Dansând cu Lupii Liberi

Weekendul ce a trecut am luat drumul sălbăticiei și m-am oprit într-o poiană de lângă Râșnov unde Lupii Liberi se adună la un pahar, o vorbă și-un dat din plete. De cum intri printre ei simți zen-ul și pofta lor de viață. Nu tu garduri, nu tu controale. Intrarea liberă.

Zeci de motoare aliniate care mai de care mai strălucitoare. Mașinile parcate la bunu’ simț fără parcagii, toalete care nu put și destule, plus dușuri. Food corner-u’ 🙂 era un cort în care se gătea întruna mâncare simplă, exact ce trebuie. O ciorbă cu afumătură bună și la foame și la trezitu’ din beție și grătare. Barurile aveau de toate și la niste prețuri mici de am întrebat de mai multe ori crezând că n-am înțeles bine. Fără afișe, fără ore stricte de început, fără grija că ne oprește poliția la 23:00. Fără backstage așa că ți-era foarte ușor să vorbești cu Despot despre 1,2,3 sau să tragi o vișinată cu bărboșii din Bucovina.

Vă cam place ce vă zic, nu? Da’ asta nu-i tot. Mai sunt două lucruri care planau peste tot.

La cât de dur sună muzica de pe scenă, la câte tatuaje, tricouri cu hârci, bocanci, ținte, lanțuri și haine de piele sunt pe acolo, la cât se bea, NU exista security, jandarmi sau bodyguarzi! Am depistat un singur Lup care avea rolul ăsta mai mult pentru vreun puști înfierbântat. În rest totul e ca într-o haită. Respect.

Al doilea lucru e legat de copii. Foarte mulți copii, de la sugari până la adolescenți veniți cu părinții. Era ca un fel de inițiere în lumea asta, un amestec sănătos de generații și mod de viață. Învățau să dea din plete, să ridice mâna în aer, să monteze cortul, să respecte natura, să-și faca tovarăși. La anu’ vin cu fi’miu la cort, e clar ;)!

Hai să vă zic și de muzică. În primul rând big up pentru trupele ajunse acolo pentru că știu sigur că au cântat moca sau pe scoruri la preț redus și asta dovedește ceva despre lumea asta. Prima zi am ratat-o așa că nu i-am prins pe ZOB și Vița de Vie.

A doua zi a început cu … o ploaie de vară. Până să se termine pe scena a cântat o trupă tânără, coveruri rock dupa piese non-rock, o viziune milenială asupra clasicilor :). S-au mișcat bine deși cred că erau la liceu toți.

A urmat GAV, heavy metal ardelenesc. Clujenii au avut chef de cântare și au adunat lumea în fața scenei. Un fel de Helloween sau Judas Priest.

Dizident din Ploiești a fost o altă trupă foarte tânără aflată la primul festival, dar deja venită cu fani după ei. Au venit on short notice să înlocuiască altă trupa și cred că le-a prins bine. Tipicari la reglarea sunetului, da’ ăsta-i semn că vor să facă treaba bine. Și au făcut-o. Un death metal ca la carte cu piese proprii și coveruri reușite. Aud că ajung și prin București toamna asta.

We Are Numbers ( cu S la coadă :)), cum ar veni localnicii de acolo, din Brașov au umplut zona din fața scenei unde, a propos, nu exista security. Melodic grind core, cu o super voce. Genul de core de la care înțelegi ceva nu doar durirtate sonoră gratuită. Te bat cu ranga peste timpan, da’ ranga e cu stil și Conservator ;). Normal că s-a lăsat cu moshpit în noroiul de acolo \m/!

Outstorm after storm! Alternativ și stoner cântat de doar trei ieșeni. Uneori o duc și spre psychedelic. De ajuns cât să umple atmosfera de acolo. Piese mixte română si engleză, în ambele sunând bine. Au rupt o tobă de câtă energie au lăsat acolo. Un Another brick in the wall în versiunea lor foarte interesant. Am reținut o piesă în limba română pe care n-o găsesc pe youtube așa că trebuie să mai merg la concertele lor :).

Seara, scena, a fost închisă de Bucovina începând cu ora 1 în noapte. Nu-i mai văzusem de vreo 4 ani și mi-era dor și eram curios cum mai prestează. Epic! Au scos din ei, din mulțime, din mine toate emoțiile posibile. Ce mișto poate să sune black metalu‘ lor în limba română. Cu păru’n vânt, cu priviri aspre, dar cu versuri care te mângăiau. Io pe ei i-aș pune într-un tur de țară cu ocazia centenarului Unirii. Da’ n-ai să vezi asta pentru că #muiePSD. I-au urat LMA unei puștoaice de 14 ani cu îndemnul “mergi la vot”, au dat și o piesa nouă, Noaptea nimănui, ce-o să fie pe albumul ce-l lanseaza în 8 Decembrie la Arene și care sună super tare. Au avut un extra set list și au băgat și vreo 4 bisuri, d’alea pe bune, trași pe scena efectiv de Lupii care nu se săturasera încă de muzica lor . Ultima iarnă a făcut Lupii să plângă, Spune tu, vânt a ridicat pumnii în aer a revoltă, a fost un wall cu dragnea de-o parte și dăncilă de cealalta parte, o exorcizare nervoasă, urmată de o mare îmbrățișare. Cum e să termini concertul cu Luna printre vârfuri când chiar asta se întâmpla pe cer!? Magic.

Una peste alta o experiență pe care n-o s-o uit și voi reveni cu siguranță. Auuuuu!!

Under the bridge

Am găsit încă un loc mişto unde se ascultă şi muzică live de underground. Sub un pod. Podul lui Gogu Constantinescu din Parcul Carol. Nu ştiam cine-i Dl. Constantinescu, da’ m-a ajutat wiki şi bine-a făcut.

Locul e fain, chill, răcoare de parc, prețuri decente şi linişte numa’ bună de chităreală. Căci la asta am fost. La Electromagnetic Interference, proiectul one man band al lui Emi Bărăgan.

Curajos demersul patronului de acolo să aducă muzică din zona experimentală a blues grunge-ului printre clienții nu neapărat dornici de aşa ceva. Cu toate astea lumea a rămas la gigg, ba chiar au mai venit.

Emi a deschis cu Interpoziții culturale, o alegere perfectă. A cântat piese de pe albumul lansat deja, dar şi ceva piese noi. Am remarcat o piesă fără chitară, un fel de a capella ajutat de loop-uri foarte mişto, N-am făcut nimic parcă. Nu dorm e piesa lui cea mai nouă cu clip şi s-a auzit beton armat :).

Evoluează ambițios în proiectul lui aparent solitar. Ține-o aşa Emi, şi mai bagă speech între piese. De urmărit. Şi el şi locul de sub pod.

Cine(-i)mobilu

Asta e din zona oameni alternativi, oameni care aleg alte căi de a-și manifesta pasiunea.

Tudor Baciu e cinefil și ciupercofil. Adică e pe ciuperci și pe filme :). Ca să îmbine cele două pasiuni și-a luat pânza pentru ecranul alb, proiectorul și vanul și a luat România la pas, mă rog, la roată, și împrăștie filmul prin cele mai neumblate cotloane.

L-am cunoscut acum 3 ani la Pelicam IFF, în Tulcea, când împreună cu el am făcut primele proiecții din campingul de pe malul lacului… Ciuperca ;P. M-a cucerit din prima pasiunea lui pentru film și oameni. Intra usor în dialog cu oricine, primar sau puradeii zgomotoși veniti la desen animate. Căra scaune, se cățăra pe stâlpi pentru a aranja lumina și, în același timp, îți putea ține prelegeri despre istoria cinematografiei.

Cât ține vremea cu el, de prin martie până prin octombrie se plimbă cu Cinemobilul și proiecteaza filme prin comunitățile defavorizate, uitate de lume. E carismatic si reușeste să adune fonduri pentru demersul lui, da’ nici nu cere mult. Îi place drumul, călătoria, îi place să cunoască oameni noi, diferiți. Dar cea mai mare bucurie a lui e când surprinde reacțiile oamenilor în fața ecranului cu filme. Pentru unii poate e singurul film în anul acela sau poate primul și atât. S-ar putea să mă înșel totuși. Se bucură mult și când descoperă o colonie de zbârciogi 🙂

Deci cred că putea să fie lejer vreun talentat fiu de oraș cu preocupări moderne, da’ mă bucur că l-am găsit așa. Pânza sus, Tudore!

Sacoșa cu prospături #36

Toată lumea-i la Castel, da’ ne descurcăm și fără el 😉

EC_bags_03

Cuantune Damaged Goods Un electro-soul cu nu-jazz de zburat pe autostradă cu vântul năvălind prin geamuri știind că la capăt ai un party pe plajă ;). Hai cu LP-ul!

The GlimpseFairy Tale Pop punk de peste Prut. Putea foarte bine să fie și de peste Canal ;). Riffuri de chitară ceva mai agresive și o voce brit i-au făcut să deschidă și ușa Electric Castle anu’ăsta fiind unii dintre cei care și-au căștigat dreptul de scenă în Hangarul de acolo. Meritat.

NOPAME Drama Electro cu ceva nu disco sau house reinventat, făcut să nu mi se mai pară plictisitor :). Nu înțeleg toate versurile, inclusiv versul de refren, da’ cred că nici nu trebuie. Și ei presteaza la Electric Castle. Fain clipul. O goană nocturnă prin București întreruptă de pasaje de dans contemporan exact cât să-ți placă.

Deathbycoconut Suleyman Pasha Pop experimental. Dacă nu înțelegi nimic, da’ îți place ești bine. Dacă nu înțelegi, da’ strâmbi din nas du-te și ascult-o pe Andra :P. Interesant clipul. Un alt proiect Linia1 ?

Sacoșa cu prospături #35

Alternativ, stoner, folk, electro, synth-pop, disco… de-o tochitură 😛

 

musicbag

 

The Different ClassAllow   Gata! A ieșit și ultima piesă de pe groovy EP-ul timișorenilor. Trust, Pride, Lust, Heat și acum Allow. Vi le-am strecurat pe toate prin sacoșe și sper că v-am făcut poftă să-i prindeți prin concerte, da’ mai spre toamnă. Un alternativ alternat 🙂 între Stone Temple Pilots și Marilyn Manson, cu sound modern, plin, distorsionat melodic. Hai să curgă live-urile de acum!

SPAM Andreea  Un cântec despre o fițoasă. Ai grijă dacă-l dedici vreunei Andree că s-ar putea să ți-o iei ( aici trebuia să desenez o ie 🙂 ) N-ai cum să nu râzi când auzi versurile și mai ales când vezi lyrcic video în deja stilul lor bine cunoscut.

Purple CaravanSky in my bag    Stoner oltenesc, cu accente psihedelice și de hard rock. Craiovenii sunt la început în formula asta, dar pare că au experiență. Hai să-i vedem și live!

Jean GavrilJale Jeane  Nu știu ce să zic despre asta. O bag la guilty pleasure :). Mă face să dansez și simt si o ironie prin versuri. De clip nu vă zic. E jale :p!

NEXT EXHoly Grail  Un synth blues de ascultat la apus de soare cu o sticlă de vin alb pe aproape. Videoclip tras one-shot în care recunosc la backing vocals pe Ana Coman, la bass pe Pușcaru și la chitara pe Marius Acsintoaie. Ce colaborare pan-stiluri :)!

NEONBoiling point  Electro cu personalitate. Nu stau prea mult în același beat. Sună tare bine! Synth-urile parcă distorsionate de pe final îmi dau cu chills, cred că ăsta e punctu’ de fierbere al piesei ;). Aud că au și performance live de live ceea ce e cam rar la stilul ăsta de muzică unde nu se prea transpiră pe scenă :).

 

 

 

DOV

Acest text este și o sursă de inspirație pentru masculii care se întreabă unde sunt femeile în timp ce ei stau la meci. Se duc să-l asculte pe Marius Dașcău ;). Ca aseară când a avut un gigg în Club16 cu tot cu noile pieses de pe nou lansatul album Despre Oameni și Vise . Am reușit să împac și muzica si fotbalul, dar pentru că despre fotbal puteți citi pe alte bloguri eu o să vă spun despre concert

Club16 este nou deschis în subsolul de pe Câmpineanu unde au funcționat Oldies și Hybrid în ultimul timp. Cozy, sonorizare bună, prețuri decente. Văd în ultimul timp evenimente interesante pe acolo. De urmărit.

Marius si trupa cântă un folk rock romantic i-aș zice eu. Cam ce cânta și Lirika. Face parte din valul nou de folkiști. Mă bucur că genul asta de muzică, desi desuet în 2018, nu moare, intrat fiind doar într-o zonă de nișă oarecum. Sala cam goală, doar vreo 30-40 de oameni, majoritatea femei. E de înțeles ;).

Proaspăt veniți de la #Nesemnații din Logout-ul de la Guerrilla au prestat cam toate piesele de pe albumul nou plus ceva piese mai vechi cum e Bine-ai venit în Vamă la care sala a avut primele reacții că e prezentă , iar pe mine m-a întors cu vreo 15 ani înapoi la un foc de tabăra pe plajă:). Începutul a fost greu că apoi au prins curaj și i-au dat ceva feedback lui Marius. Mi-a atras atenția piesa O mie.

Albumul lansat de curând are 10 piese în română și una în engleză care sună surprinzător de bine, Stars made of paper. De remarcat grafica albumului potrivită unui album declarat visător, un balon colorat înfruntând furtuna.

Bis, normal. Am luat și CD-ul, normal. Aici am o sugestie pentru organizatori. Cred că la cumpărarea unui CD mergea intrarea liberă 😉

Una peste alta o seară de chităreală de care aveam nevoie :). Mulțumesc!

A (very) Well Lit Room

awell

O gașcă ambițioasă de promoteri români s-a pus în slujba muzicii din underground și au pornit un festival indoor în mijlocul verii. Curajoasă spre nebunească treaba, nu? Benefică în același timp pentru trupele care n-au cum să ajungă pe line-up-ul vreunui festival în aer liber ori că-s prea mici ori prea la început, iar terase unde să mai poți cânta fără să vină poliția nu prea mai sunt. Deci s-au întâlnit Mihai Savonea, puștiul visător, cu Vlad Bolocan cu tot cu Londophone-ul lui și au dat drumul la A Well Lit Room Summer Nights, o serie de 6 seri de cântări în iulie și august. Nu puteam să stau deoparte la inițiativa asta așa că, în loc de Franța -Belgia :), am coborât în subsolul de pe Zalomit. Răcoare la început, da’ s-a încălzit treaba.

Ohhimark a deschis seara. O premieră pentru mine trupa mixtă româno-franceză care cântă în limba engleză exclusiv :). Un prog metal cu nuanțe ambiental-psihedelice și surprinzător de buni instrumentiști pentru vârsta lor. Puștii, la fel ca și publicul lor, sunt la limita vârstei la care poti cumpăra legal alcool. Am remarcat bass-ul, vocea și tobele. La voce parcă mi-a plăcut mai mult cum suna pe zona de joase-dark decât pe înalte, dar e și chestie de gusturi aici. O să-i caut să aprofundez. Am reținut piesa de final The fungus parcă. Bună \m/!

Pauză și apoi intră ska-fun-punkerii piteșteni de la Magazinu’ 51. Deja erau vreo 30-40 de oameni prin pub așa că a picat la fix un pic de agitație. Numa’ glume pe ei și între piese și piesele în sine. Piese mai vechi, dar și de pe albumul lansat recent Titu nu e la munte,  Marilena ( fata din Regie), Mihai, Au sunat anii ’90, piese de pogo d’ăla haios. N-a ieșit de data asta, da’ au potențial. Au închis recitalul cu traditionalul Puie MSD ;)!

Seara a fost închisa de grungy-blues-ul one man bandului Electromagnetic Interference. I-au mai crescut niște pedale de când l-am văzut ultima oară și parcă și sunetul se așează altfel, mai bine. A trecut și pe la #Nesemnații de la Logout-ul din Guerrilla între timp. Păcat că au mai rămas puțini spectatori, da’ cine a rămas o să revină. Pe lângă piesele cunoscute a prestat și o reinterpretare interesantă dupa Come together-ul de la Beatles și o piesă de-a lui în premieră la care am remarcat o schimbare de stil care mi-a plăcut. Continuă, Emi, că ești pe drumu cel bun;)!

Am scos și eu câte ceva din sacoșe la after-party 😉

awellprog

Stați cu ochiu’ pe pagina A Well Lit Room că mai urmeaza 5 gigg-uri cu trupe una și una :).