Ana se joacă…

… încă :).

La mare concurență cu Sf. Valentin, lansarea de album Moon Museum, lansarea de album We Singing Colors și prima conferință de presă a LCK :), s-a desfășurat discret și revenirea Anei Coman după 3 ani în fața publicului. Care voiai să-ți impresionezi iubita cu o seară plină de sensibilitate și n-ai fost aseară în Londophone ai ratat ;).

Ce fain e să vezi un artist care își transformă emoțiile frică în emoții aripi! S-a simțit din plin emoția revenirii. Îi tremura vocea discret, încurca ordinea pieselor îndelung aranjată dealtfel, se ascundea dupa zâmbete. Dar tocmai asta a făcut și mai calde momentele. Am avut impresia că sunt în extensia unei camere de cămin unde o chitară și o voce cântă de dor, de dragoste, de fun, de supărare. Nici nu eram foarte mulți ce-i drept, cred că vreo 30-40 de spectatori printre care și colegi de-ai ei de la Radio Guerrilla cu o nota aparte pentru Gilda care a făcut poze, a filmat și a fost alături de ea cum știe ea mai bine :).

Ana are o voce cu potențial care ar merita mai multa scenă. A abordat multe genuri, dar a făcut-o într-o manieră proprie. De exemplu “Toxic” de la Britney Spears a fost foarte lentă, caldă, misterioasă, chiar mi-a plăcut deși piesa originală nu-mi place deloc. Lana del Rey, Damien Rice, Vance Joy, Kodaline, Katy Perry, Kyla LaGrange și ce-o mai fi fost plus Byron, “Aello” de la Unflicted și “Cântă-mi povestea” de la COMA unde ne-a făcut pe toți să cântăm :). Surpriza a venit însă de la piesele proprii, 5 la număr, chiar bune. N-au incă titlu, iar una a fost compusă cu câteva zile înainte, probabil sub efectul benefic al emoțiilor. Am reținut una în engleză “A different you” și una în română, preferata Gildei, “Nimeni nu-i ca tine“. Titlurile sunt date de mine deci sunt supuse schimbării :).

A avut și bis, normal, și singur vor mai fi și alte evenimente. N-are cum altfel!

Groovy HEAT

Arctic Monkyes din Banat, The Different Class , se pregătește de un EP care se va chema ALLOW și ne dă primul extras de pe el,  “Heat“.  Chiar așa și e, o piesă cu un distors proeminent și un ritm înnebunitor. E despre atracție magnetică, despre schimbarea în altfel de Tu când te lovește valul fierbinte, despre frumoasa distorsiune a realității când ți s-au aprins “călcâiele”. A se consuma neapărat 😉

 

Monșer, unde-i Bubico?

N-ai cum să mergi la un concert D-L Goe și să nu pleci zâmbind, dacă nu chiar râzând :)!

Show-ul lor o poveste cap coadă, are fir epic plin de umor și interacțiune cu publicul. Din el băieții au scos un clip liric la “Cățea” un rock’n’roll varianta 2018, amestecat cu influențe downtempo și ironie fină numa’ bun de dezmorțit sau terminat relații plictisitoare ;). Enjoy!

 

Colorelax

Am văzut de curând în news feed-ul meu o pagină nouă a cărui titlu mi-a atras atenția: Painting Room. Ce-o fi? Am văzut ceva despre culori, imaginație, spirit liber şi m-am înscris la o sesiune demo cu tot cu fi’miu de 3 ani. Am ajuns primii şi ne-a întâmpinat foarte cald Miky. Cald, dar non-invaziv, cu informații despre ce ni se va întâmpla în următoarea oră în camera cu pereții de hârtie. Regula e fără reguli.

Culori şi pensule pe mijloc, fiecare cu coala lui lipită de perete, un halat pe tine să nu devii un curcubeu ambulant şi… go with the colour flow. Că ai 3 ani sau 53 tot ce ai de făcut e să îți laşi imaginația să se joace printre culori. Fără judecăți, prejudecăți, teme sau dileme. Doar joacă. Dacă eşti părinte cu copil trebuie să treci peste asta. Cele 2 facilitatoare preiau funcția de ghidare. Tu te relaxezi- dar mai tragi cu ochiul la ce face al tău- iar el face ce-i trece prin cap, coloristic vorbind. Un fel de a reînvăța să-ți foloseşti imaginația, valabil pentru cei mari, sau de educație creativă pentru cei mici.

Conceptul a fost dezvoltat de Arno Stern imediat după WW2, dar mai multe găsiți pe site-ul lor painting-room.ro . Tot acolo vă puteți înscrie, cum am făcut eu, sau puteți afla detalii despre concept, program şi prețuri. Orientativ o sesiune e cam cât un masaj terapeutic. Tot relaxare, dar livrată prin ochi şi imaginație:)

20180210_1120161668871319.jpg

Fata din alt timp

   La ultimul gigg Sofar din București am avut surpriza placută să o ascult live pe Valeria Stoica. Mi-a plăcut din prima stilul ei, poate și pentru că nu prea e de pe aici și când spun asta n-are nicio legătură cu faptul că e din bucata aia de Moldovă din stânga Prutului. E o apariție altfel prin voce, sensibilitate și stil. Vocea te duce spre Lana del Rey, Birdy, Ellie Goulding, Norah Jones, da’s prea multe deci e doar ea. Ai putea zice că e doar o mironosiță cu ceva voce, dar dacă îi acorzi timp și atenție timp de o piesă n-o să mai crezi asta. Chiar și cum se îmbracă e altfel, un amestec de vintage cuminte. N-are atitudine și prezență scenică mai deloc, dar compensează cu super-sensibilitate. Nu-i genul meu de muzică și cu toate astea mi-a plăcut și aș pune pariu că va ajunge departe. Aș prefera ca acest departe să nu însemne heavy rotation la ZU. Am remarcat asocierea ei în România cu Uninvited Artists, un proiect nou, care își propune să grupeze artiști independenți și să devină o alternativă la mainstream-ul comercial. Deocamdată au suportul și aprecierea mea, da’ știti că-s vigilent :).

   V-am scris despre ea pentru că tocmai si-a lansat o piesă cu videoclip “Get Back” și îmi place. Sunt curios voi ce părere aveți?

 

Relativ Saltele Gri

Gray Matters nu mai cântaseră electric de vreo 6 luni şi pe clujenii de la Relative nu-i văzusem niciodată, îşi lansau albumul nou, aşa că hai în Expirat să dau puțin din plete mi-am zis. M-a uimit şi întristat cât de puțini oameni erau la o oră după ora de începere anunțată pe eveniment. Maxim 100 cu tot cu fumătorii rătăciți care pe unde. Prin urmare au tras de timp cât au putut. Cam neplăcut pentru o zi de job după care urmează alta la fel. Până să înceapă treaba mi-am aruncat ochii pe standul de merchandising. Am şi luat 2 tricouri, aş fi luat şi albumul dacă ar fi fost acolo. Aviz Relative ;).

Când a început să cânte Laura Brat mi-au dispărut mofturile. Băi ce voce are! Au un stil care poate intra pe multe gusturi. Eu îl numesc un synth-metal , de fapt fiind o combinație de electronic rock şi metal alternativ. S-a văzut că-s cam necântați şi că studioul nu-ți satisface nevoia de energie pe care ți-o iei dintr-un live. Au avut mulți fani în fața scenei, dar sigur au mult mai mulți. Pe Ba Bu nu-l mai luai de lângă synth-urile lui, Băncilă se suia pe toate boxele, Cătă rupea tobele şi Laura ne sfredelea mințile cu vocea ei. Am înțes şi de unde energia asta. Concertul lor a marcat trecerea la o nouă perioadă în viața trupei. Vor urma piese noi, schimbare de repertoriu, concert şi lansare de videoclip pe 14 martie în Control.

O pauză scurtă şi urcă pe scenă clujenii de la Relative. Rap/core/metal un fel de Limp Bizkit ardelenesc. Doi vocalişti cu fluență rap&hip-hop şi o linie melodică energică, spre core metal. O trupă care are nevoie de oameni în fața scenei să iasă pogo. N-a fost să fie aşa deşi au fost tentative. Am stat vreo oră din gigg-ul lor, am dat din cap, m-aş fi băgat la un wall, da’ n-a fost să fie de data asta. N-am prins faza cu măştile trupeților. De ce n-au toți, trecând peste faptul că e cam fumată treaba. Poate or fi rațiuni personale. Şi, măi băieți, dacă tot aveți merch de ce nu-l promovați pe scenă?

O să merg să-i văd la Cluj, sigur e altă treabă ;)!

Punk. On a Roll !

 

scandal

Ce-mi place când văd trupe care reușesc neabdicând de la muzica lor, de la felul lor de a trăi, de a fi. Așa e si cu Scandal Streetpunk, o trupă de punk rock născută acum vreo 20 și ceva de ani în Bacău și ajunsă acum în Londra. Probabil am împărțit aceeași gașcă iubitoare de punk și metale prin orașul lu’ Bacovia, dar nu numai d’aia îmi plac. E o legatură între eu cel de azi și eu adolescentul neastâmparat, iar muzica lor parcă e coloana sonoră a acestei legături. Ei cântă și azi de parcă tocmai au chiulit de la ora de chimie. Sunt efervescenți și sinceri în linia melodică tribute to classic punk rock și mesajul rebel. Versuri de revoltă specifica punk-ului sunt adaptate problemelor societății consumeriste de azi. Problemele clasei muncitoare  suprapuse cu cele ale emigrantului plecat la muncă în vest plus manipularea mediatică sunt teme comune pe album. “Always“, “Media Control“, “Bad reputation” sunt piese care au fost lansate cu videoclip deja în timp ce alte 7 piese așteptă să vă scoată la pogo \m/ !

Albumul “On a roll” a fost lansat pe CD, vinil și on-line. Punkiștii o să aibă și ceva concerte prin UK. Nu știu dacă au vreo propunere de face concerte prin România, dar eu o să tot povestesc despre ei că poate ;)…

On-line gasiti albumul aici:

https://scandalstreetpunk.bandcamp.com/album/on-a-roll-3