Blue (&intense) Velvet

Iar am tras loz câştigător şi am ales bine. De data asta pe mâna clujenilor de la Blue Velvet aflați pentru prima oară live în Bucureşti. Au venit la Nesemnații la Guerrilla pentru un gig şi s-au lipit şi în Duda de una. Bine gândit, bine ieşit:). Vreo 20 de oameni în sală, furtuna stătea să vină, deci numa’ bine. O formulă de 5 pe scenă, cu voce feminină, Marieta, impresionantă, şi 4 hăndrălăi cu misiunea grea de a-i urmări zborul.

Mission accomplished! Un fel de Luiza Zan varianta rockish. Hooverphonic ardelenesc. Un alternativ pop-rock cu interferențe de electronică, jazz şi uşoare filoane din folclor. A fost genul de trupă la prima vedere la care crezi că fiecare piesă e favorita ta, iar la sfârşit îți dai seama că ți-au plăcut toate şi le vrei albumul. N-au încă. Au cu ce în schimb, dar le trebuia avânt. Poate pe final de an.

Mi-au rămas prin minte VelvetBohemian Rhapsody-ul lor – o piesă foarte complexă cu momente intense urmate de calm, ca un capriciu văratic de-a furtuna. Angel for a devil una din cele 2 piese în limba engleză, cu care ar putea uşor să deschidă uşi pe afară. Furtună de jar, pe care am avut imaginea unei ciocârlii urmărită perfect de 4 ulii, cu momente intens-emoționale urmate de zbor lin. Mărgele de sticlă cu inserturi instrumentale, Spații goale mai power cu pasaje balcanice şi În vis, (vezi aici) singura piesă cu clip cântată cu tobarul la backing vocals (sau duet?).

Concluzii? Esențele tari sunt în sticluţe mici ;), stați cu ochii pe trupa asta şi mergeți acum la gigurile lor cât e moca şi, asta e pentru ei, expuneți-vă vara asta la cât mai multă scenă şi toamna va fi despre zbor la înălțime ;).

Sacoșa cu prospături #99

Mai e una pân’ la sută!! 😛

Screen Shot 2019-05-29 at 4.21.40 PM

Mindcage EscapeGranular   Revenire pe scena prog-metal. După o pauză cam mare și multe schimbări de trupă Mindcage Escape revin tare. Nice kick, cool bass. Hai cu live-u’ \m/!

 

GrimusDysfunctional   Un alt extras de pe Unmanageable Species. Numa’ bunătăți pe albumul ăsta care nu beneficiază de expunerea pe care ar merita-o. Piesa asta e ceva între DM și editors, iar vocea feminină de pe backing e foarte de impact. Like!

 

ZDAAntante    Asta intră la categoria “de unde a apărut” + guilty pleasure. Mi-a intrat în cap și am fredonat-o vreo 2 zile. Ia de căscați ochii la clip să vedeți ce de mesaje acolo 😉

 

BAȘKAAMR90    Iar o piesă de la nou apăruta Bașka din metamorfozarea Trip Manilla. Un arty trip-hop cu un fluviu de versuri bășcălios nostalgice. Claustrofobic clip, parcă simți transpirația și candeala ;). Let the river flow!

 

om la lunăLabirint   Mr Sensibility aka Doru Pușcașu ne lovește din nou la coraçon. Versuri, vocea lui tremurat-mușcată, fotografia de fundal din lyric -video și fontul folosit toate dau drumul la robinetul cu sensibilitate ascuns în noi. Da’ ce credeați că eu pun pariurile aiurea ;)?!

 

Coven ClashRocket Science  Indie garage rock cu accente psihedelice și valențe brit. Și-au cam găsit nișa și pun stăpânire pe ea nice&smooth ;). Recunosc locurile din clip ceea ce-mi dă și o idee pentru un articol viitor. Stay tuned :)!

Meat & Grill: Toulouse Lautrec

Am fost la concertul Toulouse Lautrec să le urez LMA de 10 ani și am stat și de vorbă cu ei.
Warm up: Vă pun câteva întrebări ca din public deci să nu vă supi dacă răspunsurile sunt deja date. Plus că ordiea îmi vine de la cum avanseaza paharele de vin roșu – btw am degustat cupajul X by Toulouse Lautrec de la Alira și mi-a plăcut cam mult :).


Io: De ce Toulouse Lautrec și nu Corneliu Baba?
TL: La început în Toulouse Lautrec toți aveam barbă, ne plăcea vinul roșu și eram o adunatură destul de funny, în plus mai aveam și un chitarist care avea prenumele Henri.
Henri de Toulouse Lautrec era un tip căruia îi plăcea viața de noapte, își trăia zilele într-o casă de toleranță de multe ori și este autorul primelor postere de club.
Spunând asta și revenind, cu Corneliu Baba cum ne-am fi putut asocia? Că a pictat muncitori și clar obscur?… Nu cred că aș putea alege un artist român (poate doar câțiva contemporani, dar nu sunt așa cunoscuți)
Noi nu prea am avut obiceiul culturii pop, chiar și dadaiștii au cam plecat din țară. În cultură ne luăm prea în serios.
Nici internațional nu cred că găsești foarte mulți: Toulouse Lautrec, Andy Warhol, Picasso, Salvador Dali… și mai noi: Damien Hirst, Jeff Koons, Basquiat, Matthew Barney.
Artiștii ăștia se potrivesc ca nume de formație pentru că ei au trăit cultura pop, s-au inspirat din ea… sunt artiști de tabloid.


Io: V-ați găsit misiunea? De ce mai cântați după 10 ani?
TL: Cântam pentru că ne place. Ne place să fim o trupă, ne place să spunem lucruri care contează pentru oameni, ne place să fim în mintea lor cu versuri simple, dar cu sens și muzică bună înregistrată pe cuburi cu lămpi și microfoane cu membrană mare. Ne place să evoluăm și să producem din ce în ce mai bine muzica noastră. Misiunea noastră este să fim fericiți și să transmitem asta și publicului nostru, fie că vorbim de lucruri mai vesele sau mai puțin vesele.

Io: După pistrui pe sân, porno, camera 203 ați ajuns… La început. Pare un fel de drum inițiatic în lumea muzicii făcute cu un scop, altul decât banii.
Multe piese de pe X au fost deja lansate în Video Content – Indiscret social, un proiect drag mie. Nu e neapărat muzică de dans, mesajul fiind cel care iese în față. Ce vă mână spre zona asta ? De ce nu stați cuminți pe craca cu iubirea sau dujmanii?
TL: Am simțit nevoia la un moment dat să spunem și niște lucruri foarte serioase despre societate și despre viață. Ceea ce trăim toți este ca un film, totul este regizat de către noi înșine și de aceea scenariul are din toate. Cred că cel mai mare dușman al omului este plictiseala. Aceste creierașe pe care le avem în cap nu suportă plictiseala și repetitivitatea. De aceea am ales să mergem și în alte zone decât cluburi, dragoste și hoteluri. În plus, colaborarea cu Samusocial cred că ne-a făcut mai buni. Eu am lucrat cu oamenii fără adăpost ca regizor și m-am apropiat de ei, am dus fiecare haine și ce mai aveam de dat și i-am plătit ca actori în proiectele noastre. Este un lucru de care suntem mulțumiți, deși întotdeauna poți face mai mult. Este un subiect și o problematică greu de abordat, cel mai bine fac treaba asta asistenții sociali, de aceea trebuie să susținem ONG-uri de acest gen. E important să spui lucruri relevante, fie că vorbești despre probleme sociale sau dragoste, ele fac parte din viață.

Io: X, la primul gând, pare că e legat de cei 10 ani de când o ardeți indie pe scena underground. Mai are vreun alt sens ascuns?

TL: Da, asta este primul sens (10 ani), este și ca o bifă: been there, done that. Un alt sens ar fi evoluția acestei trupe, albumul X este un upgrade.

Io: Arta – primul senzor al libertății de exprimare și ultim bastion în apărarea ei. Ce zice Toulouse Lautrec despre implicarea activă a artiștilor în viața cetății? Stai pe coadă să nu superi sau speak up?
TL: Avem mai multe versuri în care vorbim despre asta. Chiar și pe X avem piesa Lansăm Speranța. Credem că “dacă nu pășești drept pe stradă, nu pășești drept pe unde”. În general în Toulouse Lautrec avem aceleași păreri politice și sociale însă gradul de implicare și nuanțarea sunt diferite. Trei dintre noi am ieșit constant în piață la proteste, unul este implicat activ în proiecte artistice sociale. Trebuie însă să avem în vedere că Toulouse Lautrec este pentru toată lumea. Nu ne-am propus o nișă și ne dorim o lume mai bună, ca să ajungi la o lume mai bună trebuie să ajungi la oameni, să-i înțelegi și să iei ce e mai bun în ei și să scoți la lumină. Asta cred că poate face muzica.

Io: Dacă ați cânta la Eurovision ce piesă ați alege de pe X :D?
TL: Nu se potrivește nici o piesă pentru Eurovision. Acolo se fac piese noi, în engleză, gândite pentru bâlciul de acolo. Noi nu am făcut piese pentru Eurovision pe albumul ăsta.

Io: Voi dansați pe piesele voastre? Eu da. Te spun și Porno sunt preferatele mele
TL: Dansăm, dansăm.. și pe scenă dansăm. Irrational, Șmecherul din tine, Porno, Apartman… sunt multe piese de discotecă.

Io: Burger sau pizza?
TL: Pizza, de mic de când mă uitam la Țestoasele Ninja (n.b Cătălin Rulea)

Io: Mersi și LMA.

PS: Șoul a fost demențial. Cu vreo 3-4 seturi de bis, cu aplauze la greu și cu dans, dans, dans.

Sacoșa cu prospături #97

Numa’ una a mai fost luată de pe tarabă, restu’s virgine ;P

ZarcovInterzis Cluju’ alternativ, premieră la sacoșă. Voce feminină – nou venită în trupă, versuri în română, sonorități oarecum clasice de gen. Mă bucur că se mai apucă cineva de muzica asta în domnia electronicii. Au și un live pe 22 iunie în Cluj.

Kings are OverratedThe Same Al treilea single al timișorenilor. Trupă de electro-pop în care fiecare vine cu alt background muzical și la care vocea alternativului Ciprian Paroș de la The Case se reinventează. Fain clip, m-a făcut să caut unde s-a filmat că poate ;)…

Ovidiu NiculescuGropițe și riduri Actorul & solistul White Mahala are şi un proiect al lui. Un folk – rock în care se simt influențele greilor de gen de pe la noi. M-a atras titlul instant. E un cântec pe care-l văd cântat de un tip de peste 40 unei puștoiace de 20. Sincer, cu potențial de plajă’n Vamă. Și clipul te trage la vară.

IslazDrama bețivului din Muntenia Folc-rock de bătătură sau de băutură. Problema e ca băieții ăștia sunt profesioniști. Mesajul de început e din antropogeneza poporului român parcă, iar piesa e perfect adaptată mesajului. Vineri îi vedeți la DuDa. Hai , dați fuga :)!!

VerguraHome Există versiunea de minimal în zona clasică a muzicii? Mie așa îmi sună asta. V-o dau de final să vă liniştească. Sau nu? Un duet de pian şi vioara plus ceva efecte. Cu un videoclip ca un scurtmetraj de artă. Muzica lor m-a dus spre Lux Aeterna a lui Clint Mansell.

Părerea mea

   Nu știu dacă e bine să amestec borcanele, dar mă sancționați voi dacă e cazul.

cafe

   E despre vot și implicare în viața cetății. Cred că nu zic prostii când spun că situația scenei underground are de suferit din cauza situației generale. N-ai infrastructură să te miști prin țară după concerte, nu mai ai săli. Teatrul, artele grafice, evenimentele independente se susțin cu greu doar din surse private, iar statul pare că investește doar în evenimente aducătoare de profit electoral.  Unele manifestări sunt doar pentru cine trebuie. Să mai zic de Colectiv! Dar de cenzura care se vede la orizont care a și mușcat  deja pe ici pe colo? Dar că s-au micșorat și mijloacele de deplasare spre evenimente  – care nu-s totdeauna centrale- pentru spectatori, acum cu goana după vrăjitoarele ride-sharing?

   Pare că acum țara e îndreptată spre conservatorism cu virtute de patriotism doar pentru că așa vor niște mușchi. Eu cred că undergroundul ar trebui să dea un semn. Eu mi-aș îndemna bruma aia de suporteri, de like-uri pe feisbuc sau ce platforme mai utilizați pentru a spune că votul fiecăruia contează. Ești trupă, club, festival, blogger sau label fă lucrul ăsta! Fiecare cu capul lui pentru că eu am încredere în judecata feliei astea din societate.

   Pe scurt, dacă rezonați cu ideea, faceți ce știți mai bine ca îndemnul să fie auzit. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Dacă nu rezonați, aia e, eu tot o să-mi fac treaba :).

Sacoșa cu prospături #96

O floare și patru sătăneli 😀

Screen Shot 2019-05-21 at 3.12.13 PM

Contraband XWeb spinner    Aripa prog a cuibului de Piatra scoate al treilea single de pe albumul care va fi lansat anul ăsta. Inventivă piesa, cu multe schimbări de registru. Hai cu albumu’!

Ana ComanRun    Eu aș face un test. Aș lua piesa asta și aș pune-o oamenilor la prima audiție. Pun pariu că sub 10% ar spune că-i cântată de o artistă din România. Bine de tot Ana & trupa! Și clipul m-a ținut în suspans, bine realizat. E primul ei videoclip și mă bucur că i-a ieșit așa bine. Nu mai stați în capul vostru, pare să ne transimtă Ana  😉

 

Sex Pula PistolMorții și roboții      Trupa asta e dată semnului ;P. O sătănelă de piesă pentru care sunt convins că ar fi exemplar pedepsiți de încuiații la minte. O mini-operă rock după mine. Și în continuare tot habar n-am cine-s trupeții ăștia. E o calitate muzicală acolo pe care parc-o știu, dar nu știu de unde s-o iau. Manele, trap, electro sau rock, tot le iese. Ochiu’ pe ei :D!

 

 

Cold BratsRepublic of dust  Exorcizarea continuă pe garage/noise/PUNK  proaspăt de la băieții ăștia pe care i-am ratat la ultimul gig și-mi pare tare rău. Marfă!!

 

Roadkill SodaMy Stretch of Dirt    Pfoaaa! Hai că simt că vine albumu’. N-are cum! Anu’ ăsta vine. O să ne tot dea câte o piesă d-asta și zbang albumu’. Revenind la piesă, câtă energie în piesă și ce vibe din epoca de aur a grunge-ului aduce! Parcă e și ceva stonner, da’ ce bine iese. Hai că m-am entuziasmat, dar e una din cele mai pe gustu’ meu piese de la ei din ultimul timp :). Bineee \m/!

Fain’o’șag

Screen Shot 2019-05-20 at 1.16.00 PM

   Acum vreo câteva luni am fost la un concert Bulz Brotherz în Londohome. Bun, energie, pogo mic, v-am scris despre asta (vezi aici). Ei, dar acolo s-a mai întâmplat ceva. Am vorbit cu Mihnea despre un proiect din Brașov care mi-a atras atenția prin originalitate, misiune și creativitate. E vorba despre Soundcards by Finesounds. Adică gruparea pure indie de artiști brașoveni reunită sub, să-i zicem labelul, FineSounds a găsit de cuviință să-și promoveze piesele sub o formă originală, numită Soundcards.

20190207_153601

20190215_211958

Un demers offline, în care fiecare trupă are un artwork care o reprezintă pusă pe un card, o vedere, o fotografie tipărită alături de un QR code cu link spre piesă. Așa spectatorul se alege cu ceva plăcut ochiului, cu ceva bun de ascultat – net să ai- și cu ceva fizic, ceva de care încă avem nevoie, ceva de care să ne legăm amintirile și experiențele. Primul astfel de pachet a ajuns la mine chiar atunci, în seara cu BBZ, și de atunci le tot primesc grație lui Mihnea, care btw e hubul și mușchiul mișcării din câte am aflat. În jurul lui s-au raliat artiștii din zonă, prieteni, rude, Tipografia care le găzduiește evenimentele de lansare.

   Există și site unde puteți găsi mai multe info despre trupe, evenimente plus pachetele digitale Soundcards.

   Recunosc, eu mă inspir din pachetele astea când merg să umplu sacoșele cu prospături. Nah, mi-am divulgat una din surse :P.

20190207_080137

   Proiectul a ajuns la ediția 8, cea de Mai 2019 – în fiecare lună e o ediție-. Uite-o aici. Găsesc în ea pe Alexu și cu voci – LOST– și fără voci într-un proiect de care n-aveam habar și care sună interesant No Other Day. La secția metale găsim Underwaves, trupa de metalcore cu voce feminină beton, v-am mai zis de ei, și un proiect solo Stephen Swoon din zona progressive/instrumental/post-rock. Avem și inide rock, folk, funk de la Watzzy. Zona de electro și derivatele ei e reprezentată de FLG ( electro/ambiental/ instrumental din Sfântu Gheorghe) și Saca Dat cu un d’n’b low instrumental foarte fresh. Există și o prezență exotică 4Tune Quartet, o trupă de cover-uri rock mai neobişnuită, cu 4 cordate ( instrumente cu corzi, viori, viole, violoncele, d’astea) care chiar m-a impresionat prin vibe-ul pe care-l transmite din piesele originale, de data asta Aerials de la System of a Down ;). Pe lângă trupele să le zicem locale apare în pachetul ăsta și Fine, it’s Pink cu Butterfly, cum ar veni la secțiunea Prieteni de pretutindeni :).

   Toate release-urile de pachet Soundcards sunt însoțite de jam session-uri, de obicei prin Tipografia am văzut eu din postărilelor. Pare că au și un cuibușor de repetiții/studio/ad-hoc jam venue. Una peste alta un soi de organizare grass roots al undergroundului brașovean care ar putea, chiar ar trebui, replicat și în alte orașe cu scenă underground pe principiul unde’s mai mulți expunerea crește. De ce nu o rețea națională? cu schimburi, cu cântări găzduite între ei. Eu aici văd potențial pentru un sponsor care vrea să-și afirme interesele pe zona asta, un producător de bere, retailer, papuci de sport sau ceva. Io numa’ zic. Sper să citescă cineva cu cap și să dea o mână de ajutor ca proiectul lor să crescă.

Screen Shot 2019-05-20 at 1.16.00 PM

Spor, dragilor, și țineți sus cu munca bună \m/!!