muzica p’acolo. Jurjak si Omul cu Șobolani erau motive mai mult decât bune să fac asta.

Prima impresie a fost că am ajuns la o nuntă 🙂 . Începuse Jurjak, dar toată lumea pe la mese, unii chiar cu spatele la scenă. Cum s-or simți băieții pe scenă m-am gândit. Trei frontmani, cu talent grămadă pe ei, Dan Minel Stoica mai venise și în fuga de la concertul cu NoruNegru din Club Control. Nici sonorizarea nu i-a ajutat prea mult. Blues rock-ul lor cu vocea gravă a lui George Petroșel și bass-ul melodic al lui Narcis Axinte nu se împăcau bine cu forma sălii care bagă ecou și vibrații pe joase. Doar chitara solo s-a auzit decent. Eu sper să merite financiar pentru trupe, că vibe, emoție și feedback din public mai puțin.

La OCS s-a mai schimbat puțin treaba. În primul rând a fost ocupat spațiul din fața scenei de fani și cunoscători. Cred că a mai venit și ceva lume și astfel ecoul s-a mai estompat, plus că vocea lui Danez Amariei e din alt registru.

Consumul de bere și alte licori a contat și el la încălzirea atmosferei. Ai tot avut timp să torni în tine că show-ul lor a început după miezul nopții. Și-au cântat toate hiturile, și-au ascultat publicul care urla frenetic să li se aducă vara înapoi, au venit la bis în celebra deja strigare de galerie: OCS! OCS!

Mulțumesc trupelor pentru actul artistic. Ele m-au făcut să mă simt bine. Da’ eu nu mai merg la concerte acolo. Poate la niste mici :)…

Coming of Age. De la ChangingSkins

Clubul Țăranului, Vineri seara, sala cu mâța pe perete, vreo 200 de oameni.

În felul ăsta se anunța revenirea pe scena alternativului românesc a formației vocal instrumentale ChangingSkins 🙂 . Revenire pe motiv de lansare al celui de-al doilea lor album, “Coming of Age“.

Deschiderea a fost surprinzătoare. Trupa Ancore, în premieră pentru mine, a livrat un twist punk dansant de toată isprava.

O trupă de 5 cu 3 fete. O combinație de experiență şi exuberanță. Chitaristul de la ChangingSkins Ştefan şi cu bassistul Peter Kolcsar  şi-au combinat ideile cu super-Raluca Pascaru la tobe şi duetul vocal Oana şi Delia, una cu o voce power cealaltă care îi dă tuşă melodică.

Am aflat că erau doar la treia cântare live, dar n-aş fi zis asta. Cică urmează un turneu. La mai multă scenă, zic :)! Și poate schimbați si grafica numelui.

ChangingSkins a urcat pe scenă şi i-am surprins într-un ritual sportiv adunați în colțul scenei semn că emoțiile erau puternice. Dar au scăpat repede de ele. Un electro alternativ rock cu scăpări în postpunk cântat cu poftă. Piese de pe albumul nou, dar şi piese de pe primul album. Horațiu s-a mişcat întruna pe scenă (şi) cu celebra portavoce.

Au avut două piese “Full of dirt” şi “Baby” la care au integrat, bine, şi duo-ul Oana şi Delia de la Ancore.

 

 

20171124_223946609582648.jpg20171124_224114118340036.jpg20171124_2232321146760337.jpg

Le-am cumpărat albumul. Vă zic despre el după ce-l aprofundez 😉