Sacoșa cu prospături #42

Tranziția de la vară la toamnă scoate ceva melancolie din noi. Așa și prin sacoșa asta…

melancholic_skeleton_cross_body_bag_large-r133bdc1befee44458b5786320396a81a_6k45r_307

Helen Only one  Indie pop, cu ceva electro, peste care vine Vocea. Da, cu V mare :). Jazzy, soulish, scormonitoare. Și un videoclip anime cu puțină acțiune, dar mult feeling. Parcă recunosc personajul feminin ;).

Golan September Fall  Fac o tranziție ca un DJ 😛 , nu!? Cea mai recentă piesă Golan face și ea tranziția de la vară la tomnă, piesă de drum de întors de la mare, parcă e compusă special pentru concert. E și aici o tranziție de stil de compozitie 😉 Știu că de abia așteptați Golan Symphonic de la Arene. Aud că e ultimul din proiectul ăsta așa că nu e de ratat!

 

BAB  Unsaid  Și acum îmbrățișați melancolia cu tot ce sunteți! Cu ochii închisi și cu piesa asta în urechi. Un downtempo pop experimental cu chitară. Și iar o voce de-tț intră prin vene. D’abia aștept restul materialelor de pe EP-ul nou.

Adam’s NestWhy not dream    Piesa nouă ( pentru mine cel puțin) de la favoriți mei ieșeni. Surprinsă într-un live zilele trecute în urbea moldavă. Are și o inserție interesantă. Recunoașteți :)?

PS: Pe când album?

The Bipolar Disorder ProjectTalk to me    De data asta într-un proiect comun cu Karmic Thread. Unshipped Packages va fi un split-album între cei doi. Prima piesă a lui Robert e o schimbare față de recent lansatul album Anna. Un sound cu mai mult electro, chiar synth pop, decât post-rock, semn că e într-o căutare continuă de experiențe sonore. Îmi place cum sună, are chiar stofă de hit :).

Karmic ThreadMerchant War  Asta e prima lui piesă de pe albumul menționat mai sus. Și prima pe care o aud eu de la el, în formula asta, că altfel ;)… Aici post-rock-ul e mai prezent, dar cu tot cu deviații până înspre heavy metal sau inserții electro și viorii.

Se anunță un album super interesant cu lansare pe 16 octombrie. TBA

White MahalaCa șarpele de dudău  N-aveam cum să vă las melancolici așa că am apelat la folk-rockul boem dansant. Cu versuri lejere, deocheate, de toamnă la făcut de vin. Haidaaa!!

 

Punct și de la capăt

Cvartetul muzical-instrumental de garaj Cardinal din urbea Constanței si-a încheiat luni seară în Expirat comeback turul de anul ăsta. Va scriam anul trecut de ultimul lor concert, versiunea dublă din Under și-mi părea rău că pun pauză unui sound așa mișto. Ete că n-au rezistat mult și au mai băgat o fisă :). Doi dintre ei pleacă iar la studii, iar vine o pauză, dar măcar acuma știu că au forța să revină și au cu ce, bă!!

Pentru o luni seara a fost multă lume, vreo 200 cred, mulți consăteni/constănțeni ca să nu mai spun câți colegi de branșă erau prin public. Asta zice ceva despre calitatea muzicii lor ;).

Mix de garage, stoner, post-rock, psihedelic, chiar și punk. Tranziții interesante în ambele sensuri. Te luau usurel cu un ritm lent și un solo de chitară apoi te aruncau printre riffuri cu distors din belșug si tobe demente.

Au dat lumii și clip la Calliope de pe cel mai recent album al lor Disappearer, alta nebunie de piesă filmata chiar într-unul din garajele pe unde mai repetă ei.

Spor băieții! Faceți, studiați, ascultați muzică prin UK, da’ va întoarceți și continuați treaba. Promiteți? 🙂

Bici show (off)

S-au adunat bicicletele vintage, dar încă funcționale, la serbarea lor, Bucharest Vintage Bike Show la Roaba de Cultură în Herăstrău. Aveai ce vedea. Cred că erau mai mult de 100, majoritatea de şosea, cursiere cum se zice. Colorate, strălucitoare şi, mai ales, cu mulți kilometri pe lanț. Mulți curioşi cu tot cu bicicletele moderne. Parcă era schimb de experiență velo :).

Am mers pentru biciclete, dar şi pentru cântarea celor de la Unflicted. Vreau de mult să-i prind live, da’ n-am reuşit. Nu i-am găsit la potențial maxim că nu prea aveau audiență şi e greu să cânți la firele de iarbă ;). Pe Desprins nu era nici Ana. Dar trupa asta are cu ce! Sună bine şi în română şi în engleză şi ştiu să tranmită emoție. Au livrat şi o piesă la care vor lansa curând videoclip. Aviz pentru Sacoşa cu prospături :).

Pe 23 septembrie au iar live la Have a Cigar. Iar nu-s în Bucureşti, da’ mergeți voi.

Faine evenimentele astea mici, în familie, unde pasiunea e şi PR şi headliner. Urmăriți-le şi bucurați-vă de ele 🙂 !

Evribadi dansingă

Urmăresc festivalul din 2012, de Balkanik Festival zic, de pe vremea de când se întâmpla în Grădina Uranus. Nu-s neapărat fanul acestui gen de muzici, cum cred că majoritatea nu-s, da’ e altceva, ceva ce nu e străin de noi şi care, dacă e făcut bine, chiar are valoare.

Deci nu mi-am luat abonament ci doar un bilet de o zi pe vineri, prima zi. Cam scump biletul de o zi la poartă. Aproape să renunț. Corelat cu primele impresii după ce am intrat părea cam pustiu şi degeaba. Tocmai începea Fanfara de la Valea Mare.

Alămurile lor au schimbat un pic percepția. A mai ieşit lumea de prin cotloane şi a început dansul. Din păcate atitudinea lor scenică e în urma muzicii lor şi a chefului stârnit în spectator. Mai cu viață că nu sunteți la mort :)! Pe la jumatea prestației lor mi s-a făcut de o bere aşa că am plecat la explorat.

Surpriză plăcută. Festivalul ăsta nu-i doar despre muzică, ci despre toată experiența balcanică. Mă rog, ăsta e conceptul, drumul pe care au luat-o. Mai e de îmbunătățit, da’ e bine. Narghilea, cafea la nisip, băutura decentă la preț şi foarte variată ( cam cel mai bun bar văzut de mine anul ăsta la un festival), rommi meşteşugari prestând live, de îmbrăcat, de agățat la gât şi urechi, toate colorate, ceai, mici, clătite, dulcegării.

Şi tolăneală şi stat la taclale şi dat din buric. Un iarmaroc, un târg eclectic. Păcat că un pic cam gol ca să-ți dea şi senzația de înghesuială tipică Balcaniului ;). Din când în când se mai aude trenul de Constanța chemându-ne la mare.

Ultimul act muzical al serii e al celor de la Fanfara Tirana şi Trans Global Underground o nebunie combinată de Balcani şi tribal african. Fain demersul, sunau bine, comunicau cu publicul. S-a umplut zona din fața scenei şi majoritatea dansau. Hipsterimea locală, mulți străini, unii veniți pentru diversitate, dar şi destui cunoscători de folclor şi viață balcanică. Cam ăsta era publicul. Colorat, eterogen, frumos.

Aş vrea să-l văd şi mai colorat, mai zgomotos, mai accesibil şi la anu’.

Baftă ;)!

Sacoșa cu prospături #41

A venit, a venit toamna, băiii! Se umple iar sacoșa că prin august a cam bătut briza mării prin ea 😉

toamna

Adam’s NestNothing lasts for Eva După ce și-au terminat treburile academice cei doi simpatici ieșeni s-au apucat de treabă. Și au făcut-o bine. O piesă fără versuri, un stoner psihedelic, un post-rock melancolic sau pur și simplu un Adam’s Nest- rock ;). O piesă numa’ buna de coloana sonoră la un Twin Peaks. Clip minimalist, la limita cenzurării youtube-iene. Le readuc aminte că sunt pariul meu pe 2018 și că mai aștept piese de la ei. Plus un live la București că nu i-am prins în vară.

Familia JeffTataie sau Keep dreaming În sfârșit și-au făcut curaj și au lansat piesa. Hate-rock pe care se potrivește bine vocea Laurei Șincă și distorsurile mai agresive. Mă așteptam la un lyric video cu meme-uri rock ;).

Toulouse LautrecPasager Încă o piesă din cadrul proiectului VIDEO CONTENTIndiscret Social unde Cătălin Rulea a adunat trupe din alternativul românesc cu care a tras semnale de alarma despre bolile cronice ale societății despre care preferăm să nu (prea) discutăm. Ca și în piesa asta. Primul mesaj ajuns la mine a fost că soarta îți poate juca feste și-ți poate schimba sensul, scopul și statutul si ar fi bine în momentele alea să ai o plasă de siguranță întinsă de societate. Bun clip, nobil demers, sper și util. Mai e loc de încă un concert cu toate piesele noi ale acestui proiect, concert cu scop caritabil, dar și cu rol de reală conștientizare a tarelor societății în care trăim.

Yelllow feat. Skizzo SkillzJunky O piesă nouă, de sfârșit de vară, electro-pop-soul cu urme de trap și cu o voce feminină foarte bună. Despre Skizzo am mixed feelings, nu știu dacă face parte din target-ul demersului meu așa că mai bine nu mă pronunț :). Poate se anunță și un album.

PS cu iz comercial: Dume de mestecat are în sfârșit site cu shop on-line, nu mai trebuie să frunzărești pagina lor de FB după duma care-ți place pe tricou :). Succes fetelor!

Rock, motoare și-o urare

Vineri seara m-am suit pe două roți, nemotorizate, și am mers la capat de București. Cam în blind pentru că nu știam exact ce voi găsi. M-a atras un eveniment organizat de gașaca bikerilor Dark Wheels. Unde? Undeva pe după târgul de mașini Vitan e o curte, cu un club pe unde-și mai povestesc ei aventurile. Intrarea liberă. Nu tu brățări, nu security. La ce-ți trebuie security când toata lumea e fioroasă, dar toata lumea e prietenoasă și pusă pe disctracție :).

Cum am intrat am văzut în față scena de pe care MC Cristi Hrubaru anunța trupa Kunnstra. Ratasem pe Blue420 că am calculat ca naiba timpul de pedalat.

Un hard rock mai spre metal cu sound adus în zilele noastre și o apariție scenică intersantă. Două rockerițe la voce și chitară te cam țin cu ochii lipiti de scenă, da’ vă zic că merită să căscați si urechile bine 😉 . S-au adunat vreo 30 prin fața scenei, da’ asta pentru că lucrurile d’abia începeau.

Prin spatele scenei se tot auzeau motoare la parcare, pe poartă tot intrau geci de piele cu însemnele găștior de motocicliști de prin toata țara: Free Riders, Hells Angels, Lupii Liberi, Heavy Riders, B-zones, Ironwill, Riders Crew, SlowRiders și încă alții. Party-fest-urile astea sunt ca niște cumetrii pe care cluburile de bikeri le fac anual dându-și astfel motiv de o călatorie în gașcă prin țară. Nu urmăresc profit, ci doar distracție. N-au sponsori ci doar parteneri care-i sprijină. Și multă camaraderie.

Am dat o roată prin curtea aia mare. Mâncare simplă, bună, nefandosită, prin ceaune și pe grătare. Baru’ bun cu o palincă super și alte licori care ar da râsu’ unor festivaluri cu pretenții. Totul cu bun simț la buzunar. Pe lângă gard câteva corturi cu chestii legate de pasiunea lor: căști, stickere, ceva artă și într-un colț chiar ceva motociclete în căutare de stăpân nou.

Numă’ bine turul că intră trupa Zaibăr în scenă. Auzisem de ei, da’ era prima oară când îi vedeam pe scenă. Folk de haiducie și inimi colorate, zic ei. Iau piese de prin zona folkului și rockului românesc, le bagă în mixerul lor oltenesc și talentat, le agită un pic și le servesc cu mare distracție.

Să vezi roakerii cum horesc pe Au înnebunit salcâmii, Șpriț de vară, Melci, scoici, raci …craci sau pe Vlase cum cântă din public pe Basm Epic băgat la bis :).

După ei, la fix legat, organic, pe val, a venit White Mahala. Reinterpretarea lor la Personal Jesus cu extra umor si țambal, Hopa Mitică, a încins iară treaba. Deja se umpluse locul din fața scenei. Sharaiman, și se ia lumea în brațe. Băutura mă face destept și dezleagă limbile.

O sârbă versiunea rock exact ca un ride pân’ la Vadu, ridică prafu’ în aer. Se făcuse târziu în noapte, mai aveam mult de biciclit așa că n-am prins RoadkillSoda. Și a doua zi se anunțau lucruri mari. Eu le urez să se audă și mulți ani de acu’ încolo.

Pe oamenii ăștia îi leagă motorul și distracția, nu neapărat muzica, dar cumva gusturile sunt comune așa că am găsit o petrecere unică pe care n-o pot găsi în alte locuri.

Asfalt uscat!!