Recycle Bineeee!!

I’ve been punked! La ceas târziu de sâmbătă seara în DuDa, un loc nou unde încep să curgă live-uri de toate soiurile în condiții de sonorizare peste ce-ai crede că poate fi acolo și cum multe stabilimente de dimensiuni mici și medii nu au.

Nu mai văzusem squadra punk Recycle Bin de vreo 7 ani, cred. Ce-i drept nici ei nu-s prea cântați. Doar prin Under , Fabrica și o dată la Punk’O’teca de Joi din Have a Cigar. Nu că n-ar vrea, dar asta e piața de punk de pe la noi. Unele trupe din valul lor s-au mai cotit spre alte genuri mai actuale, dar ei au rămas ancorați în stilul ăla veritabil de punk care ți-o zice direct în față cu versu’ și ți-o trage nervos la timpan.

“Decât” trei au prestat, Biță, George și X-u’. Nici nu mai știu care e compoziția lor acum că au fost ba 4, ba uneori chiar și mai mulți când o ardeau cu ska și aveau și suflători. Oricum, n-a contat. Au dat cu sudoare, cu pasiune, cu mișto-ul caracteristic și cu chestiile nerecomandate minorilor și votanților de turmă. Parola verii 2018- știți voi care 😉 – s-a dat la antreu, la felul unu’, între feluri și la desert dimpreună cu audiența toată urlând de cred că s-a auzit în tot Cotroceniul ;). Fără perdea, fără frica să piardă din contractele grase de la primării :P. Ăsta e punk-ul adevărat. De aici poate pleca cu muzica de protest adevărată că d’aia s-a inventat. Și cât ne trebuie atitudinea asta!!

Deci ați înțeles tabloul general al serii. Au început cu Retardia, cu tot cu intro-ul celebru urlat din toți rărunchii de toată audiența care, apropos, a fost destul de numeroasă, mulți fani, dar și newbies. Apoi cu Nașpa, cu vreo 2 piese nu le știam, nu le mai auzisem, dar secția măscăreli face ca show-ul și pogo să se aprindă. Da, a fost pogo d’ăla bun, cu julituri, cu testosteron peste tot, cu tot ce trebe. Fără stălpu’ din Under deci fără capete sparte :). Selecta lu’ Anda Adam, Broasca lu’ Radu Gheorghe, Licuriciul din Maria Mirabela, Aseară ți-am luat kazma au stors publicul de unii nu se mai ridicau de pe jos. Deci se poate punk la aproape 40 de ani și să termini și puștii din public! Final cu Ha Ha cocalarilor, plini de transpirație și ei și publicul, cu inima’n gât , da’ cu un show care mi-a făcut uichendu’ mișto.

Dreaq știe când îi mai revăd, da’ o să mă bântuie energia lor. În rest, mai merg pe la DuDa că pare că vin lucruri faine pe acolo 😉

Future holds unlimited possibilities

   Asta scrie pe logo-ul halucinant al trupei URMA. Interesant, îmi zic, pentru o trupă care și-a sărbătorit de curând cele 16 primăveri de existență printr-un concert în Expirat numit Spring 16. Privesc în viitor, deci. O trupă care nu a apărut niciodată prin sacoșele mele. De ce? Că n-a prea scos, sau mă rog, nu s-a prea lăudat că a scos nimic în ultimul timp. O trupă cu un public aflat nu chiar la primăvara vieții. Deci? Pare că ar trebui să se domolească, să se bazeze pe șlagărele lor și să se retragă la vatră :P. Ei bine, nu!

   Intrare en fanfare pe Get a life, cu alămurile primele pe ușa din backstage apoi restul trupei. Publicul începe să se manifeste ca pe vremuri. Așa da! Trupa asta de rock cu trompetă și saxofon e live and kickin’! Uneori art rock. Mă gândesc cum aș putea livra muzica lor noii generații. Tot ei îmi dau răspunsul de pe scenă.

   Au cântat multe piese noi de pe albumul ce va fi lansat, să sperăm, anul ăsta, inima!ism, piese la care am remarcat nerv ( cel puțin Hardcore care e de pogo) plus o doză mai mare de catchyness în sensul bun al cuvântului ( Love Create Inspire e o piesa pe care am reținut-o încă de acum un an de la Clubul Țăranului).

   Pe scenă apare un instrument nou, un espressor de cafea. Funny, smart. Mani a împărțit și câteva cafele în public. Va fi cu ei pe scenă de acum. Un vis devenit realitate :).

   Pe 29 martie pregătesc un gig special într-un …. garaj!! E iar statementul lor de a rămâne ancorați în underground, în muzica de garaj. Așa împacă și pasiunile auto ale membrilor formației. Așa intră în atenția celor tineri nu prea atrași de chestiile convenționale. Și aici intervin și eu cu surpriza. Dacă ai sub 30 de ani și vrei să mergi la gigul lor surpriză pe 29 martie lasă un comment la postarea inițială de feisbuk de pe pagina Criticeyez și, dacă ești primul, primești brățara de acces, personal, de la mine :).

   Finalul de la al treilea bis a fost și el cu surpriză. DJ Undoo și Andrei Irode au intrat cu scratchul peste Selfish de a ieșit un final incendiar mofos \m/ ! Altă chestie pe care aș merge ca să duc muzica lor mai departe în timp și mai aproape de publicul tânăr.

   Deci, pe lângă chestiile clasice (sold out, sound impecabil, căruțe de feeling peste spectatori ) URMA vine cu un album de nebuni, cu sound cu bpm ridicat, cu surprize, cu featuring-uri neașteptate, cu giguri neconvenționale. Chapeau!! URMA scapă turma ;)!

P.S. M-am alăturat și eu corului din public care le-a cântat spontan un lamulțean :).

Sacoșa cu prospături #84

O sacoșă cu o surpiză strecurată în ea. Cine o găsește :)?

the-element-of-surprise-tote-bag

ValerinneDeceiver   Îți pui asta la maxim, te sui pe motor și-i dai blană. Muzică de goană. Și uitasem de ei! Asta e dacă apar rar pe scenă. Pare însă că lipsa lor în live performance pe 2018 a avut un motiv. Albumul nou, Desire, are lansare în Control pe 22 mai. Îl puteți asculta aici. Post-rock-ul lor halucinant se întoarce \m/!

 

Alexu and The Voices InsideForevermore (feat. Teo Opriși)    Iar!! Da, iar a scos o piesă pe care am pus-o pe repeat. Brașoveanul ăsta simpatic își pune sufletul pe tavă la fiecare cântec. Acum a combinat-o și pe una din vocile din back ale Luciei. Da, e un alternativ folk care intră mai bine la gagici, dar e atât de optimist vibe-ul pe care ți-l transmite încăt și dacă ești un roacăr supărat tot te mișcă. Hai cu albumu’ ăla odată!

 

M O S E SI think you worry too much   De ce vă dau piesa asta din insulă? Ce legătură are cu underground-ul nostru? Cine răspunde primul pe pagina de feisbuk CriticEyez primește un kado surpiză de la mine 😉

 

PIXELSJolene The Serene  Una din piesele la care vocea feminină a trupei este în prim plan. Alternativ indie cu un iz lasciv și un beat de șold.

 

The ‘o’ Funking     New funk in town! Nu-s mare fun funk ;p, da’ zău că are calitate și joacă piesa asta. Cred că despre asta e vorba în funk, să nu te iei prea în serios.

Meșterind la Muzica din Beciuri

Am fost surprins să mă trezesc cu o invitație în mailbox la Mastering the Music Business ediția IV. Departe de mine ideea de a comenta despre trupele ieșite din zona muzicii făcute (doar) din pasiune. Ei, se pare că nu eram chiar bine informat și bine am făcut că am trecut pe la activitățile din cadrul acestui fest/showcase/workshop. Expirat, Frattelli, Hotel Caro au fost locațiile de anu’ ăsta.

Cel mai important lucru a fost networkingul cu oamenii din sfera muzicală: organizatori de festivaluri, promoteri, scouteri, artiști. M-am fâțâit cât m-au ținut picioarele și m-am băgat în seamă cu cât de mulți oameni m-au ținut neuronii. A fost ușor cumva pentru că invitații au fost deschiși la asta. M-aș fi așteptat la oameni superficiali, axați pe business, cu fumuri de VIP. Nup. A fost o lecție pentru mine să mai renunț la etichetele puse de alții.

În tot ce discutam aveam în cap un fir roșu de urmărit. Cum să captez și să transform experiențele unor oameni aflați de mult timp în zona asta, din țări cu mult mai multă istorie, bani și infrastructură în ceva util oamenilor cărora mă adresez.

Ei și așa am ajuns la câteva idei pe care vi le împărtășesc.

Organic. Tot ce e artificial se duce repede. Vrei să ai o viață lungă ca artist/trupă trebuie să crești organic, trebuie să ai copilărie în care să înveți din greșeli, dar și să înveți să mergi mai departe. Pas cu pas :D.

Succesul e o beție… și multe decizii proaste se iau atunci. Multe trupe dispar prea repede pentru că li se urcă la cap și cresc așteptările și pretențiile în mod fals urmând ca depresia/mahmureala să ducă la distrugerea timpurie a unor proiecte valoroase.

Experiența vine cântând. Că ești trupă veche, dar mai ales nouă ai nevoie de cântări live. Astea leagă, astea asigură un fan base, astea aduc oameni surpriză în public care te vor ajuta să crești. Deci cântați cât se poate de des și în toate locurile decente. Go national! Nu vă blocați în câștig financiar, în mofturi, în comoditate. Zicea un englez ca replică la plânsetele mele că Bucureștiul n-are o sală ok de concerte că Bucureștiul n-are o trupă care ar umple-o și că primul pas ar fi să le umplem în fiecare zi pe alea pe care le avem, să apară alte locuri la presiunea cererii și așa o să apară și trupele mari, ca presiune a piramidei de trupe care apar.

Sunetistul e parte din trupă. Da, de când zic și eu asta! Știu că e scump să iei unul acum pentru că sunt puțini, dar unii pot învăța odată cu trupele. Nu trebuie decât un mind shift prin care trupa e formată din instrumentiști și sunetist. El poate face ca indiferent prin ce văgăună cânți (în limite decente cum am zis deja) să ai cam același sound. Sunetul e ca un diamant. Se șlefuiește la fiecare live până ajunge o bijuterie.

Contează țara din care vii, contează limba în care cânți. Asta nu e chiar neașteptată, dar interesant e sfatul venit de la un neamț. Adaptați-vă versurile la stilul muzical și la reach-ul din țara voastră. Apoi cântați cât se poate de mult în limba natală pentru că legătura emoțională cu fan base-ul va fi mult mai puternică și asta va fi fundația de pe care îți poți lua avănt spre piața internațională unde, bineînțeles, e indicat (dar nu obligatoriu) să ieși într-o limbă mai răspândită.

Nu știu cât vă ajută sau cât sunteți de acord, dar dacă măcar v-am dat de gândit atunci a meritat. Mulțumes de invitație, MMB! Mai vin dacă mai e cazul 🙂

Au fost faine și showcase-urile muzicale din Frattelli. În afară de The Mono Jacks cu sunet impecabil ( video ) și Byron mult mai explozivi decât îi știam eu (video) au mai fost de pe la noi Valeria Stoica -care m-a fermecat iar cu apariția ei, Rehab Nation – prima întâlnire cu ska-transilvanii, Gramofone– orchestra blues-rock (video), Days of Confusion – care au avut de suferit pentru că publicul nu era tocmai pe vibe-ul lor, Zoli Toth– și uitasem de el, dar mi-a plăcut, și au mai fost și alții, dar n-am mai prins eu.

De afară mi s-au părut de departe cei mai buni Leons of Athens (cred că în curând o să mai auzim de ei, uite aici) și Sado Opera queer disco foarte entertaining (aici)

Sacoșa cu prospături #83

Cam melodică sacoșa asta…

melodica

CRIZEVenin  Încă un extras de pe viitorul lor album. În același stil ca Să nu mă ai, un metal melodic, dar parcă transmite mai puțin.

 

Am Fost La Munte Și Mi-a PlăcutCând ziceai că pleci pe vapor?  Primul extras de pe abumul, La Deal , ce are  lansarea pe 11 aprilie în Control.  Cântec de ponton părăsit cu iubită pe el în timp ce-n zare vaporu’ matelotului forjează motoarele. Adică un post-rock melancolic, da’ nervos. Să vedem ce-or înțelege belgienii de la Dunk , unde ajung băieții ăștia să cânte în vara asta \m/ !!

 

Electric TuxedoYour Own MC (feat. JRozzi)   Piesă nouă de la Londra. Un electro-pop care are pasaje care-mi plac maxim  și unele care mi se par prea simple, prea rodate.  Versurile nu-s cele mai reușite, dar nah, ăsta-i popul. În schimb se scot la partea cu dansul. Tot nu știu când îi vedem live prin București.

Trip ManillaLin   Na, jmekerie ce-am găsit pe un raft ascuns. Acum vreo 2-3 săptămâni, vreo 10 piese lansate pe șest, cam deodată și cam de genul ăsteia pe care v-o dau azi. O bijuterie! Un folk experimental, executat la două voci, de o sensibilitate cutremurătoare. N-au live-uri încă, dar stau geană pe ei  ;).

 

RappyNimic greșit  Un rap din bejanie, de peste ocean, din L.A. , de la un raper plecat din Oradea. Bine făcut clipul, nah, se simte Holiudu.

Cuib de Piatra

   Mă tot lovesc în mod plăcut de membrii din diverse trupe care au legătura cu Piatra Neamț. Sunt de-o generație și, cumva, au crescut în aceeasi zeamă. Mai mult noroc decât vreun proiect anume, mai mult prietenie și pasiunea pentru muzică. De-ar fi mai multe întâmplări din astea prin țară! Dar nu mai bine le creăm noi cadrul să apară? Nu mai bine facem noi câte un studio, câte un hub alternativ cu scenă și săli de repetiție măcar în fiecare capitală de județ? Ei, cum ar fi? Cu fonduri UE, cu 2%, cu startup nation, cu orice! Promit să ajut cu tot ce pot.

   Să revin. Am mers în BEAT bar umanist să văd 2 trupe. Una plină de nemțeni – SEMPER– și alta – 20 Secole Vulpe– cu un nemțean, un ieșean și un transilvan. O să vă scriu mai mult despre primii că despre vulpi v-am mai tot zis 🙂

   SEMPER este un quintet, destul de elaborat în pofida vârstei componenților. Pe lângă așezarea clasică a unei trupe rock apare și o clapă, la care e un spiriduș cu talent cu caru’, lucru pe care-l vezi ușor la pasajele de impro.

   Vocalul, un fel de revival Morrison, are un ambitus vocal pe câteva octave, charisma și mai bagă și vioară. Nu e vreun virtuoz, dar mimează bine :P. Au influențe din Luna Amară, Alternosfera, dar au mult si din suflul lor. Din păcate locul nu oferă o audiție chiar bună, totul fiind înecat în joase, deci n-auzi versuri, n-auzi floricele. Repertoriul lor este mîncă fragil, dar cu personalitate. Au început balul cu un hardcore moldovenesc de la Zdob și Zdub și au terminat cu În pădure la Băneasa de la Timpuri Noi. Ambele au fost însă mai mult decât cover-uri. Mult, mult trecut prin filtrul lor. De remarcat și un colaj de vreo 4 piese în care trec destul de bine de la ceva manele ’90 la rock spre art-rock.

   Au preluat/dus mai departe ceva dintr-o trupă locală din Piatra Neamț, dispărută între timp, Umbra, cred, ceea ce e și fain și respectabil și bine pentru că aveau calitate. Cel mai mult m-a impresionat la ei o compoziție proprie.Iepurașul, vezi aici, căreia îi trebuie doar un clip ca să-i scoata în atenția publicului. Deci?

   După pauză au urcat, mă rog, au pășit pe scenă, vulpoii. Au facut un experiment de apreciat și pe care ar trebui să-l facă toate trupele pentru o experiență completă a scenei. Au intrat complet treji la cântare :). Altfel abordezi scena cu emoțiile ei atunci când alcoolul nu te ajută. Concluziile le au ei. Eu am văzut cam același nivel la nesincronizări, la fel de multă transpirație la Dan, mai puțin dialog cu publicul în schimb. Cu siguranță ficatul lor a fost mai fericit :).

   Au avut vreo 2 piese noi dintre care pe una am reținut-o, De ce te muți ? Un moment inedit a fost solo-ul a lui Vladimir cu un fel de baladă a basistului treaz, un one man band song impro despre viața grea a basiștilor :). A fost în schimb magnific ce s-a întâmplat pe Nu fi prost la care a venit și Sergiu de la SEMPER la clape și unde partea de pseudo-impro a fost delicioasă!

   A fost fain, am ascultat ceva muzică de calitate, dar merge o sonorizare mai bună acolo. În schimb am plecat cu optimismul unui om căruia prospecțiile îi arată vremuri bune ;).

Sacoșa cu prospături #82

Sacoșa cu muguri :P. Multe trupe la primele apariții.

springbuds

Reverse The MomentThrough my veins  Secția metale Oradea (e un reviriment al trupelor de acolo) îi aduce pe băieții ăștia care amestecă în furnale metal clasic, cu metalcore și metal melodic ( nice pasajul cu keyboard). Partea finală îmi aduce aminte de GTG

The Meadow ReaversOpen    Piesa este de pe recent lansatul EP al tinerilor craioveni. Un progressive metal spre heavy metal. Au cu ce, dar mai au și de lucrat. Acu’ ore de sală și cântări le trebuie. Cât mai multe cântări 😉

Sea SectionBad scenario    Trecem în Moldova, la Piatra Neamț. Dacă la prima piesă – Giants– m-au dus spre Radiohead, acum am simțit și ceva Nirvana. Un amestec interesant de sonorități si ritmuri. Piesa începe nebun și se termină în visare.  Până acum m-au impresionat. Aștept un live cu ei și vă mai zic.

RoAMama nu     Electro folk. Există așa ceva :)? După versuri, tematică și chitară ai zice că e un folk clasic, o piesă de martie despre dorul de mamă, dar are niște inserturi atipice, interesante, de prin alte scule. Nu știu pe unde cântă live sau dacă. Ar fi interesant.

Celălalt cu DJ UndooPrin frig    Ceva fresh de final, cu o combinație de beat, charleston și scratchuri marca Ateliere de Creație. De primăvară. Spre vară 😉