Sacoșa cu prospături #32

Long time no scris. Leneș ;P

lazy

Zagan Whitered   Bun, mult mai bun! Post-grunge cu stoner și cu o voce un pic dark. Se poate și mai bine băieți la trecerile între partituri, da’ repetitio est mater studiorum. Și live-urile. Aud că apar prin Under pe 13 Iulie

Aeon Blank I wish I had a gun Mă bucur de revenirea asta mai ales că e una mișto. Un sound parcă un pic diferit de ce știam eu, dar spre bine. Mă duce către Metallica, ba spre Foo Fighters, apoi spre ceva Alice in Chains. Nu știu să aibe concerte curând, da’ tare i-aș revedea. Big up și pentru clip, psycho, violent, dar ia uitați-vă încă o dată 😉

Robin and the BackstabbersOțelu Măcelaru     Băi de abia aștept albumul ce va încheia trilogia  Bacovia Overdrive începută în 2012 cu o lansare în fostul Silver Church. Vladivostok se anunță un candidat puternic pentru albumul anului. Se simte evolutia lor de la album la album și cu toate astea e un miez, un fir roșu prin toate. Oțelu Măcelaru mă duce puțin spre U2, da’ doar puțin, iar versurile mă înnebunesc iar. “Ce dreaq o vrea să spună?” îmi tot zic și-mi place căutarea asta. Clipul e o lansare, o relansare, o nebunie în focul ce ne duce spre noi experiențe.

Celula de criză –   Să mă laud  Încă o combinație old school hip-hop Culese din Cartier în care prestează Bean, AFO, romaN și Moflea. E ca un battle, da’ cu miza joaca pe vers și beat. Nice!

 

Despre mediu și oameni

Știti ce e PIFF? Da’ un pelican stilizat cu camera de filmat la el? Da’ singurul festival de filme “verzi” de pe la noi? E același lucru , este PELICAM, festivalul internațional de filme despre mediu și oameni care se ține la Tulcea din 2012 încoa’. Anu’ ăsta a ajuns la ediția a șaptea și eu am fost la 5 dintre ele în diverse roluri. Trebuie să vă zic din start că sunt subiectiv și legat emoțional de festivalul ăsta în care mă implic activ, voluntar și cu bucurie.

Trei zile de filme, dar nu numai, cinci locuri unde s-au întâmplat lucruri, de obicei simultan, o echipă permanentă de vreo 20 de oameni plus 60 de voluntari tineri din Tulcea. Asta, pe scurt, pragmatic. Au fost și proiecții prin școli – da, educație prin film! -, au fost proiecții la Centrul Cultural Jean Bart, în Piața Civică din centrul orașului, la Muzeul de Artă, în Casa Avramide și chiar în campingul de la Ciuperca unde Tudor Baciu cu Cinemobilul lui a aliniat și țânțarii la film :).

Există si un Radio Pelicam, un pilot, o școală de jurnalism care activează acolo cu studenți de prin toată lumea și care are emisii live în fiecare zi din fața Centrului Cultural Jean Bart, locația principală a festivalului. Ar merita explorata o colaborare cu radiourile locale pentru emisie chiar în FM ;).

În fiecare an se lasă și cu concert. Au trecut pe aici Robin and the Backstabbers, Șuie Paparude, Subcarpați, Patizan, Baba Zula… Anul ăsta a fost Moonlight Breakfast într-o participare comună în proiectul Uncut susținut de Greenpeace pentru salvarea pădurilor virgine din România. Și a fost un gigg bun, doar că genul lor nu e prea cunoscut în Tulcea.

Tot așa în fiecare an se lasă cu petreceri memorabile. Anul ăsta coloana sonoră a fost asigurată de proiectul Baklava al lui Claudiu Crăciun aka Karadeniz și Sasha Gherghel aka Zabriskie, muzică de paranghelie aleasă elegant ;). Să nu uit de celebra, ecletica petrecere de la Somova cu bucate tradiționale, muzică în buza Deltei și foc de tabară.

Au avut și food court anul asta în premieră cu ceva balkanic food, un truck din Constanța Kotiga cu gozleme, sandwich cu pește, ciorbă de pește, midii proaspete din Marea Neagră trase în vin pe plită, baclavale și cafea turcească. Plouă’n gura deja :).

La Tulcea în zilele alea se amestecă tot globul. Oameni veniți de pe toate continentele și oameni din colțuri uitate ale Dobrogei, oameni importanți după normele sociale cu oameni necunoscuți, dar toți se amestecă natural, normal, fara fițe. Manageri de corporații care cară scaune sau împart flyiere alături de puștii de liceu e un lucru normal. Filme despre caii sălbatici sau despre călătorii în jurul lumii. Esență de viață…

Ce m-a făcut pe mine să tot revin însă este energia pozitivă pe care ți-o lasă puștii voluntari fără de care festivalul n-ar putea exista. Vă spun că există speranță, că vin după noi oameni frumoși, trebuie doar să le fim alaturi și asta este cea mai mare lecție pe care am învățat-o la Pelicam.

Dacă vreți să aflați ce filme au câștigat cele 3 competiții, dacă vreți să vedeți ceva fotografii despre cum a fost, dacă vreți să vedeți filmele stați cu ochii pe pagina lor de Facebook ;).

Eu doar vă zic că sunt îndrăgostit de festivalul ăsta și că de abia aștept să vină următorul :)!

Sacoșa cu prospături #31

Situația este instabilă, dar Binili învingi ;)…

instabila

 

FiRMAÎn still Guerrilla N-am idee dacă trupa şi-a propus să facă o piesă pentru Radio Guerrilla, da’ ce știu e că ieșit o piesă foarte tare. Pe versuri, pe griff, pe mesaj. Deci, “corporatiștii din toate uzinele” urechea aici!

SPAMFii rea! Când folkul ia atitudine iese așa. O piesă despre un joc de cuvinte, despre un călcat în picioare, despre o regină pe o găleată de făină ;). Cineva n-o să cânte pe banii PMB prea curând 😀

 

 

FantomeAmar    De fapt tot albumul Fantome 2 e de remarcat, da’ a trebuit să aleg una şi asta mi -a sărit în timpan prima. Partea de trip-electro din proiectul Culese din Cartier a ajuns la albumul 2. Multe inserturi din muzica din popor, mai ales de prin sudul României. Plus geniul necunoscutilor de sub măști

 

Oameni Necunoscuți O.N.  –  Asta nu poate fi încadrată neapărat la prospătură pentru că umblă de ceva ani prin oraș, da’ pentru că tocmai ce au avut câteva aparitii live vă recomand să-i prindeți că-s tare greu de văzut. Aud că în curând trec prin Have a Cigar. ;). Un hip-hop orchestral care sună dark-elevat plus că au tot timpul colaborări mișto si neașteptate.

 

Cool căsuța

Căsuța bătrână de lângă păunii din grădina Cişmigiu a întinerit de prin iarnă, de când în loc de pufuleți, vafe şi muzică la tranzistor e bere craft, limonadă şi altfel de muzică. Se cheamă Zona Liberă. Are şi Cişmigiul Baraka lui acum :). De câte ori am trecut pe aici lumea era chill. De la muzică, de la grădină, de la barul decent, nu ştiu. Se stă pe scaune, keguri, butoaie, navete, trunchiuri de copac.

Acu’ s-au lansat şi ca live venue. E inedit. Muzica vine din căsuță spre exterior într-un mod radial.
A tăiat “pamblica” :p Electric Brother. Trebuia să fie şi DJ Vasile la warm up şi afterparty, da’ eu nu l-am văzut la butoane :). Era ocupat cu feel good-ul oamenilor.

Au trecut pe acolo vreo 200 de oameni care au stat la un pahar, la o vorbă şi au ascultat înşiruirea de variațiuni electro. Şi lumea se bâțâia uşor, fără scăpare.
Parcă şi păunii au intrat în atmosferă :).

Una peste alta locul are potențial. Stați cu ochii pe ei că urmează gigg-uri faine ;).

Seară de soul pogo

Titlul vrea să rezume starea de zbucium și liniste din piesele vânturate prin urechile noastre de Alexu and The Voices Insideși de vocile din outside, de la lansarea celui de-al doilea său album.

Da, brașoveanul simpatic și-a făcut fani la București încă de la prima descântare de la Sofar. One man band și multele sale voci și-a lansat EP-ul Luminiscence, în Expirat, în prezența a vreo 100 și ceva de oameni, prieteni, fani sau oameni la prima întâlnire.

Ana Coman a deschis seara. A alternat cum știe ea bine între reinterpretări (așa le zic eu pentru că sunt mai mult decât simple coveruri), dar și piese proprii din care am reținut una, Maybe it’s me, care e tare lipicioasă la timpan ;). A trezit sala, s-a aplaudat, s-a cerut bis. Fain a fost când s-a trezit Paul Manolescu de la Eyedrops că îi cântă Ana Lucruri Simple :).

Pauză și … Shine, intră Alexu cu prima piesă de pe EP. Gigg-ul lui n-a fost doar al lui. A fost o co-muziceală ;). Piese d-ale lui mai vechi, piese de pe EP-ul proaspăt lansat, coveruri, cântate singur el cu vocile lui sau cu vocile prietenilor lui, Ana Coman, Paul Manolescu, Meercha ( venit în fuga de la giggul lui propriu de la M60 spațiul) sau chitara lui Bogdan Ioniță. N-ai cum să nu-l placi. Pe cât e de liniștit și cuminte în afara scenei, pe atât de fiară e pe scenă ;). Te trage acolo și, daca nu reușesțe, o ia la fuga prin public. Pentru prima oară am avut și un trio cu el, Ana și Paul reinterpretând Hei de la Eyedrops. Faină joacă!

Surprize la final! Una de la el, piesa ascunsă în limba româna (singura dealtfel) care apare doar pe versiunea de CD ( pe care l-am primit generos la intrare în costul biletului). Sună chiar bine, eu l-aș încuraja să mai exploreze poezia în limba natală. Cealaltă surpriză a fost din partea publicului care l-a rechemat la 3 bisuri :).

Alexu, îmi placi. I walk with you ;)!

P.S. Mişto artwork-ul albumului by Ruxandra Spătaru

Sacoșa cu prospături #30

Dreamy one…

cosmic-bingo-tote (1)

Interstellar BeachBipolar Proiectul cuplului Andrei Marica ( chitară la Eyedrops) și Nicoleta Schileru, ambii visătorii și călători printre galaxii au cules ceva de prin cluburile Căii Lactee si au livrat asta la noi, pe Pământ. Space dream alternative 🙂

Alexu and the Voices InsideWalk with you Prima piesa cu clip de pe volumul 2, Luminiscence ce va fi lansat în București mâine 13 Iunie în Expirat alături de mulți prieteni și Voices outside :). One man dream band viseaza iar cu chitara’n mână. Video by Paul Manolescu ( Eyedrops). Keep walking, Alexu!

Petra AckerThankful Jazzy soul chill. Tocmai ce și-a scos noul material discografic, un EP scos alături de band-ul care o acompaniaza în ultimul timp.

Alin Dumitriu – You know I know Un electro dance cu o voce de soul pe ici pe colo. Chill, de vară.

Și, tocmai scos și încă neascultat BRAHMA, noul material discografic de la Theory of Mind!! D-abia aștept să-mi bag căștile în el 😉

Muzică pe pajişte

Cam așa as putea caracteriza ediția de anul ăsta a Natura Fest? Am fost în fiecare din cele 3 zile. Cred că Parcul Izvor are potențial bun de festivaluri mici de până în 10.000 de oameni dacă e organizat spațiul cum trebuie. E loc, e verde, e accesibil. Ar mai trebui conceptul care, în cazul Natura Fest, este destul de firav.

Două instalații din peturi, o piramidă cu plante, un perete de selfie cu o mare floare de plastic pe ea :), câteva ateliere de creație eco, lounge şi foodcourt, cam sărac zic. Slabă legătura cu Ziua Mediului, slabă legatura cu termenul de “natură”. În schimb mult security de parcă urma să vină ultrași, punkeri și Chuck Norris deodată :). Noroc că n-au venit. Au fost în schimb mulți părinți cu copii, câini, biciclete, oameni relaxați veniți în principal pentru lineup.

Condițiile sonore au fost excepționale, felicitări echipei de sunetiști. S-a auzit cum nu se aude la festivaluri cu pretenție.

Prima zi pe căldură cam mare a debutat cu Camioane’n Mulțime (nefericit nume în zilele noastre, dar bun când şi l-au ales) trupa de care nu știam să mai existe, da’ n-am pierdut mare lucru. Pe vremuri îmi plăcea piesa aia cu Plastic e fantastic. Apoi The Amsterdams care n-au beneficiat de prea mult public, că lumea de abia se târâia dinspre joburi. Păcat! Au prestat cu poftă, au fost floricele la orgă marca Ovidiu Bejan şi, bonus, o piesă nouă, Avatar ;). Pe Grimus i-am ratat rătăcit între coada de la burgeri şi cea de bere. Apoi OCS unde s-a umplut pajiştea şi a început nebunia. Cineva ne-a adus vara înapoi, noo :)!

Z

iua 2 a început cu tensiune în aer. Bucureștiul era împărțit între meetinguri, narşuri, evenimente și victoria Simonei Halep. Un pic mai răcoare şi mult mai mulți oameni în fața scenei când a început Eyedrops. Cum bine zice Paicu Paul Manolescu, țara o ia la fugă în două direcții opuse și cam e cazul să dăm dovadă de elasticitate. Și au cântat cu tot cu publicul. Am reținut ultimele trei piese care vor avea loc pe următorul lor album. Ultima marchează o schimbare de stil, mult mai energic, dar la fel de încărcat semantic. Tot așa, băieții!

Ștafeta a fost predată pe un tempo mai accelerat către FiRMA. E cineva acolo, hello!? Normal că e! Lumea se destramă lângă noi e iar o aluzie la ce se întâmplă în oraș. Mi-au plăcut intro-urile pe griff unde din piese tradiționale din folclor se trecea uşor spre piesă. Măiastru ;)!

La RATB, full până printre plopii din spate. Au început cu în/îm/pre//ună, oare de ce ;)? Au salutat şi ei vara şi Regele verii, au reunit doi puştani ratăciți cu mama lor. A fost un gigg strașnicccc!!!

Ziua 3 dă năvală cu alternativul So allive prestat de JINXY VON’DERS. Rockăreală prin public, se simțea pofta de un moshpit. Care a și venit! La E.M.I.L a ieşit prima tură de atletism boxat din vara asta pe Camarazi 🙂 \m/.Au mai dat ei o veste bună odată cu piesa Cosmos. Vine albumu’ ;).

Plin de tricouri cu îmbrățişarea dintre pană şi bâtă, lume ca la balamuc, bere rece nu prea mai era, urma mult aşteptata trupă Coma de la Bucureşti. M-a chemat mama în casă. Să-mi ziceți voi cum a fost, da?

Deci Natura Fest bine pe muzică, slab rău pe concept. Poate la anu’ facem o chemare că poate apar idei ;).