Iocan, Mandarina și Adam’s Nest

Sunt cititor de proză scurtă, de atâta mai am timp, răbdare, chef. Cel puțin în momentul ăsta al vieții. Așa că mi s-a parut normal să văd care sunt considerate top 5 cărți de proză scurtă din România. Și așa am ajuns la prima editia a Premiului Iocan, premiu acordat de Revista Iocan și Editura Vellant celei mai bune cărți de proză scurtă românească pe anul 2017. Evenimentul e sub umbrela Bookfest, locația bine aleasă Teatrul Apollo111 în subsolul Palatului Universul, dar public jenant de puțin, doar vreo 100 de oameni s-au arătat pe acolo.

Top 5, din care s-a ales câștigătoarea Misterul maşinuţelor chinezeşti de Florin Irimia, Mandarina de Răzvan Petrescu, Tot spaţiul dintre gîndurile mele de Bogdan Răileanu, Pereţi subţiri de Ana Maria Sandu și Copilăria lui Kaspar Hauser de Bogdan-Alexandru Stănescu. Aveți ce citi vara asta! Mandarina a luat frișca de pe tort :). Mucalit discursul lui Răzvan Petrecu cu ușoare săgeți spre USR, scriitorii nu politicienii.

Toată festivitatea a fost încadrată de concertul Adam’s Nest aflați la al treilea live în București în anul ăsta. Pariul meu pe 2018 s-a încadrat perfect în seară și felicit organizatorii pentru alegere. N-am avut net ca lumea să fac un live așa că trebuie să mă credeți pe cuvânt :). Au cântat ce au ei mai bun, au cântat în engleză și română, ocazie cu care am aflat că Vlad e autorul stihurilor în graiul autohton, iar Răzvan este emancipatul care scrie în limba lui Byron :). Au scos de la naftalină și o piesa mai necântată, Noul val, atât de necântată că au avut emoții la ea. Cică mai au piese grup, timp să aibă să le scoată. Dar timp nu prea mai au anul ăsta, poate spre toamnă să mai dăm de ei în București ;). Victoria la bis și o vorba după. Mă bucur că i-am revăzut, ma bucur că am trecut pe la Iocan.

Sacoșa cu prospături #26

Azi e mai cu basme, cu povești…

fairy tale

The Glimpse Fairy tale  Pop punkăreală de calitate din Rep. Moldova, da’ n-ai zice că-s de acolo. Sună brit. Piesa e plină de energie și te cam ridică de pe scaun :). Nu degeaba au câștigat băieții un loc la Own the stage @ Electric Castle.

Baby ElvisWhite elephant  Băi pe orădenii ăștia dacă-i aude cine trebuie o să deschidă The White Stripes în curând. Și au șanse pentru că și ei au luat un bilet la Own the Stage. Un garage rock care te prinde și te face să dai din cap precum cățelușu’ din spatele mașinii. Clipul e haios rău, low-low cost, dovada că talentu’ suplinește banu’ până la un anumit nivel :). Citiți banda că merită 😉

 

 

Alina ManoleSalvează-mă   Să vă mai liniștesc puțin. Fata cu Luna pătrată și-a lansat noul album la Teatrul Nottara, Lucruri Simple. Un cântec despre partea amară a dragostei. Întotdeauna mi-a plăcut  poezia ei care acum e răvașită de un pian și vocea ei.

Trees OrchestraRăzboi    Încă o piesă de pe albumul lor fără nume își găsește identitatea vizuală. Post krautrock cu versuri despre o tânjeală intrinsecă ce așteaptă pacea. La fel cum așteptăm și clipul la Pace ;). Ce natural joacă puștiul din clip!

 

ElevenȘi tu și eu  O trupă relativ nouă, dar cu experiență. Alternativ/post-grunge cu puțin post-rock despre tu și eu. Au un ritm de o piesă la câteva luni ceea ce duce spre o lansare de album în toamnă :)?

 

 

 

Din backstage

M-am trezit cu o invitație la o discuție despre Awake festival la o conferință organizată de PR Tea and AD cookies. E o inițiativă cu mai multe evenimente cumva orientată spre cei care organizează, crează, comunică în zona industriei muzicale. Mi-a atras atenția subiectul, dar şi invitata, Laura Coroianu, CEO Emagic, fondatoare Emagic şi Directorul festivalui Awake. V-am scris deja că pentru mine a fost surpriza plăcută a anului trecut acest festival şi am aşteptări mari de la el anul acesta.

Sala plină, neaşteptat, de tinere absolvente sau în curând absolvente ale facultăților din zona de PR şi comunicare. Parte masculină mai putin :).

Laura a vorbit practic despre istoria evenimentelor live de nivel internațional din România din 2007 încoace, trecând prin B’Estfest şi ajungând până la momentul Awake. Experiența şi experiențele duc spre un concept de boutique festival care va creşte organic, care nu va vâna câştiguri nesimțite, care nu va fi un hit and run, care vrea să continue. Îmi place că mențin comunicarea cu publicul lor, începută chiar la festival cu diminețile de cafea din zona Feed your Mind. Îmi place că au luat în calcul ideile de acolo şi feedback-ul din festival. Îmi place că mențin şi dezvoltă ideea cu care au început.

Adaug şi eu nişte observații personale:

– Grijă la net/WiFi, să fie din belşug că aşa se duce vibe-ul

-Grijă la camping şi la condiții (a fost de nota 7-8, e loc de mai bine)

-Utilizarea fondului local şi a comunității din Gorneşti şi Târgu Mureş

-Implementarea unei aplicații sau a unei metode de comunicare cu oamenii din festival pentru informații legate de program, surprize, concursuri, vreme, urgențe

-Poate ceva pe apa Mureşului

God speed, Awake !!

Sacoșa cu prospături #25

Asta e amestecată rău. Metal, pop, folk, electro :)…

Shopping-Bag-XI_-Ochre-Mixed-Media-on-Canvas-20-X-20-web

Arashai Zeu ateu O piesă de pe albumul lor Secol de Iluzie lansat online acum vreo 2 ani și live în Fabrica acum un an. S-au gândit că merită clip și bine au făcut. Așa mai revii în atenția publicului. Și piesa asta chiar merită! N-o pot încadra în ceva anume că are multe influențe, un fel de RAM în versiunea românească. Clip dark, cu distors pe imagini :). Foarte tari versurile, iar dacă vreți să dați din plete pe muzica lor îi vedeți pe 12 Iulie în Londophone la Well Lit Summer Nights #2.

Valeria StoicaJust a boy  Un cântec despre inocență. Vocea caldă a Valeriei e făcută pentru asta. Clipul e într-o ușoară notă retro cu iz de vacanță de vară :). Cred că se apropie lansarea albumului de debut.

Țapinarii Săgeată spre cer  Folkiștii mucaliți lansează o piesă nouă acum, în buza verii. Să aibă lumea ce urla pe plajă la foc în noapte ;). Să stau și să fac nimic / Să nu vreau să mă ridic, parc-o aud în față la 1st Stage. Clipul e filmat în Quantic cu imagini din piesa Șoimul. 

Are You AnywhereAfterlove     Un soulectro cu un tempo crescendo exact ca revenirea de  după o despărtire, o engleză excelentă și un clip chill filmat pe frumoasele coclauri mioritice :).

 

 

Casa vie

Am aflat că și-a redeschis porțile spre vizitare Casa Costa Foru la Dealul Mitropoliei nr 7. Am desoperit casa asta acum vreo 3 ani și de atunci mă reîntorc cu drag la ea. E o casă vie ținută așa de o mână de oameni care se încăpățânează să-i păstreze magia.

Am pedalat prin ploaie să ajung la evenimentele de Vineri. Am întârziat și am aterizat fix în mijlocul evenimentului din sala de la parter, un discurs despre Emil Prager, susținut de Nicolae Șt. Noica, inginer constructor, fost ministru al Lucrărilor Publice, profesor universitar și autor a peste 50 de articole în domeniul construcţiilor şi istoriei tehnicii construcţiilor româneşti. Nu știti cine-i Emil Prager? Google it! Dacă ești din București treci zilnic pe lângă operele lui ;). Iar dacă ajungi în camera la Nicu o să ai parte de o călătorie în timp ghidat de vocea lui ce pare că iese dintr-un vechi radio cu lampi.

Apoi, pe scara centrală, a fost o degustare de vin de la Marvin Wineshop, un pretext numa’ bun să explorezi casa cu un pahar în mână, să citești istoria familiei printre zecile de poze vechi adunate de echipa de voluntari, să arunci o privire pe terasa din spatele casei, să te uiți curios la obiectele adunate de prin podurile Bucureștilor.

Așa am făcut și eu, dar un acord de chitară și o voce m-a tras spre salonul de la etaj. Petra Acker își pregătea concertul. Nu numai vocea ci și scena. Se vedea pe fața ei că e în locul în care-i place, pe care și l-a aranjat ca pentru muzica ei. Are și de ce să fie bucuroasă. Cânta într-un salon care a fost inima petrecerilor interbelice, un salon gândit special pentru muzică. Oricărui muzician i-ar plăcea să cânte aici. Show-ul ei a fost exact cum mă așteptam. Sala plină, sunetul perfect, Petra a confiscat urechile, privirile, degetele și palmele tuturor. O suspectez de vrăjitorie muzicală :).

O să mai revin aici. Casa mai e deschisa până pe 3 Iunie și vă sugerez să treceți pe acolo că nu se știe când se mai deschide, dacă se mai deschide. La fel vă sugerez să nu ocoliți cutia cu suport voluntar, banii de acolo sunt folosiți pentru întreținerea casei. Nu uitați, casele unui oraș sunt unul din depozitarele istoriei sale. Fără ele, o parte din reperele noastre se sting…

Sacoșa cu prospături #24

Sexy dark groovy cool

groovy

The Different ClassTrust  Sexy rock cu îmbinare de riff-uri dure și synth, cu împletirea vocii masculine a la Tom Smith cu cea feminină de groove R&B a Emanuela EM Alexa. A patra piesa de pe EP-ul Allow. Acu’ sunt gata și de un album 😉

Four of a kindNoi doi  Piesa de făcut pogo obligatoriu cu gagica pe căldura din August. Alternativ energetic, n-ai cum să stai pe scaun. Funny clipul și mai funny ales momentul lansării într-o zi caldă de Mai. Cool :)!

Jean GavrilFată, bea cu mine   Îmi place cum sună rock’n’rollu’ ăsta, îmi aduce aminte de INXS. Nu-i chiar cea mai profundă piesa după versuri, da’ mai ai nevoie să și dansezi ;).

 

Alex and The Fat PenguinsCrazy Drummer  Se simte că vine vara, chiar și pentru pinguini:). Soarele umflă hormonu’ și ies piesele altfel, ca la Foo Fighters. Alternativ rock de vară. Și clipul e la fel, terase, parcuri, bere, limonadă și băiețeală ;).

 

Greetings SugarVoltaire  Asta e piesa dark imprevizibilo-misterioasă cu o linie de tobe infernală, cu alămuri triste și voce hipnotică. Am remarcat-o de asta-vară ;). De ce oare Voltaire?

 

 

 

 

 

 

Of a kind

Mişto împletirea de idei între Spațiul M60 ( proaspăt redeschis pentru anotimpul cald) şi spațiul pe care îl alocă Bogdan Şerban &Co nesemnaților din Guerrilla Logout. Dacă nu ştiți încă vă zic eu, în fiecare miercuri puteți să vedeți live la M60 trupa care cântă în aceeaşi zi la rubrica Nesemnații. Un boost bun pentru trupele la început de scenă.

Primii care au beneficiat de expunerea asta au fost Four of a kind, o trupă de alternativ rock din Bucureşti. E greu pentru o trupă necunoscută să țină un show că n-au piese, că n-au public, că n-au experiență. Da’ ei au avut! 12 piese plus un bis, toate compoziție proprie, ceva fani prin public şi au şi vreo 2 ani în spate prin diverse trupe. Au zburătăcit ei câțiva aciuați la un prosecco liniştit la ceas de seară, da’ i-au încins pe ceilalți :).

Vocalul e o mare figură, probabil fan RHCP lucru care se vede în atitudinea de pe scenă, excelentă şi pe gustul meu. Se simte influența americanilor şi în unele piese, da’ în sensu’ bun. La fel cum la unele piese în română parcă aud ceva Alternosfera sau Timpuri Noi. Am remarcat Viața în Megabiți, Noi doi ( rough romantic) şi Muzica de la bis. Cică vine şi un clip ;). N-ar strica pentru că stau slăbuț la online.

Una peste alta un start reuşit. Excelsior \m/!