Ska-fun

Nu mai văzusem Just Another Lie de vreo 5 ani din Vamă, cred, da’ nu-s sigur :). D’aia am ținut neapărat să ies pe frig și zăpadă să-i văd. Și locul în care au cântat e nou pentru mine, Bistro Matrioska undeva între Romană și Victoriei. La ușă m-a întâmpinat motanul Santiago, un gigant simpatic și blanos. Deci am intrat zâmbind și am păstrat zâmbetul. Un bistro cozy, cu o mansardă plină și, undeva în spate, lângă un pian – cum l-or fi bagat acolo!? – și o bibliotecă era amenajată scena ad-hoc. Cre’ că au fost vreo 60 de persoane pe la mese, în picioare și pe scari. Ar fi intrat mai mulți dacă n-ar fi fost mesele, dar acolo se mai și mânâncă așa că….

Punctuali, apreciez asta. La 21:00 au zis , la 21:03 au început. Atunci a început și fun-ul. Adică ska-reggae-punk-fun cu saxofon din registrul de alămuri. Dacă nu i-ați auzit niciodată va recomand s-o faceți. Vocalistul e George Bonea pe care unii dintre voi il știți mai mult din zona de stand-up comedy. Vă imaginați cam cum e dialogul cu specatorii dintre piese, nu :)!? La atmosferă au contribuit și versurile lor majoritatea scrise în stilul caterincă serioasa. S-a cântat fix o oră plus ceva bisuri, multe piese de pe primul lor album existent, dar nelansat 🙂 care plutește undeva prin online ( găsiți pe youtube multe piese cu sau fără videoclip). Fără vină, Atâtea, Sămbătă seara, Azi, și, bineinteles, Iar,bă! Au fost și piese noi ce vor fi lansate curând cum e Dă-i să rupă ce stă să iasă sau cea mai scurtă piesa a lor Nu meriți o piesă cântată de Bonea la pian cu 2 note și un vers, dedicata fostei 😛

Io sper ca băieții ăștia să continue și să se reproducă mai des, nu doar Sâmbătă aseara 😉

New kid in the city

RE

 

Mă refer la un proiect nou care îmi sună mie bine ca intenție pentru că se hrănește din underground și, în același timp, îl hrăneste. Era nevoie de așa ceva, de niște oameni, trupe, energii puse la comun care să urneasca un astfel de proiect. De Rezistența Electronică vă zic. Un proiect născut din dorința unor oameni pasionați de sunete de a arăta că muzica electronică este încă vie și prezentă în industria muzicală româneascâ.

La prima ediție din 2 Martie din Quantic se adună așa: Omelette, cu synth punk pop romantic de-o să vă dansați pe Kissing și Luna, Karpov not Kasparovelectro jazzy dance de export, Tourette Roulette de care v-am zis că au un album cât o petrecere și care te duc din electro-dance în hardcore, Crowd Control, un proiect electro-fusion de explorare și Andrei Irode cu noul lui proiect care vrea să împace pe toată lumea într-un mare dans cu electro, hip hop și metal. De warm-up, melanj și after-party se ocupă Călin, înșiruitorul entuziast de track-uri dansabile din locurile pe unde vă place să va bâțâiți :).

Se putea să nu fie Munteanu implicat?!? 🙂 El e cu  promovarea și organizarea și sper să-i iasă!  Rezistență prin dans ;)…

Math-grunge with a passion

Într-o atmosferă intimă a la Londophone și la mare concurență cu Andra 🙂 am reușit să prind al doilea gigg ElectroMagnetic Interference cu Emi Băragan, one-man-band.

L-am prins chiar de când își făcea ultimele reglaje din probele de sunet. Meticulos și perfecționist și-a întins pe mica scenă batalionul de pedale, efecte și alte hi-tech music gizmo ( dreapta jos în poză).

Mi-a arătat cu mândrie ultima achiziție, un OZN de culori și butoane care s-a dovedit util pentru că pe durata concertului i-a ușurat mult treaba și i-a lăsat mai mult timp să ne transmită feeling prin muzica lui.

Nu ne-am strâns mai mult de 30-40 de persoane. Math-grunge with a passion, așa aș caracteriza muzica lui, acorduri cu distors, voce a la Eddie Vedder și versuri în română majoritatea cu o sensibilitate care te surprinde.

Proaspăt întors dintr-o călătorie care a trecut prin faimosul The Crocodile din Seatle și prin locurile odată unmblate de Cobain ne-a adus de-acolo piese noi care cică o să se transforme într-un nou album.

Vă reamintesc ca el are deja un album scos, Lookup 180°, pe care îl puteși asculta gratuit pe youtube si alte platforme.

Îmi plac astfel de proiecte altfel. Nu știu dacă se va transforma într-o trupă de facto cu mai mulți membrii sau nu. Ideea lui de a compune, orchestra și performa singur este unică în spațiul underground-ului bucureștean pe zona alt-rock și la complexitatea la care o face el.

O experiență pe care v-o recomand. O să-l urmăresc și vă dau de știre unde-i următoarea apariție ;). Stay tuned!

N-am pierdut URMA

Scumpi la vedere și auzire mai sunt trupeții de la URMA. Atât de scumpi încât lumea-i uită și se bucură din nou la regăsire ca și cum i-ar asculta pentru prima oară. Aseară la concertul lor din Control un grup de olandeze din spatele meu îi spuneau unei prietene românce: “They are brilliant! Are they locals? They should play in London!” și s-au bâțâit toată seara.

Sold out, cum altfel să fie, cu un public mai sofisticat, cu media de vârsta mai spre mijlocul clasamentului și asta într-o seară cu ninsoare, meci de fotbal și tensiune civică.

Au avut în deschidere duo-ul clujean Satelittes pe care îmi pare tare rău că i-am ratat din cauză de tudorelu’ mă’sii. Îi văzusem în Hangar la Electric Castle și mi-au plăcut.

A door to my world a deschis concertul. Frumoasă deschidere , nu:)!? De la rock deliric la rock șoptit cu inserții de alămuri. Comfort, All wrong și lumea începe să murmure pe Terminus și să-i fure scena lui Mani pe Cine iubește si lasă.

Au cântat și, cred, vreo 3 piese de pe viitorul album ce va ieși anul asta denumit “inima!ism” și care încet-încet va fi din ce în ce mai prezent în playlistul de concerte începând chiar cu urmatorul din MȚR de pe 29 Martie.

Au cântat inclusiv piesa Love Create Inspire care în opinia mea va deveni un hit depășind granițele undergoundului. E la a doua audiție la mine și , probabil la mulți din sală a fost pentru prima oară și, cu toate astea, s-a cântat refrenul în mulțime plus un dialog fain pe versuri cu Mani.

Trei bisuri ca să se potolească lumea. Prima, preferata lui Iulian Tanase, What are friends for apoi Buy me with a coffee și, final cu trimitere spre after-party, Selfish.

Yes, they are brilliant!!

Cu de toate

Așa mi se pare descrierea României prin ochii si, mai ales, muzica Trees Orchestra.

În pregătirea concertului de lansare a primului lor album, lansare ce va fi Vineri 23 Februarie în Control, cvartetul a lansat al 4-lea lor videoclip, de data asta unul curajos, un manifest vizual și auditiv despre ce înseamnă România de azi în viziunea lor. Piesa e un iureș sonor atât melodic cât și ca versuri, iar videoclipul se mulează perfect pe ideea asta. Vlad Petri, căci el este regizorul clipului, a folosit imagini din arhiva personală de la mai toate evenimentele contorsionate social ale ultimilor ani, culminând cu fierbintele an 2017.

I-am cunoscut încă înainte să iasă în agora cu muzica lor și mă bucur că au avut așa o evoluție în doar un an. Prin urmare voi fi alături de ei la lansare ;)!

 

We Singing Love

Before the storm you Get up slowly, feed your Hunger and Say you’re mine to All the people in the world! No Sadness, just Destiny. Baby, let’s get Out of the City and make a New sport out of it and, there, I’ll take your Bridal hands to kiss and tell them never to be on the Wrong side….

Căluții de mare sunt monogami și preferă să înoate în cuplu ținându-se de coadă. În cheia asta aleg să interpretez coperta noului album We Singing Colors, “Lone Learner“. Titlul rămâne însă un mister și poate așa și trebuie.

De aici pleacă impresiile mele. Un căluț de mare care este într-o relație intimă cu muzica pe care o ascultă și o ascultă din nou, pe repeat. Așa îți vine să faci cu acest nou album, doar să intri în mood-ul potrivit. Mă rog, nou e cam mult spus pentru că vreo 5 piese sunt deja cunoscute trupa cântându-le de un an și ceva. Dar, nu meritau și ele să apară pe un album 🙂 ? Get up slowly, Say you’re mine, Out of the city, All the people și Bridal hands sunt deja cunoscute fanilor și nu numai.

Mie mi se pare un album romantic cap-coadă, un new-folk cu amestec de pop, rock, electro și multă sensibilitate. Versurile pieselor sunt exclusiv în engleză, dar bune.

Pare trupă pentru gagici, dar n-avem cu toții o parte feminină în noi ;)?

Am fost și la concertul de lansare din Expirat. M-am bucurat că am găsit multă lume acolo deși era Valetine’s day plus alte lansări de album prin oraș. Show-ul fost fain cu DBLTRBL în deschidere apoi Sara Ledesma, o prietenă de-a lor din Spania. E foarte important că artiști de afară vin să susțină trupe de pe la noi. A fost mișto trecerea de la gigg-ul ei către concertul We Singing Colors printr-o piesă pe care au cântat-o la un moment dat împreună, Travel in the night și in care foști membri We Singing Colors au urcat pe scenă, Narcis Axinte fiind printre ei.

În concert au fost toate piesele de pe albumul nou și câteva piese mai vechi. Mie îmi place cum sună Hunger mult, dar Say you’re mine cu saxofonul lui Andrei Fântână e demențială și poate oricând să-ți fie de folos dacă ai de îndepărtat niște bretele care te încurcă ;).

Luați-l, ascultați-l!