Cu de toate #pestetot

Mihai Victor Iliescu aka ILIESCU ( îl mai știți din ZMEI3 și Aida și Noi) lansează clip la cea de -a doua lui piesa ca artist solo. El n-a vrut piesa asta, da’ n-a avut cum sa scape :P. Piesa e inspirată dintr-un fapt real și anume ubicuitatea de care dă dovadă Bogdan Munteanu aka #Munteanuepestetot. E și cadou pentru prietenul Munteanu la împlinirea vârstei XXX.  Piesa are ritmuri de latino, funk, rock, manele, EDM. M-am spart de râs la versuri, iar clipul e amuzant de-a binelea mai ales că unele faze le știu din experiență proprie :).

Un șpriț de vară pe timp de iarnă

Sâmbătă seara am ars-o romantic și călător. Am mers în Drumul Taberei, în subsolul de la Louisiana Bistro. M-a dus acolo dorul şi pofta de Sarmalele Reci care urmau să execute un acustic. Nu i-am mai văzut de vreo 3 ani, de prin Grădina Floresca, iar bistroul taberist niciodată. O experiență chiar faină care mă face să îmi extind cautările prin underground și mai departe de centru.

Sold out, mese pline, vreo sută și ceva de oameni, blues și jazz în boxe la warm-up și un personal amuzant luptându-se ca fiecare să aibă ce-i trebuie. Public amestecat ca vârstă, adolescenți ce nu erau născuți la primele lor cântări și oameni în pragul pensiei. L-am recunoscut pe Zoltan Andras și pe Emil Viciu, pe restul din trupă, nu. Da’ spiritul e același. Zoly are umorul lui fin și începe seara cu o dumă gustată despre metroul din Drumul Taberei apoi se pornește un “Șpriț” de vară pe timp de iarnă :). “Molotov“, “Trenul“, “La TV” încing treaba. Apuc să văd că jumate din trupă e mai tânără decât mine, bass-ul, cutia de percuție și vioara. Zoly are însă comenzile la el, dă ritmul, cere corecție la sonorizare, e perfecționist. Și mai e ceva ce m-a uimit şi bucurat în acelaşi timp. Are aceeași voce ca acum 15 ani, același timbru dulce-gâjâit, în live, pe CD, atunci, acum! “Dacă n-ai fi tu” ne rupe pe toți. Se cântă lângă mine, cânt şi eu. Showul e un amestec de piese de pe toate albumele lor, o excursie de la romanticul “Telefon” care nu mai sună -unde m-au luat iar valurile de sub piele- la nebunia de pe o piesă pe care nu o știu, dar la care a fost o prestație solo la vioară excepțională a Laviniei Săteanu. Mi-a placut cap-coadă!

Ceva însă mi-a lasat un gust amar. Sarmalele Reci sunt o trupă cu 25 de ani de experiență, 8 albume, au trecut prin milioane de urechi. Versurile lor se confundă cu radiografia societății românești post-decmbriste, muzica lor e un “finesse intellectuelle” și totuși recunoașterea e la genunchiul broaștei. Cu un umor fin Zoly îndemna la un like & share pe facebook ( unde au doar 8000 de likeuri la pagină) sau către tejgheaua barului unde erau CD-uri cu cel mai recent album al lor, “Haos“. Asta în timp ce toate albumele lor sunt sold out! Cum se poate ca o așa trupă să nu poată trăi liniștită din muzica ei?? Când o să aflu o să scriu un îndreptar să nu se mai întâmple asta. Până atunci mergeți la Sarmalele Reci că fac un concert de vă rup!! Țineți un ochi și pe Louisiana Bistro şi programul lor că au chestii faine 😉

Altceva!

Vineri seara a fost cu surpize plăcute, Bodark acustic în 80-90 Gastropub&more. Pe băieții de la Bodark îi văzusem în Fabrica la lansarea celui de-al doilea lor album, “Umaniac”, normal electric. Atunci, după cum v-am scris, nu m-au impresionat. Sonorizarea a fost slabă, nu prea s-a auzit Vali Mihnea, vocalistul, şi versurile au fost prin ceață. Acum însă a fost altceva! Au avut emoții fiind la primul acustic, dar le-a ieşit super bine. O chitară bass, 2 acustice, o cutie de ritm şi o sonorizare minimă. S-au auzit bine versurile, ceea ce m-a bucurat tare pentru că sunt faine, s-au auzit inflexiunile vocii lui Vali şi floricele la chitări ale lui Andrei Namian şi Daniel Rizea. Doar tobarul Ştefan Dancău a dus-o mai greu ;).Plus conectarea cu publicul, vreo 100 de fanii cu care au urlat împreună pe “Să sară” sau “Compas”. Apropos de “Compas” piesa asta se potriveşte al naibii de bine cu perioada pe care o traversăm de vreun an încoa’, piesă imn de trezire, de ieşire din prost înțelesul “merge şi aşa” mioritic. Eu le-aş recomanda băieților să exploreze zona asta acustică, chiar şi fără sonorizare deloc, pentru că le-a ieşit bine folkul lor alternativ nervos ;).

Surpriză plăcută a fost şi pubul 80-90 de pe Ştefan Luchian. Nu cred că au avut multe live-uri acolo, dar poate ar trebui s-o facă. Înăntru sau, la vară, pe terasă. Şi mersi de shot-ul de bunvenit. Bun, dar nu ştiu ce a fost :).

În concluzie, dacă vedeți Bodark acustic pe undeva mergeți! Şi poate vă luați şi un tricou că umblă cu merchandisingu’ după ei.

Asta-i trupă de la noi?

Asta a fost prima întrebare pe care am pus-o când am ascultat  piesa “Roots” de pe nou lansatul album a celor de la Relative. Da, e o trupă din Cluj, cu o componență mixtă de români și expați, ultima achiziție fiind un vocal de origine latină Willy Gozales. Dacă greșesc aștept replica :). Ei zic că e un fel de rap metal / hardcore punk și nu-i contrazic. Mai adaug doar că mintea mea a oscilat în a-i asemăna cu Sepultura și Body Count. Foarte mișto și partea vocală, o engleză americănească pe o voce cu ceva sonorități black. Au concert de lansare a albumului “Positive” în București la Expirat ,pe 7 Februarie cu Gray Matters în deschidere. De pus în calendar 😉

Piesa a fost lansată pe Youtube pe canalul Hardcore Worldwide la care vă recomand să vă abonați pentru prospături.

 

 

 

Pariu?

Am zis să am și eu un pariu de început de 2018 să văd dacă îmi iese sau nu.

Adam’s Nest se chemă pariul meu. I-am auzit la Radio Guerrilla în Decembrie la Nesemnații lui Bogdan Șerban, cred, și a fost plăcut la prima auzire. Am săpat după ei și am găsit destule piese de-un album. Un indie folky grunge de Iași, cu mult feeling și o voce care-mi sună așa un pic a Eddie Vedder. Io zic că o să iasă cu un album și apoi invitații pe la festivaluri, poate un turneu mic, și că o să vă placă.

Ditto :)!

 

2017. Cum fu ( part 4 și gata)

londo

 

Gata 2017, semne bune anul 2018 are. Sunt deja anunțate o grămadă de lansări de albume, la altele se lucrează. Depinde și de noi, consumatorii, ca lucrurile să meargă mai departe. În această ultimă parte a antologiei alternative pe 2017 prin ochiul și urechea mea vă zic despre câteva buleli și mai am și ceva mențiuni pe final.

Buleli…

Timeshift Festival  s-a vrut a fi cel mai mare festival indie din București (adică fără bani de la primării) . Poate ar fi reușit să aibă un start mai bun dacă nu era aleasă prost data desfășurării. A fost plasat fix între Electric Castle și concertul Depeche Mode de la Cluj Napoca. Asta a împuținat simțitor numărul spectatorilor exact dintre cei care erau vizați. Plus că mai erau și alte festivaluri mici în același timp, cum e Waha. Prețurile biletelor a fost mare și ce puteai consuma acolo era mai scump decât la Electric Castle de exemplu.

Revenirea trupei Celelalte Cuvinte m-a dezamăgit personal. Am fost mult timp fan. I-am revazut la Gala Smart Folk You Florian Pitiș și am plecat la jumătatea concertului numai să nu-mi stric imaginea pe care o aveam încă despre ei. Cred că a învăța să te adaptezi timpurilor, dar și vârstei înseamnă a te maturiza. Poate n-am fost eu într-o zi bună. Mai încerc.

Acustica în Berăria H e sub ceea ce merită trupele și fanii. Știu că e un loc de unde trupele câștigă mai bine și că e o gură de oxigen pentru multe, dar locul ăla trebuie aranjat să fie prietenos și cu muzica, nu numai cu berea și cârnatu’.

Închei cu capitolul mențiuni. N-am stiut unde să le încadrez :). Londophone pentru serile de open-mic și pentru gigg-urile intime de acolo. Coma cu videoclipul piesei “Montagne Russe” pentru că mă impresionează mesajul piesei și cum e făcut clipul animat ( valuri pe sub piele de la minutul 2:30). Mă duce cu gândul spre Colectiv și spre ce avem noi, cu toții, de schimbat. Proiectul VideoContent Indiscret Social pe care-l coordonează cumva Cătălin Rulea și care aduna trupe importante din alternativul românesc pentru a (ne) arăta cealaltă realitate, cea de care fugim.

Urez creatorilor de content alternativ un an rodnic ca să avem noi ce privi, ce asculta, iar eu ce cârcoti :)!

 

 

2017. Cum fu (part 3)

cum fu3

 

Fu bun 2017. Mai bun ca 2016 cel marcat puternic de tragedia din Colectiv. Trupe, albume, piese, clipuri, concerte, da’ pentru toate e nevoie de locații, patroni deschiși la minte și organizatori cu idei și spirit alternativ. Așa că azi o să vă spun despre…

…câteva locuri noi ( să zic surpize noi pentru mine, pentru că ele există de ceva timp, da’ nu de mult):

FoodHood – petecul ăla de Vamă din București  ( n.b. Centru Vechi al Bucurestiului). Acolo pe nisipul din spatele autobuzului s-au întămplat multe live-uri faine, cu public aproape de scenă, unii desculti, multi cu berea în mână si cu cântec pe buze.

Quantic – situat în zona studențească, între Leu și Grozăvești, dar nu e un club studențesc, ci mai degrabă unul rock, fiind casa bikerilor din Free Riders. Nu-i nou sau renovat, da’ are tot ce-i trebuie pentru gigg-uri faine indoor și outdoor.

Verde Stop Arena – asta e o pajiște dintr-un fost teren de fotbal, cu iarba drenată pe bulevardul Barbu Văcărescu unde se întâmplă tot felul de târguri pe timpul sezonului călduros și, din fericire, se ascultă și muzică live până în noapte.

… câteva evenimente sau serie de evenimente care mă fac să le remarc și să le doresc să continue:

Sofar Sounds Bucharest a împlinit un an și a marcat asta printr-un super concert cu acces liber având alături pe Eyedrops, Fine it’s Pink, The Mono Jacks, Heion and the Echo bits și The Kryptonite Sparks.

Backyard Acoustic Season cu live-urile lor pe seară de la Verde Stop Arena din București pe unde au trecut multe trupe vara asta.

#3010 un concert eveniment menit să (ne) aducă aminte că a existat tragedia Colectiv care ne-a marcat rău pe noi și undergroundul nostru. Se adună oamenii, se cântă, unii plâng. E un concert care trebuie să continue!

 

festivaluri la care vreau să mă reîntorc în 2018:

Electric Castle pentru că a fost ne-românește de bine organizat și pentru că a dedicat un Hangar întreg scenei românești.

Awake pentru conceptul de îmbinare a mai multor laturi artistice, creative. Nu e doar muzică ci apare și teatrul, filmul, literatura, sculptura și ce-o mai fi fost pe acolo.

QFest pentru cele 3 zile pline de muzică și de trupe pe care le prind rar prin București. Un Rockstadt mai mic în București ;).

Mâine închid antologia 2017 cu ceva mențiuni și lucruri care n-au mers tocmai bine ;).