Unf**kin’flicted

Am reuşit! Nu complet, da’ am reuşit să prind un live cu Unflicted. Îi vânez de mai bine de un an, dar soarta fu crudă cu mine. Şansa mi-a fost dată de Have a Cigar. Vârfurile de aripă ale ciclonului mediteranean mătura rece Bucureştiul şi grădina pubului aşa că încercarea a fost grea pentru muzicanți. Au găsit soluția însă. Au făcut atâta gălăgie, au scos atâta energie din ei şi alt-stonerul lor melodic că s-a creat o bulă de căldură pe terasa aia.

Vlad, vocalistul trupei a făcut cărări printre spectatori, peste 50 de curajoşi, dar mai ales curajoase. A cântat chiar şi din stradă :). Am eu impresia sau are un timbru vocal asemănător cu Scott Weiland de la Stone Temple Pilots? Lumea chiar a cântat cu ei pe Desprins, Make a move sau Aello. Un cor aproape în totalitate feminin asta datorită raportului dezechilibrat în spectatori în defavoarea masculilor. Asta e, dacă băieții-s carismatici ;). S-a încheiat cu bis, da’ d-ăla smuls pe bune. Bine aşa trupa! Am fost martorul şi primului selfie cu spectatorii post-concert 🙂

PS1. Vânătoarea continuă până la audiția completă a unui live :).

PS2. Mişto terasa Have a Cigar. Sper să continue gigg-urile şi la interior la acelaşi nivel.

Sacoșa cu prospături #44

O sacoșă cu nebunie în toate formele ei…

x-ray-bag-4

 

E-an-na –   WTF am ascultat!? Beton! Băi te trezesc ăștia din cea mai cruntă depresie și te baga la pogo! Folk metal mișto, doom de bătătură. Nu i-am văzut niciodata live, da’ am ocazia pe 3 noiembrie în Quantic.

Lupu’ cel rău  – Doar o viață     Continuăm secția metale grele cu o trupa din Constanța, pentru prima oara în sacoșă. Piesa parcă-i scrisă pentru referendum ;). Metal rebel și un clip funny.

Trees OrchestraPace  Un blestem krautrock, un vârtej instrumental, un manifest cum sunt toate piesle de pe albumul de debut al lor. O mica lecție de istorie, un reminder și clipul.  De urmărit cu atenție. Trupa poate fi deranjată cu prezența noastră  live, pe 4 Octombrie, în Apollo 111 Barul. Eu merg.

Poetrip Bla bla bla    Pop punk experimental inspirat de scara blocului. Centrifuga melodică e dublată de cea a cuvintelor. Iese o nebunie dansantă. Și în sfârșit au și ei clip. La fel de crazy :P!

Firma Nina Cassian  – În lemn   Prima piesă de pe mult așteptatul album al trupei, album ce va fi lansat în curând. O nebunie de proiect, un tribut adus limbii române și poeților ei sculptori. Îți trebuie curaj și talent să iei versuri nescrise pentru muzică și să le dai formă muzicală. Noroc că au.  Inserarea vocii poetei Nina Cassian de efect. Valuri pe sub piele… Mulțumesc.

Respect

20180222_222503.jpg

Te-ai dus la iubi cu o floare și ea a uitat s-o pună în vază? Te-ai dat peste cap să termini excelu’ înainte de deadline și pe șef l-a lăsat rece? Ți-ai făcut speech-ul cu atenție pentru clubul Croșetele dibace și nimeni nu te-a ascultat? Dacă te regăsești măcar pe aproape printre exemplele deosebite de mai sus atunci poate, zic poate, înțelegi ce simte un artist pe scenă când vede oameni cu spatele, discutând aprins despre mondenități sau surfând netu’ pe mobil. Gândiți empatic. Puneți-vă în ghetele lor! Ce ați simți? Cum ar fi să vă lipiți de un zid rece și dezinteresat? Îți vine să arunci chitara, îți vine să-i vânezi cu suportul de la mic, îți vine să dai cu bassu’n ei. Și e legitim! Deci, când alegeți să intrați la un concert, unde cântă niște fete/băieți, acordați-le atenție! Dacă nu vă place puteți pleca. Dacă-și bat joc de voi și de muzică puteți să le dați cu Boooo! Dacă sunt stângaci sau slabi, poate prea emoționați, fiți cu ei, că poate! Oricum ar fi, în artă indiferența-i cea mai grea! Ca și-n iubire :).

Concluzie. Respectați-vă artiștii!

P.S. Poza e cu Mani de la URMA. Pentru că-mi place:)!

Sacoșa cu prospături #43

Blue  sacoșa…

bluegog.jpg

 

Asemic Stop the clock   Prima piesă din cele 3 promise înainte de lansarea albumului Lucid de pe 28 septembrie. Sună promițător. Instrumental progressive metal făcut bine ;). Vreau un live ;).

Nava MamăNu știu ce înseamnă   Psyche-rock parcă desprins din coloana sonoră a unui film de Von Trier. E o piesă nouă  după mult timp și mă bucur că au rămas la fel de buni la scos tristeți d’astea.

E.M.I.LCosmos  Tristețea teraputică continuă cu un fel de baladă post-rock. Zic tristețe pentru că așa pare la o ascultare superficială, da’ ia aprofundați voi versurile ;). Nu m-au dezamăgit nici de data asta.

Privește piatra, e fără vlagă
Dar orice sculptor poate să o spargă, să îi dea sens

 

 

MOISE –  Lumea mea    Hai și o baladă rock old-school. Metempsihoză Uriah Heep. Credeam că au dispărut, dar uite că nu. Cu tot cu clip. Și chiar e bună.

 

Ana ComanReal life    Ce mă bucur de acest debut! Mă rog, nu-i chiar debut că mai există vocea ei strecurată prin ceva piese lansate, dar asta este doar a ei. Și cică vine și album în curând. Un blue-pop cu multă emoție probabil pentru că îsi cam pune sufletul pe tavă în piesele ei. Foarte bună producția muzicală. Succes, Ana!

 

 

La 1K

 

1000like

Na că a ajuns pagina de Facebook CriticEyez la 1000 de dește’n sus :). O bornă sau milestone cum se zice. Al 1000-lea lăicuitor s-a întâmplat să fie un proaspăt cunoscut, actor și producător de teatru din Sibiu, Bogdan Sărățean. Suntem împreună la o întâlnire a activiștilor, artiștilor, jurnaliștilor din zona estică a Europei cu tema Artistul și Tiranul organizată frumos de Fundația Friedrich Naumann, în Tbilisi, Georgia.

 

Se cade să marchez momentul și să vă aduc la cunoștința unele dintre proiectele în care e implicat acest om simpatic, care și-a transformat o parte din casa părintească în studio și magazie a recuzitei trupei sale. Unul dintre ele este Teatrul din Cartier din Sibiu. Asociația Culturală BIS a inițiat acest proiect. Un grup de tineri actori profesioniști a preluat inițiativa de a duce spectacole de teatru în cartierele orașului, în rândul oamenilor care din varii motive nu ajung în sălile de spectacol convenționale. Cool, nu? Să-l auziti cum povestește despre bucuria pe care o are când vede reacția spectatorilor :). Ar merge răspândită ideea asta prin țară, aviz amatorilor. Alt proiect este Festivalul 25 De Ore De Teatru Non-Stop organizat tot la Sibiu. Maratonul teatral este anul acesta între 6 și 7 octombrie. Un lucru mult mai util de făcut în acel weekend decât referendumul ;).

Mulțumesc lui și celorlalți 999 de laicări :). Mai scriu. Cine se înscrie la 2000?

1000like

Child friendly

Fiind deținător/îndrumător/sponsor de aceste ființe uimitoare, greu de înțeles şi stăpânit denumite copii, mă lovesc des de acest termen, child friendly, aka poți veni cu odrasla :). Evantaiul explicativ aplicat al acestui termen variază la noi între nimic, îl bifăm că dă bine, şi câteva activități şi facilități, dar nu îndeajuns.

Explic şi de ce e bine pentru organizatorii de festivaluri, deținătorii de locații şi alte manifestări cultural-artistice să aibă în vedere (şi) această categorie. În primul rând părinții n-ar trebui să poarte un stigmat că umblă cu plozii după ei ci ar trebui să le fie înlesnit traiul că şi aşa au multe de tras. Dacă au reuşit să-şi mobilizeze copilul până la poarta festivalului/evenimentului mulțumeşte-i! Fă-i un acces special, câteva locuri de parcare aproape de intrare, oferă-i căşti de protecție audio copilului, în chirie, de vânzare sau de împrumut. Fă-i prioritate la foodcourt, că un copil înfometat face scandal cât mulți adulți “cu chef”. Dă-i şi vreo două toalete speciale că altfel se scapă pe acolo şi nu vreți asta :p. Fă-i un lounge undeva în spate să poată adormi să aibă şi părinții ăia un pic din viața de dinainte :). Să nu v-aud cu “Da’ ce le trebuie festival!?”. Suntem în secolul XXI( 21 adică) şi a avea copii pe seceta asta demografică n-ar trebui să mai fie un sacrificiu. Şi nici măcar nu trebuie prea multe mai ales că în felul ăsta se cresc şi viitori spectatori educați. N-ați observat că prezența copiilor într-un loc ne mai ponderează şi nouă ieşirile aiurea?!

Sigur sunt moduri simple şi puțin costisitoare de a ține categoria asta de public (părinți cu copii) aproape de evenimente, de viața normală a timpurilor pe care le trăim. Cred că devine o dovadă de civilizație aşa că, early adopters în domeniu, vor avea de câştigat ;).

Venit. Văzut. Ascultat. Plăcut.

Probabil ultima mare petrecere de vară s-a înfăptuit în noaptea trecuta în Expirat sub egida party-makerilor VRTW. Intrarea libera pe baza de înscriere pe pagina evenimentului. Merg destul de rar la evenimentele lor, poate de 2-3 ori pe an. Aleg alt gen de petrecere a timpului liber, nu pentru că nu mi-ar face plăcere la ei. În mod normal ai zice că e doar un label pentru petreceri cool, funky, spre hipsterești, dar eu îi văd și ca pe o casă de producție muzicală, ca pe susținători ai scenei locale underground. Despre asta a fost cumva și evenimentul de aseară. First Press intenționează să fie, pe lânga un mare party, și un eveniment cu mai multe lansări de album ale artiștilor pe care ei îi promovează. Aseară Kosmic Blues, UFe și Dribbler.

Deci am ajuns relativ devreme, pe la 9 seara, dar deja cele 2 scene de afară ( Gardern și Platforma Wolff) era pornite și lumea dansa pe lângă DJ. Lumea amestecată. Obișniuiții locului, dar și newcomerii, hipsteri, sacouri și tocuri, sclipici sau tricouri negre cu logo de trupe necunoscute. Eterogen. Numa’ bună atmosfera de un party fain.

Am vorbit cu ceva oameni, am mai aflat de ce urmează să apară în undergroundul românesc și pe unde. Loc bun de networking ;).

Așteptam concertul Eyedrops. Venisem pentru el în special. Nu-i auzisem vara asta și mi-au lipsit. I-am ascultat cu nesaț. Dar și cu interes pentru că voiam să prind noile piese de pe viitoul album. Și au fost vroe 2 sau 3. Urmează și la ei o schimbare de stil. Muzica lor rămâne la fel de sensibilă, dar sonoritățile se mai rockuiesc ;). Prima piesă, Departe Deja, va fi lansată oficial pe 11 octombrie în Expirat.

Nu i-am mai prins pe Kosmic Blues, dar le-am luat CD-ul. Ascult azi în mașină alături de albumul lui Dribbler cumpărat frumos, elegant de pe bandcamp că așa se susține muzica, nu 🙂 !?

VRTW, mișto First Press. Să mai faci!