Support Your Local Bands – Day 4

A venit rândul clubului Fabrica să găzduiască festivalul Support Your Local Bands, joiseara la concurență mare cu concertul COMA din Control. Poate în viitorul format al festivalului să se ia în calcul și astfel de “canibalizări” de public. Pănă la urmă e spre binele scenei de under și a spectatorilor ei să nu fie puși în fața unor drame de genul COMA sau OCS :P.

Deci, concert intim cu OCS, aflat generos la deschidere. Aproape că vorbeam în soaptă. S-au simțit ca acum 20 de ani, cred :). Asta a făcut ca la începutul de la Cineva să ne aducă vara înapoi Dan Amariei să se așeze frumos, lângă public, și să intre în piesă pe furiș, semi-acustic, ca la o chităreală pe malu’ mării.

N-o fi fost un succes de casă festivalul ăsta, dar cu siguranță a oferit momente memorabile :). Hai și Dau două beri goale la bis ca să fie toată lumea mulțumită!

Apoi , new entry pentru mine, bucureștenii de la Blue420, un trio de rock/blues/punk. Like de la prima auzire. They’ve got balls!

Proaspeți, tupeu, funny ( un pic din ce pot vezi aici). Păcat de condițiile sonore din Fabrica unde vocea și versurile se înceacă în bass și vibrații. Am reținut piesa Pot să// și piesa nou lansată #exist, un RHCP de la începuturi, o piesă manifest ( vezi și auzi aici ).

Seara a continuat cu orădenii de la BABY ELVIS. De unde mai aveau energie la miezu’ nopții după ce au țopăit în public alături de noi, nu știu :). Nu degeaba au câștigat anu’ ăsta Own the Stage la Electric Castle.

Un sound The Black Keys, garage rock cu potențial de zbânțuială. Cam așa. Când revin în București e un must see, dar în condiții auditive mai bune.

Azi e ultima zi și se anunță sold-out în Mojo cu The Mono Jacks în deschiderea Gramofone și The Speakers. Hai!

Coborâm la prima. Împreună.

Pe 26 octombrie intră în cinematografe primul film inspirațional românesc. Ce e aia? Știți zicala cu capra vecinului? Ei, gândiți-vă că-i vreți binele și caprei și vecinului :). Cam asta e. Mi-a venit ideea asta la lansarea unei ediții speciale a berii Capra, cu eticheta personalizată dupa filmul Coborâm la prima. Spațiul, The Beer Institute, un magazin specializat de bere craft românească undeva pe Calea Dorobanți, mare cât un vagon de metrou.

Acolo am pășit toți într-o seară de octombrie. Actorii filmului, prietenii lor, prietenii berii sau simplii spectatori. Trebuia să ajungă și regizorul, Tedy Necula, dar traficul l-a ținut departe de noi. A folosit tehnologia modernă și ne-am conectat video având astfel bucuria de a asista la un discurs funny și emoțional despre ce a însemnat pentru el acest film.

Am primit bilete de 2 călătorii imaginare în lumea filmului, am băut berea specială, o vagablondă triplă de Iași (n.b. jumătate din încasări merg în bugetul filmului.), am văzut makingof-ul filmului și am ascultat actorii vorbind despre experiența acestui film, despre experiența de a-l avea pe Tedy ca regizor.

Mi-a rămas în minte ce a spus dl. Adrian Păduraru: “E un film de emoție sinceră, nu cabotină”. Frumos. Frumos a fost că deși am intrat majoritatea necunoscuți am plecat de acolo cu ceva între noi. Poate discursul lui Tedy, poate ideea filmului, poate berea. De abia aștept să-l văd. Vă las trailerul aici și vă readuc aminte că… ” suntem străini până ceva ne aduce împreună”.

Support Your Local Bands – Day 3

Puteai să fii în Control :)! N-ai fost? Ai ratat ziua 3 din Support Your Local Bands Festival, un festival menit să sprijine și să aducă în prim plan trupele noi din undergroundul românesc, în concerte în care trupe consacrate le cântă în deschidere.

A fost rândul trupei E.M.I.L. să înceapă seara. Cu doar vreo 30 de oameni în sală, cu deja binecunoscuta întârziere și cu toate eforturile organizatorilor. Se pare că e mult de muncă la schimbarea obiceiului :). Da’ nici trupeții de la E.M.I.L. nu s-au lăsat intimidați de asta și au început în forță pe o scenă supra-aglomerată de instrumente din cauza configurației tobarilor, unul de stânga, alții de dreapta :). Plus Vlad Staricu cu piciorul în ghips, dar cu vocea la el.

Strig, Camarazi, Suntem peste tot, dar și nou lansata piesă cu clip Cosmos ( vezi clip aici ). Respect E.M.I.L pentru introducerea în ziua 3 \m/!

Pauză foarte activă pe scenă unde se schimbă setul de tobe. Destul de repede.

A urmat trioul liric Umbra:). Trupa cu versuri sensibile și care te poartă de la rock’n’roll la post-rock cu intermitențe din blues. Încep cu Dezbracată ca să știm cum stă treaba, apoi o piesă mai rar cântată de ei Cuvântul, de n-o găsesc nici pe youtube. Apoi Mihai pune vocea pe toporu’ pacifist și Matei își pune în valoare noua achiziție, clapele, cu ceva efecte trap :).

Umbra e o trupă care nu se ferește de coveruri sau remakeuri. După recent lansata Come as you are de la Nirvana, ne-au arătat aseară și ceva din James Bay sau Mumford & Sons.

Surpiza mare a venit cu noua lor piesă, cântată în premieră, Ce bine e aici, ce bine sună (ascult-o aici). Apoi final cu Mi-e dor, un fel de teasing/invitație pentru concertele lor viitoare.

Seara a fost închisă de cea mai nouă trupă, Fried Friend, o premieră pentru mine. Mă rog, nouă e forțat zis, ei avându-și începuturile prin 2011. Wow! Wow! Quelle surpise! Unde au stat ascunși până acum? Vorba unui spectator, ăștia nu zici că-s români. Și asta e senzația.

Un electro/prog/rock gen Depeche Mode un pic mai hardcore, un vocalist cu o engleză perfectă și niste synthuri rockish. Au avut și visual. Pariu că mai auzim de ei ;)!!

Concluzia e că avem cu ce, bă! Numa’ urechi și dorință de a ieși din confort să avem, că avem ce explora. Ziua 4 vine în Fabrica cu OCS la deschidere și orădenii Baby Elvis și localnicii Blue420 ca headlineri. Ne vedem acolo?

Support Your Local Bands – Day 2

Ziua 2, Quantic, cel mai spațios dintre cele 5 cluburi care găzduiesc acest festival. Aceeași oră anunțată, dar aceeași problemă. Spectatorii, tributari obiceiului deja creat, ajung cu întârziere și, din respect pentru trupe, nu îți vine să începi cu 10 oameni în fața scenei.

Deci pe la 21:00 byron deschide seara, cu doar vreo 50 de oameni într-o sală mare. Dezolant, dar pare că nu i-a deranjat. Dan a făcut și ceva glume pe seama asta. Și-au adus aminte cum e să cânți în deschidere :). Altfel, un gigg de clasă, playlist cu de toate și, normal, cu bis.

După pauză au urmat juniorii serii, sextetul liric Dl. Goe. Ce am văzut a fost, probabil, cel mai important gigg al lor de până acum. Și-au marcat astfel și lansarea albumului Tineri, Sâmbătă, Duminică pe care-l puteți asculta și cumpăra de aici. Dacă nu i-ați văzut până acum mergeți și pregătiți-vă de altfel de concert. E un fel de musical :).

Are fir epic, o poveste să-i zicem de dragoste dintre un el, liber și frumos, vânzător la Mega Image și o misterioasă ea, Aida. Povestea trece prin gări , pe strazi, pe La coadă la Mega Image ( piesă la care și-au lansat tot ieri și clipul, vezi aici), are inserturi din Maria Lătarețu, rock, blues, reggae, funk, manele. Băieții au mișcare scenică, deseori mișună pe scenă , Dani , vocalistul, cel cu freza nouă, folosește toate tehnicile actoricești de a-și vrăji publicul. Și îi merge. Dansează fanele de rup :). De menționat și garderoba lor în ton cu numele și playlistul.

Pentru 2 piese a ajuns pe scenă și Aida, aka Ana Udroiu. La bis ne-au servit o piesă nouă, o reinterpretare după o piesă din anii ’60, adusă în România de Sergiu Cioiu de prin Franța lui Michel Delpech, Pentru că te ador. Foarte catchy. Ca de altfel tot show-ul lor. . Weekendul viitor îi gasiti la Bărbați pe Mătăsari ;).

Pentru că eram cu viitorul după mine n-am mai prins Pinholes. Trebuie să mă revanșez că nu i-am văzut de juma de an.

Ziua 3 vine în Control cu E.M.I.L. , Umbra și Fried Friend. Hai!!

P.S. A apărut și merch-ul oficial al festivalului ;).

Support Your Local Bands – Day 1

Support Your Local Bands – O vedere din public.

Mi-am propus să ajung la toate cele 5 seri dedicate sprijinirii undergroundului românesc. A început destul de bine. O seară de luni, deci premise slabe de public mult, dar cu toate astea s-au adunat vreo 150 de oamnei. Gazde, clubul Expirat și RoEvents.

Încep cu un mesaj valabil pentru organizatori, cluburi, artiști și spectatori. Hai să respectăm orele de începere anunțate! Știu că s-a creat o cutumă prin care cluburile, de obicei, anunțau o oră, dar de fapt cântarea începea mult mai târziu. Rațiunea era evidentă, consumația. Lucrurile s-au mai schimbat. Din respect pentru artiști și pentru spectatorii punctuali și planurile lor hai să schimbăm cutuma!

Revenind, cu o întârziere de vreo 45 de minute a început Șuie Paparude, headlinerii deveniți opening act, ca tribut adus lumii care i-a consacrat. Fain gestul și discursul lui Bean. N-o să vă zic multe despre ei. Și-au făcut treaba, au adus oameni la concert, au sânge în aparat ;).

Trupa junioară a primei zile a fost Alex & The Fat Penguins. Rock alternativ, King of Leons like, cu versuri inteligente, multe piese având versuri mixte engleză și română, dar cu prea puține live-uri, asta din cauza vocalului Alex etern pe drumuri. Da’ și când cântă dau multă energie pe scenă. Eu i-am remarcat prin iarnă când au făcut un flash mob muzical ( vezi aici) în Piața Victoriei cu piesa I’m just a fool, piesă cu care au închis și seara, la bis :). Au livrat o piesă nouă la care tocmai ce au lansat clip Love, is a form of art( vezi aici ), au mai dat una care va fi lansată și ea pe la anu’ Somebody, foarte catchy, au făcut publicul să cânte cu ei pe Quantum Physics sau My Rocket.

La pauză, pe terasă, doi tipi se minunau de numele trupelor. Semn bun că festivalul ăsta a expus trupe necunoscute și altui public. Tot de aici mi-a venit o idee pe care v-o împărtășesc. Mainstream-ul vine peste tine, dupa underground te duci tu. Hai că-s dăștept :D.

Seara a fost închisă de formația muzical-instrumentală de muzică de lift cu urme de rock, da’ mai mult post-rock și nume de nuvelă Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut. Proaspăt întorși după, cred eu, una din cele mai tari experiențe ale lor după ce au deschis concertele celor de la God Is an Astronaut la Cluj și Brasov. Nu mă puneți să vă zic ce piese au cântat. Mergeți să-i ascultați, cumpărați-le muzica de pe toate platformele că le găsiți primul album S-a rezolvat. Nu se poate. Acum, repede, că vine albumul doi mintenaș ;). Au dat în premieră o piesă de pe el: Să trăiți. Sănătate. Servici ușor.

Diseară, Quantic cu byron, Dl. Goe ( lansare album) și Pinholes. De la 20:30, da ;)!

Sacoșa cu prospături #49

Cu noi  inceputuri…

begin

EyedropsDeparte deja     Zbang!! Prima piesă de pe cel de-al doile lor album ( lansare aprilie 2019, cred 😉 ). Și prima piesă dintr-o nouă etapă. Au păstrat sensibilitatea și versurile dement-întortocheate, dar i-au dat pedală. La prima audiție am avut reacție epidermică, ceea ce însemnă… un hit! Mi-au rămas pe timpan armoniile chitării lui Andrei Marica. Arctic Monkeys! Cauți opening act band? Ia de-aici ;)!!

Familia JeffVăru’   A doua piesă is out! După Tataie, al doilea membru al familiei are dedicație :).  Stonăreală suparată. Laura, dacă se poate, volumul un pic mai tare. Sper să aibă familie mare și să le dedice un album curând. Mâine au concert în Câmpina, home town, și apoi îi găsiți prin București.

 

 

Greetings SugarNew turn    Și la ei o schimbare ușoară de stil. Se ia post-punk, orgă de catedrală catolică și un pic de U2 și se amestecă. Au păstrat totuși elementele de dark-alternativ. De remarcat potențialul de reinventare al băieților ăștia :)!

Robin and the Backstabbers – Ia mai du-te-n … A mai scăpat o piesă de pe ce toată lumea așteaptă ca la treilea album al trilogiei Bacovia Overdrive. Un fel de test de 2 minute și ceva, acelși rock alternativ eclectic, cu un mic insert din Eminescu, un clip care te face să-l mai urmărești încă o  dată ca să înțelegi ce-a avut poetu’ de zis :). Thank you and OK, boys ;)!

 

Întoarcerea fluturilor rătăcitori

După mai mult de 4 ani fluturii s-au reîntors. Butterflies In My Stomach a revenit pe scenă. Un eveniment de neratat pentru mine. Din păcate n-a fost așa pentru prea multă lume și prezența la concert n-a fost cum m-am așteptat. Concluzia e că abstinența muzicală daunează grav fanului :). Miezul dur al fanilor a fost însă prezent în Control să-și revadă și reaudă favoriții. Apropos de fani și public am remarcat o oarecare maturitate, segmentul foarte tânăr fiind slab reprezentat.

În schimb pe scenă treaba a fost altfel. Trupa a revenit în formula instrumentală clasică, dar cu o nouă voce feminină, Denise Ilie, fluturele din grădina cu experiență ;). În general s-a integrat în stilul trupei, dar cred că după câteva live-uri va fi și mai bine.

Au cântat vreo 2 ore, ca dupa secetă :). 14 piese plus 2 la bis. Piese foarte vechi, piese vechi, dar și surprinzătoare piese noi. Who is so romantic, demult neauzită, Danny, cred că printre primele lor piese (pe piesa asta s-a destrăbalat și bassul lui Bujor ), Million dollar baby, Lucrurile bune, cântată împreună cu publicul și, bineînțeles, Tricoul ( video aici ) It will come true a adus și distorsul în peisajul nu-jazz, funk, blues & swing.

Nebunie continuată după sensibila tornadă Another you. Eu am prins 2 piese noi. Different kinds cu un sound mai spre pop funk și One kiss o reinterpretare după piesa Dua Lipa. Se aude un suflu nou în piesele astea și-mi place ce aud.

Dacă asta e dublată și de o prezență mai consistentă pe scenă cred că tocmai ce am devenit mai bogați ;). Hai, la zbor!