The day we forget is the day we die

colectiv.jpg

Se scrie mult zilele astea despre #Colectiv. Din păcate, doar acum. N-o să vin cu lacrimi, emoții, furie în plus. Îmi vine însă enervant în minte un citat “Cine nu are memoria istoriei, riscă s-o repete”. De ce? Au trecut trei ani de când ne trezeam cu mesaje care ne întrebau dacă suntem ok sau dacă știm de vreun prieten apropiat. Apoi, mesajele și știrile că unul de-al nostru nu mai e sau este în chinuri prin vreun nenorocit de spital nepregătit de pe la noi, la cheremul politicienilor disperați că li se tulbură mersurile. Da, noi, comunitatea underground, am avut cele mai crunte pierderi și mă așteptam să nu uităm așa usor. Mă așteptam ca seara de 30 octombrie să fie una de stat la bere, de mers până la Colectiv cu cei ca noi, de aducere aminte și atât.

Văd cu mâhnire că nu-i așa, dar am o rugăminte pe care vă rog s-o dați mai departe. Dacă vrem ca peste ani să nu se repete un Colectiv e nevoie să păstrăm memoria. E nevoie ca seara de 30 octombrie să fie fără concerte, cu scenele goale, să fie cu liniște și timp de ascultat prietenii. Depinde de toți asta, de cluburi, de trupe, de noi publicul, ca prin liniștea din seara asta să trimitem un mesaj peste generații. Se vor întreba puștii peste 10 ani de ce nu-s evenimente pe 30 octombrie și atunci vor căuta, vor afla poate pentru prima oară, că s-a intamplat așa ceva, că e bine să te uiți pe unde ieși din club în caz de urgență, că e bine să sesizezi lipsa normelor de protecție, că e bine să caști ochii și să nu-i lași pe alții să hotărască pentru tine. Atât. Nu-i greu și cred că suntem datori cu asta.

Sacoșa cu prospături #53

O pun de-un ghiveci muzical :P…

funky-colorful-tote-bag-unique-beach-bag-grocery-bag-art-bag-mixed-media-art-tote-computer-bag-gym-bag-artist-tote-bags-faces-bag-kiss-bags

Alpha QGhost King   Aflați în turneu în perioada asta, sibienii mai lansează o piesă cu clip. Metal de la heavy la armony, de la riffuri agresive, la pasaje melodioase și cu o voce feminină cu potențial. Tocmai ce au trecut prin București la lansarea albumului Vița de Vie, dar i-am ratat. Shame on me.

ZmoalăcazanAttila  Băi, îmi place delirul ăsta dark hip-hop cu o construcție lexicală halucinantă și un clip cu buget redus, dar cu dans tematic, echipamente sportive și camere de lux :P. Pe 8 noiembrie în club B52, aveți ocazia să executați dansul de la 01:20 😀

FiRMA & Ana Blandiana – Dacă ne-am ucide unul pe altul     Capodopera a treia de pe albumul Poezii Alese Vol I .O altă alegere genială și aici mă refere la interpretare nu la poezie unde n-am curajul să mă bag :). Suprapunerea vocii lui Daniel cu a poetei te duce la ideea unui dialog care accentuează și mai mult mesajul poeziei. Și registrul muzical e diferit de primele două single-uri  extrase de pe album. Cred că o să-mi fie greu să aleg o singură piesă preferată de pe albumul ăsta :).

NEON Close to you  Un proiect electronic dance care-mi place. Cred că-s la al doilea single de abia. Mă văd conducând pe piesa asta, dar aș prefera să nu. Mai bine mă uit la clip. Un dans contemporan captivant și nu doar pentru că arată bine dansatoarea :).

RIT  Piaza rea  Folclor autentic, fluier, viori și rock, art-rock. Un iureș de versuri de inspirație populară. Are ceva ce mă atrage și n-am fost fan Phoenix. Își lansează albumul pe 13 decembrie la Palatul Regal din București.

 

 

 

 

Sacoșa cu prospături #52

O sacoșă explozivă!

explosive

The CaseThe means to an end   Material nou de la bănățeni. Like! Spread the love! Nu-i mai avusem de mult prin sacoșă și mi-au lipsit. Indie alt rock și o voce masculină cu distors natural ;).

 

Alex & The Fat PenguinsLove, another form of art   Fain titlu, metaforic. Piesă lansată în cadrul Support Your Local Bands Music Fest , ediția 1. Să facem artă, zic ;)!

IRISLumea toată e un circ  De regulă nu scriu despre trupe consacrate, din mainstream, dar am impresia că, prin plecare lui Cristi Minculescu, a intrat într-o zonă mixtă. Tocmai ce și-au lansat album nou în Hard Rock Cafe. Piesa asta, care dă si numele albumului,  are așa un fel de suflu nou, cât de nou poate fi un hard rock, dar pe versuri treaba e cam învechită. Videoclip plin de simboluri, interesant.

Bucium Drumul Robilor   Primul extras de pe albumul Zimbrul Alb ce va fi lansat curând. Epic rock cu iz de folk prin el și inspirație din basme și legende populare. Album conceptual având ca temă principală astronomia populară. Ascultați-o că merită!

Breathelast.Îmi lipsesc   Trilogia începută acum un an jumate ajunge la final. Aceleași versuri care dor ca mușcăturile de rechin, același ritm de tobe dement și vocea lui Mihai Andrei care-ți intră direct în creier, după mine una dintre cele mai bune voci de metal de la noi. Concluzia mea după aceasta trilogie este că monstrul trăiește în noi și trebuie să-l înfruntăm în fiecare zi altfel ți-o trage. Îl poți învinge și atunci îți va cânta în strune ;). Recomand să revedeți  Monstrul și Ascuns în pereți ca să înțelegeți povestea din ultimul clip.

Gray Matters  x Mihnea BlidariuZBOR  Băi ce tare sună vocile Laurei și a lui Mihnea împreună! Un electrocore aproape psihedelic.  Videoclip animat cu mulți ochi. Pe gustul meu ;).

Suntem străini până când Ceva ne aduce Împreună

Când filmul bate trailerul înseamnă că ai ajuns unde trebuie. Așa a fost și experiența mea la avanpremiera primului film inspirațional românesc Coborâm la prima regizat de Tedy Necula. Știam că lucrează de mult la ideea lui și că este un vis împlinit. A fost și el de față cum a fost mai toată echipa de actori și producție. Un amestec de actori cu mare experiență, de actori la primul film de lungmetraj, dar și de oameni aflați la prima experință actoricească. Interesant să le vezi și să le auzi reacțiile în timpul filmului, mulți fiind la prima vizionare cap-coadă. Ca și mine dealtfel.

N-am să fac spoiler, dar vă îndemn să mergeți. E un film care te schimbă. Un film în care sunt introduse discret, tiptil, multe tare și cutume ale societății românești moderne, dar toate stoarse în ceva optimist prin presiunea unui Ceva care ne schimbă. Am văzut de curând Shoplifters și am sesizat o asemănare în construcția ideii, în abordarea temei sociale în ton optimist și în neasteptate revelații pe final. Ce zic eu aici este fix din poziția fotoliului de cinema, nu-mi arog aere de cinefil experimentat :).

Au fost momente când m-am amuzat copios, au fost momente cu lacrimi. Sunt și ceva lucruri pe care eu , ca spectator, le-am simțit accentuate un pic prea mult. O fi spre suportul ideii cinematografice, dar asta e treaba criticilor să judece. Oricum ar fi, e un film care lasă urme. Un film de la care ieși și parcă vezi lumea altfel. Frumos ar fi ca lucrul ăsta să te țină.

Va rula din 26 octombrie în cinematografe, o să aibă o caravană cu actorii și regizorul prin mai multe orașe, e un film independent, bazat pe prietenii cum zicea Tedy. Toate motivele să mergeți!! Chiar sunt curios de impresia voastră.

Sacoșa cu prospături #51

O sacoșă experimentală

experimental

 

Alira MunMegavoid     Tehno expeimental tribal pe care vocea din Sibiu, vocalista de la Thy Veils îl face cap coadă.  Compoziție, interpretare, regie, producție clip și dansatoare. Un proiect electronic de urmărit.

 

Bubblegun Gluten free Pussy   Un electro pop pe alocuri cu vibe de disco d’ăla bun, de pe vremuri . Foarte dancy piesa și vocea demențială, îmi seamănă cu a cuiva cunoscut, dar nu-s sigur. Când aflu cine e în spatele proiectului vă spun ;).

 

Dejawho Just my luck   Indie pop cu feeling. Și piesa asta mă porteaza undeva prin ’85. Interesantă vocea. Video minimalist cu joc de alb, negru și gri. Oare live cum sună?

Greetings SugarNone of these songs will do you nothing     Beatles reloaded pe tărâm românesc. Eu sper să le înțeleagă publicul de la noi valoarea până nu-și iau zboru’ afară, cum au mai fost cazuri. Oricum, până atunci, pare că au material de album nou ;).

 

Otherside x Micutzu 14+  Așa scrie, așa vă scriu. Băi ce m-am râs :p! Nu m-aș fi așteptat să mă distrez pe elctro-soul și  pe un clip de la Otherside. Funny video, m-a teleportat în adolescență, iar partea de versuri a lu’ Micutzu e înspăimântător de familiară :).

Sacoșa cu prospături #50

Ediție semi-centenară. La 100 vă întreb dacă merită să continui au ba :).

50

Jurjak Imnul Minerilor  – Piesa a putut fi auzită pe coloana sonoră a filmului Planeta Petrila, dar acum are și clip. Un blues-rock de mină. Distorsu’ ăla chiar te face să crezi că tragi după tine târnăcopu’. Viral. De clip nu zic decât:” Băi ce fețe de mineri aveți :p!”.

Dl GoeLa coadă la Mega Image  Trecem la Goe-rock. Da, m-am decis că ăsta le e stilu’ :).

Drama băiatului de la casă se extinde în tot orașul. Magheru, Grădina Icoanei, Universitate, salon de tatuaje și chiar în studioul Radio Guerrilla peste emisiunea lui Bogdan Șerban. Dacă o găsește vedeți voi la final ;). Sau ascultați-le albumul de abia lansat Tineri, Sâmbăta, Duminică

Omul cu ȘobolaniIepurele Ateu și Proasta Țestoasă   O piesă cu mesaj criptat. Cine-l sparge rog să-l facă public. Eu cred că-i despre oameni ;). Același stil inconfundabil OCS cu un ritm mai lent doar.

SKA-NKGeorge     Gata!! Am aflat cine e George pe care-l salută toată lumea. E un motan jmeker :D! Băimărenii au o piesă cu versuri “la caterincă” și de ridicat mânuțele în aer spre slava domnului motan. Check it!

Blue420#exist  Bine așa! Alt-rock de protest. Trupă nouă în sacoșă, i-am văzut recent la Support Your Local Bands Music Fest și mi-au plăcut.  Foarte reușit refrenu’, numa’ bun de cântat, de pus pe bannere prin piețe. Din ce în ce mai multe trupe iau atitudine, poate e o idee de festival. Cineva ;)?

 

 

 

Support Your Local Bands – Day 5

Na că a venit și ultima zi a acestei prime ediții de Support Your Local Bands. Mă bucur că am reușit să acopăr cumva toate zilele acestui festival. N-a fost ușor, dar acum pot să-mi dau avizat cu părerea :).

Vineri seara, Mojo proaspăt renovat , Centrul Vechi al Bucureștiului. Sigur au contat și astea la numărul de spectatori care a fost, cred, cel mai mare din cele 5 zile chiar dacă nu toți erau public de underground. Clubul pare potrivit ca dimensiuni, doar la partea de sonorizare aș mai lucra. Au fost câteva momente cu sunet înecat de bass, uneori cam prea tare și aș mai scoate din luminile stroboscopice de la sol că m-au cam orbit :).

A început cu The Mono Jacks, dar fără mine. Am întârziat din motive de viață așa că am avut a doua trupă ratată din festival după Pinholes. Ironic, ambele trupe sunt aproape de ventriculul meu stâng;). I’ll be back!

Deci am luat seara de la The Speakers, trupa care nu mai e de mult la începuturi. Am mixed feelings despre ei. Au tot ce le trebuie. Stil, un dark electro/rock cu o voce a la Dave Gahan, dar parcă nu reușesc să închege o relație cu publicul în timpul concertului. Sunt convins că lor le-ar sta mai bine pe scene mari cu public mult.

Cu About us ( vezi aici), The devil inside sau City of clouds pot deschide pentru orice trupă mare de afară.

Gramofone a fost trupa care a închis festivalul. Premieră pentru mine. A durat ceva pâna s-au pornit din cauza unei extorsiuni al unui degajament la sonorizare :p, da’ până la urmă și-au dat drumul. Au fost ei stresați că nu se aude cum trebuie, da’ în public a fost bine. Un indie rock cu inserții de funk și blues, cu piese la care au avut și 3 vocaliști, un bass cu personalitate și tipu’ de la clape care chiar le are ( un pic din atmosferă aici). Stil interesant, piese all english. Am reținut Stay in line, Goodbye Mr. Government 😉 și o piesă nouă de pe un viitor album doi. N-ar mai fi plecat de pe scenă până la urmă. La final a apărut pe scenă al patrulea vocalist, care cred că era tipul de la sunet : ), cu tot cu talent și vocalistul de facto a trecut la saxofon. Una peste alta un final fain de festival fain!

Concluzie. Big up echipei de organizare pentru idee și eforturi. Sugestii: aș schimba formatul, poate mai puține zile, poate mai joi, vineri, sâmbată, aș alege trupele cu grijă să nu mai fie saturație în public, aș discuta în piață să nu canibalizăm evenimentele și, DA :), aș ține la orele de începere că numai așa ne educăm. Vă multumesc că mi-ați răpit frumos timpul ăsta. Mai facem 😉