Jack of all

Seară cu fotbal, ploaie, concerte la Arene și Fabrica, dar, dintr-un amestec de comoditate și curiozitate, am ales gigg-ul Jack of all Trades de la El Grande Comandante, pe Calea Calărași 55, fostul La Scena. Locul are potențial, vad, terasă, dar îi lipsește parcă ceva. Nu pare să aibă o clientelă fidelă, oameni care să atârne pe acolo indiferent dacă e vreun eveniment sau nu și pentru asta trebuie timp și evenimente de calitate. Sunt pe drumul cel bun, dar trebuie să continue.

Vedetele câmpinene au început cu vreo oră întârziere :P, da’ lumea nu s-a supărat. Totuși organizatorii ar putea să pună o postare în plus în care să scrie open doors și ora de începere a concertului ;).

I-am ratat pe baieții ăștia de vreo doua ori până acum și , se pare, eu am avut de pierdut. Buni. Un alternativ gen Vița de Vie, dar în cheie milenială și cu vreo căteva coveruri surpinzatoare de la RHCP sau Johnny Cash. Versuri când tăioase când dulci, în limba română toate compozițiile lor și multă vână pe chitări și cajon. Da, a fost un semi-acustic cu doua chitări reci și un bass cu 5 corzi plus un cajon nervos.

Public relativ puțin, majoritatea fani. D-aia a și ieșit misto gigg-ul. Pe Cum vrei sa fiu publicul a fost un ecou în prelungirea scenei și e ieșit tare fain. Mie mi-a plăcut o piesă mai noua se pare, Vanitatea.

Au avut și bis de vreo trei piese dintre care una, pare-se o preluare de la nu știu cine, Mormântul lui Vasile, o piesă tare actuală dar care a facut ochi acu’ vreo 10 ani. Mișto ca o țin vie așa că deștu’ sus pentru partid ;P !

Daca v-ați fi uitat prin sacoșele mele cu prospături ați fi prins gust de ei așa că ia fiți mai atenți că o să scota un clip curând cu imagini din live-urile lor;).

Esențele tari se țin în sticluțe mici

Cel mai mic festival din lume a fost foarte tare! Să vă povestesc de ce.

A avut drept scop strângerea de fonduri pentru popularizarea pavianilor în Delta Dunării ocazie cu care Iliescu s-a declarat pregătit să-şi doneze ziua. Toate biletele vândute acoperă cheltuielile acestui demers nobil.

Afişul festivalului, logo-ul, merchandisingul au fost la vedere, în infraroşu. Line-up-ul a fost însă marea surpriză chiar şi pentru cei care făceau parte din el :). Standuri de biciclete peste tot. Toți deținătorii de bilet au avut acces în backstage ocazie cu care puteau face şi refill la băuturi cu spumă.

A fost şi pogo. De idei, de dume, de bârfe. Artiştii au făcut şi baie în mulțime şi toți au dat şi ultima picătură de transpirație pe scenă.

Io am prins ceva Aida şi Noi, Spectrum, Petra Acker şi Poetrip parcă, da’ la ce pleiadă de artişti era p’acolo se poate să mai fi cântat şi alții.

Să nu uit! Legea a fost respectată. Mai multe echipaje de jandarmi şi polițişti au vegheat ca decibelii să nu părăsească perimetrul Zonei Libere şi să rătăcească aiurea prin eterul de Cişmigiu. Cu această ocazie le urez să fie la fel la nunta/botezul/cumetria lor.

Io mai vin şi data viitoare că pavianii tre’ s-ajungă la locul lor.

P.S. LMA, Iliescule!!

Sacoșa cu prospături #34

Sacoşă cu lanțuri \m/…

The PixelsAsfalt Un imn alternativ al metropolei bucureștene. definiții dupa definiții, simboluri, metafore pe un ritm de alternativ rock cu influențe electro. Cu mesaj, că The Pixels și Cătălin Rulea nu pot altfel ;). Tare și clipul. Chiar faine imagininile cu Rulea între cele mai înalte două cladiri din București , dar și îngenunchind să sărute fetița dulce de București 🙂

DayDay Satan in her eyes Trupa asta are o decolare ca de planor. N-o auzi, nu face zgomot, da’ te poartă așa de lin cu piesele lor. Ascultati aici armonie grație backing vocals și instrumental pe chitară plus vocea lu Andrei. Yeah!

Breatehlast.A million and one Băi când te arde n-ai nevoie de electric și ‘j de Watti să scoți din tine ce trebuie. Iei voce, vioară, chitări și cajon și cănți ce ai pe suflet. Rechini la acustic va fi un album milestone, vă zic ;). Fain și clipul, mi-a plăcut momentul cu puștiul care refuză masca și pleacă să asculte ceva muzica adevarată.

O.N. (Oameni Necunoscuți) Alb orbitor Revin cu proiectul ăsta și să-mi ziceți voi dacă greșesc, dar doar după ce treceți pe la un live de-al lor. Vă las să recunoașteți personajele și să savurați. Atât. Să nu-mi ziceți mie CriticEyez dacă nu v-o plăcea ;P ! Aici o filmare credit Contemporary Establishment din Encore.

MOISECine ești, cine sunt Na și niște ceva heavy metal ca pe vremuri. Cu distors la greu, cu solo chitară, cu plete’n vânt. Yeahh \m/!

Sacoșa cu prospături #33

Pe dans, pe electro…

electro bag

Moonlight BreakfastBonjour  Electro-swing văratic în scop serios. Piesa reinterpretată în demersul Kinecto Isobar / Greenpeace prin care se trage un semnal de alarmă pentru pădurile virgine din România. O piesă lansată în concertul din Tulcea din Pelicam 2018, un festival verde despre mediu și oameni. Video chill marca Anya Dimitrov.

Are you AnywhereKnow  Un electro dub de gonit spre mare. Nu degeaba videoclipul e plin de cai putere. Atenție la accelerație!

Helen Chemistry  Dacă tot valul new-pop ar avea voci așa! Un fel de Madonna reinvented. Și clipul parcă mă duce cu gândul la perioada când se făcea muzică în anii ’90.

KT project – Inimă de metal  I-auzi aici! Ce surpiză! O voce necunoscută mie, cu miere moldavă și un beat electro soul cumva cunoscut ;). Like și pentru visual.