2017. Cum fu (Part 2)

Azi vă zic ce trupe și ce albume mi-a dat mie 2017.

Trupe noi ( adică trupe pe care le-am văzut io pentru prima oară în 2017 :))

Jinxy von Ders, o trupă de grunge-punk cu un live de excepție. Prima oară i-am văzut în Hangarul de la Electric Castle, apoi de încă vreo 5 ori. Mișcare scenică non stop a lui Iris Danciu dublată de o voce foarte bună, chitara lui Cătălin Boltașu și un set complet deja de piese cu care țin lejer un show.

Live Electric Castle “So allive”:

 

 

Trees Orchestra, o trupa de indie rock atipică, cu bass-ul distorsionat al lui Călin Radu în prim plan, vioara lui Feras Sarmini la floricele, vocea lui Bogdan Rusu și ritmul tobelor cu influențe orientale al lui Vlad Ionescu. Am dat de ei la “dezvirginarea lor publică” din Control la începutul verii. Live din Control:

 

Cardinal din Constanța, stoner, garage rock și tupeu. I-am prins în Underworld la așa-zisul lor ultim concert în București și promovarea celui de-al doilea lor album “Disappear“. Între timp s-au răzgândit și mai continuă. Ce bine :)!

 

 

Să trec la albume. Trișez, da-mi permit pentru că nu iau ci dau :). Aici mi-e greu să gasesc doar 3 pentru că a fost un an cu multe lansări și îmbucurator de multe bune. Vi le las în ordine aleatoare:

Eyedrops – “Prezent”  pentru multe versuri care mi-au rămas în minte și pentru “țineți aproape ce știi că-i al tău”.

Am fost la munte și mi-a plăcut – “S-a rezolvat. Nu se poate” pentru orele în care m-au însoțit la drum cu tripcorele lor și pentru umorul fară cuvinte 🙂

Omellette – “With a rose, with a fire” Dansăm, ne distrăm, da’ punem și ceva feeling, da 😉

Between Colors – “SIMULACRUM” Pentru că m-a repus pe picioare de câteva ori când mă simțeam copleșit de realitate.

Tourette Roulette – T!T$” Pentru că poți sș dai o petrecere întreagă cu el.

The Mono Jacks – “Ușor distorsionat” Pentru 1000 și un infinit de motive date-ntr-un sfert de secundă

Umbra – “Noi, restul” pentru feeling și pentru că m-au făcut să-l ascult de atâtea ori cu plăcere.

Va urma :).

 

 

 

2017. Cum fu ( part 1)

Alternativu’ își trage sufletu’ zilele astea, 2017 c’est fini, asa că mă bag și eu în seamă cu ce a însemnat pentru mine 2017, pe felia mea de consumator din zona asta :).

Știți că sunt subiectiv, mofturos și calător, dar nu peste tot. O să-mi dau cu părerea doar despre ce am auzit, văzut, fost. Câte 3 din fiecare, încerc, ca să n-ajungă la toată lumea.

Piese lansate în 2017

Tower de la Tourette Roulette feat Mihai Andrei ( Breathlast) pentru că electro-core-cool

Noaptea aceea de la Bujor Stoicovici feat Vlad Gorneanu( a.k.a Vlase de la ZOB) pentru că e toată o poezie și

1000 de DA de la The Mono Jacks pentru că după 1000 de ascultări tot îmi dă fiori pe piele.

 

Clipurile lui 2017

Vârful cu Dor de la Moon Museum pentru că s-a muncit mult, s-a transpirat, iar eu m-am distrat la el 🙂

 

Omul de Gheață de la Șuie Paparude pentru cum e realizat și cum susține el mesajul piesei și

 

 

OM de la Luna Amară pentru că poate oricând intra ca material didactic în școli despre ce înseamnă bullyingul și cum trebuie tratat.

 

 

Va urma :).

“Mistakes” – Synth-emotions

 

next ex

 

După vreun an și ceva de existență Next Ex reușește să-și lanseze primul album. Bun start! “Mistakes”  a fost lansat pe la sfârșitul lui Noiembrie în Control, lansare la care n-am ajuns din cauza de aflat prin alte părți de pe glob :). Două lucruri mi-au atras atenția încă de la prima auditie: emoția transmisă și inovația sonoră sau cel puțin căutarea ei. “Blended Thoughts” e prima piesă și nu degeaba. Ne avertizează din prima că prin versurile albumului sunt trăirile, emotiile, greșelile membrilor trupei. Și-au expus propriile experiențe pe altarul muzicii. Îmi place când văd și aud asta, dă putere muzicii și reușește să te ducă în starea aia unde muzica vindecă.

Muzical albumul poate fi încadrat la synth-pop, dar cu oscilatii între pop alternativ light ( “Would you“, “Made of Glass“) și trap-pop cu ceva electro prin el ( “Runaway“, “Should“). Oricum se simte căutarea inovatiei sonore și, pe alocuri, le-a reușit bine. De remarcat calitatea vocii Andrei Sofronie și modul cum sunt centrate piesele în jurul ei. Pe “Wrong Time” e și un duet cu Lucia care-ți dă niște chilluri pe piele ;).

Versurile sunt exclusiv în engleză, ceea ce în cazul genului lor de muzică e un atuu, fiind mai ușor de primit în piețele mature muzical din Vest decât pe la noi. Nu știu de ce primele lor single-uri “Hey Girl” și “Close” nu fac parte din album. Pacat! Erau valoroase.

Albumul n-are forma fizică, dar puteți să-l cumparați de pe Bandcamp, ceea ce vă și încurajez ;).

https://nextexofficial.bandcamp.com/releases