Singur acasă, nu!

nustau

După episodul de la sfârșit de iunie comunitatea asta strânsă în jurul Help me be a rockstar și Supereroi printre noi a mai făcut un pas spre normal și a organizat, tot în Expirat, Nu Stau Acasă #1, un eveniment dintr-o serie de concerte incluzive, accesibilizate și adaptate persoanelor cu dizabilități, adică pentru toți. Da, de fapt demersul ăsta este despre normalitate, dspre cum putem fi toți împreună într-un club, bucurându-ne de muzică indiferent dacă normalul este diferit pentru unii dintre noi.

Evenimentele astea se desfășoară duminica, pe timpul zilei ca să fie accesibile tutror, iar Expiratul este pregătit de echipă să acopere toate nevoile spectatorior. Unele dintre ele ar trebui extinse și permanentizate, zic eu, cum sunt cele legate de accesoriile din toaletele pentru copii – numai un părinte știe cât de complicat e să duci un copil mic la toaletă într-un club sau restaurant 🙂 – sau cele de accesul în locație și pentru cei cu deficiențe locomotorii.

A fost mult mai multă lume decât la primul eveniment și, îmbucurător, amestecul a fost omogen în eterogenul lui. Și a fost și mai multă bucurie, eu așa am simțit, bucurie dinspre cei care s-au reîntors, de la cei care veneau pentru prima dată pentru că au auzit de la ceilalți, de la părinții care reușeau să iasă într-un astfel de loc după cine știe cât timp, dar și bucuria echipei care se hrănea din bucuria celor prezenți.

Cum s- a transformat bucuria asta în trac :)? Păi să vă zic despre trupele care au ales să facă parte din eveniment. I-am surprins într-o discuție la o masă retrasă pe o parte din ei. Unul nu-și regăsea vocea inundat fiind de emoție, altul a uitat versurile, instrumentele păreau că nu ascultă, dar de fapt stăpânii uitau chestii. O emoție aparte cu care nu se mai întâlniseră și de care erau copleșiți, în sensul bun al cuvântului.

Din emoția asta s-au hrănit și cei de pe scenă.

Lasagna & Rochenrol, prima trupă din program a livrat un Wicked Game de-a lui Chris Isaak în versiunea lor de cover cu o voce remarcabilă a Andreei (vezi aici). Plus Timp și Hai acasă, două piese în primă audiție pentru mine care mi s-au lipit de timpan. Crește proiectul ăsta și mi-ar plăcea să-i văd și într-o versiune full band, mai pe nerv & distors.

D-L Goe, în formulă de trio la primul set și cu versuri adaptate publicului :). Firul epic al pieselor lor a făcut un spectacol în sine și din interpretarea Laviniei Chițu aflată pe scenă alături de fiecare trupă pentru a duce muzica și în lumea celor care nu aud (vezi aici pe Gara de Nord). Moment emoționant pe DaDirliDarlaDa, când sala a fost antrenată să cânte cu ei. Veniți la (re)lansarea de pe 10 octombrie a albumului Tineri, Sâmbătă, Duminică, da? O să fie cu CD ;).

Aida și Noi a început cu întârziere pentru că bassul era emoționat :). Așa că până s-au deus emoțiile și-a intrat Iliescu în rol și a ieșit un stand-up ad-hoc din dialogul cu sala dublat de cel cu Lavinia. A fost o provocare pentru ea să-i traducă toate replicile, tânguielele din piesa sau solo-urile de chitară. Mai ușor cred că i-a fost cu Aida și versurile în sârbă ( sau bosniacă ?). Uite aici cum a ieșit pe Ionel, Djelem :).

El Negro a venit și cu Yavanna, o adolescentă de vreo 14 ani cred, care s-a ținut bine după Bogdan, vibe-ul lui chill și vocea un pic răgușită. Chiar sună mișto amestecul vocilor lor. S-a antrenat puțin lumea pe Mi-e dor de tine (vezi aici).

A revenit pe scenă și Ionuț Oniceag cu trei coveruri și mai multă siguranță pe scenă. A evoluat de la prima ediție. Poate, în curând, să aibă propriul lui concert?

În pauze vedetele erau în curtea exterioară, cei trei goldeni și un bull terrier de la Terapie și Activități Asistate de Animale & Clubul Câinilor Utilitari care se împrieteneau pe loc cu oricine avea chef să dea o mângâială pe burtică. Te mai puteai alege și cu o caricatură de-a lui Remus Ilisie ;).

Aici găsiți un playlist de youtube cu aproape toate piesele cântate la eveniment să exersați dansul acasă :).

Ei, dacă v-am făcut poftă, e bine! Vor mai fi astfel de evenimente așa că dați de știre celor ce au nevoie de o duminică de relaxare, muzică și prieteni :).

nustau

Sacoșa cu prospături #115

All rock \m/!

Screen Shot 2019-09-27 at 5.33.37 PM

Alex and The Fat PenguinsQuantum Physics    Deci Foo Fighters, dacă ajungi vreodată pe la noi, uite pe cine ai în deschidere :). Și vocea lui Alex, varianta engleză, aduce a Dave Grohl. Aceeași particularitate a pieselor lor unde amestecă româna și engleza. Au și un uoooă pregătit de live-uri parcă ;). Lansare clip în Quantic, dar îl puteți vedea deja aici :).

GunsheeInward    New entry la sacoșă! Prog instrumental de la Brăila, un oraș din care nu aud prea des de trupe rock. Azi la Yellow alături de Saddayah și ExomniaBun început \m/!

 

Phonic BombWinter  Luați a doua piesă de art-jazz-rock de la brașoveni. Să aveți ce asculta pe ninsoare 😉

 

Purple CaravanLight it up   Mamăăă, ce intrare are piesa asta! Caravana purpurie de la Craiova pentru voi cu stoneru’ lor psychedelic.

“Come on, come on, come on

Come on, light it up!”

 

Katharos XIIIXavernah Glory   Al doilea single de pe albumul ce va fi lansat, pe 14 octombrie, Palindrome. 11 minute de dark jazz și mai puțin metal decât la primul extras, Caloian voices.

 

Zdob și ZdubColindul Leului  O nouă piesă de pe viitorul album Bestiarium. Ca de obicei muzica lor are un filon de inspirație folclorică. Ce e interesant de data asta este un mix de sonorități moldovenești și … africane. De aici și cheia videoclipului.

Sacoșa cu prospături #114

Nu știu ce simțiți voi când desfaceți sacoșa, dar eu sunt tare bucuros când o umplu cu așa bunătăți 🙂

Screen Shot 2019-09-24 at 7.02.50 PM

The Sonic TasteGuril’Love/Gimme Love   Rock’n’roll with a taste. Al  patrulea lor single are și clip lansat de curând în Control la un fel party r’n’r plin de prieteni și invitați pe scenă (vezi aici cum a fost). Clipul e un one-take shot de la un artist american, cu ceva skepsis pe final. Ia de bagă ochiul interior ;).

Ana ComanContratimp  Bineeee, Ana! Ce bine-ți vin versurile-n română! “…simt un poate, văd un parcă” ce joacă de-a cuvintele. Deși vocea e în alt registru îmi dă starea de la Cigarettes After Sex. Sunt nehotărât dacă ți se potrivește mai bine româna sau engleza așa că poți, te rog, să mai scoți câteva din fiecare poate mă dumiresc :)?

 

Deliric X Silent Strike feat. Cătălin Chelemen (COMA) – Cioburi de Mine       Pfoai ce album vie de la băieții ăștia! Lansare la Arene pe 28 septembrie. Posibil, albumului anului. Aici avem o colaborare perfectă cu Cătălin de la COMA. Mamă și ce versuri! Când găsești artiși care caută perfecțiunea versurilor de-ar intra în battle cu Eminescu însuși îți dai seama de distanța dintre mainstream și under. Glossa, oglindă, vă prindeți voi 😉

 

AN THEOSRenăscând   Primul extras de pe al treilea album al trupei de epic folk metal. Un clip la fel de epic cu inserții dacice. Tobe demențiale! Urmează un turneu de promovare prin 8 orașe cu haltă în București pe 5 octombrie în Fabrica.

 

Riot MonkBe Pălincă  Continuăm cu un imn  grungee-punk moroșan din care puteți extrage un filon românesc pur și cu multe grade. Nu pot decât să-mi pară rău că vara ce-a trecut n-am prins un mosh pe piesa asta. De ce ? Vedeți în clipul DIY făcut cu ajutorul lui Vladimir Gheorghiu prin turneele lor, clip scos pentru fani, cu fani. Mă-c să beu o pălincă ;)!

 

The Mono JacksInfinit      …… liniște …….

După ce-am băut pălinca mă retrag în simplitatea infinitului, moment de contemplare filosofică activat de piesa asta. Al patrulea single de pe albumul Ușor distorsionat care are clip. La cât de sensibilă e piesa asta a venit clipul la ea. Da, așa-i povestea păpușilor și a artiștilor/echipei din spate. Anei Crăciun Lambru i-a plăcut atât de tare piesa încât a vrut să-și pună povestea vizuală pe acordurile ei. A ieșit cel mai mișto clip de anul ăsta (n.b.).

Soundcheck pe 2 roți

Anu’ ăsta n-am prins niciun festival de motocicliști așa că n-am stat pe gânduri când am avut ocazia să merg la prima ediție a Soundcheck din parcul Mogoșoaia. Da, festivalul ăsta e organizat de Free Riders, aceeași gașcă de motocicliști care organizează Iubim 2 Roți de la Quantic, un festival cu deja mulți ani în spate. Am reușit să bifez două din cele trei zile.

Pare că locul de la Quantic nu e de ajuns pentru ei și s-au băgat la o provocare mai mare, una care să aducă la un loc motoriștii de prin toată țara la un party câmpenesc cu muzică de-a lor.

Deși nu mai poți reinventa roata, rețetele de organizat festivalui fiind deja supra-implementate și enervant de asemănătoare am găsit totuși la ei un alt vibe. Unul de libertate. Ditai poiana plină de soare flancată de un șir de foodtruck-uri într-o parte și de altul cu ceva standuri de tricouri, accesorii de moto, activități și o școală care te face motociclist. Atât. Nu tu activări, locuri de instagrameală sau VIP lounge. A, ba da, era un lounge, ăla cu baloții de paie de la intrare :D. Câteva “instalații” de artă din cauciucuri refolosite au atras atenția, mai ales copiilor. Au avut și roată, da, de fapt două roți de camion care au fost fugărite de copii p’acolo. Gratis :). Plus teatru pentru copii, impro pentru adulți și after party până te alunga răcoarea lacului.

La mâncare am găsit truckuri pe care nu le găsisem prin alte locuri și unele chiar bune. Puteai să bei pălincă și asta mi-a prins bine pe răcoarea nopții ;).

Sper că am fost destul de plastic și ați intrat în peisaj.

Muzica a fost împărțită pe 3 seri destul de bine gândit: electric, party și acustic așa că puteai să vii exact pe ce-ți dorea suflețelu’. În prima seară MC a fost localnicul RockFM-istul Hrubaru care mai trimetea săgeți și glume către vecinii lui direct de pe scenă. Am avut și io câteva chestii pe care voiam să le prind. Una a fost Kite to Knowhere, dar n-a fost. Am ajuns fix când zicea Mădă “Bună seara”. Am mulțumit în gând pentru traficul de vineri seara din zonă și mi-a părut rău că nu am venit cu bicicleta. Dar a venit Breathelast, un alt must de pe lista mea. Nu-i văzusem deloc anul ăsta! Știu, rușine, da’ asta e. Pe remixul de la Ascuns în pereți, ăla făcut de Lazerface ( vezi aici clipul) au început să se adune rechinii la scen[. Cam timid la început, doar vreo 100, dar doar pentru că încă era gol festivalul. A million and one, Dead coins, Monstrul ( vezi aici) sau Ascuns în pereți au făcut să sară pletele în aer, au speriat gospodinele de peste lac și au adus în poiană cel mai metal rock de când e parcul. Au prestat și un cover la No good a lu’ Depeche Mode, o versiune la care cred că și Gahan ar apleca urechea ;). Final cu Păvăloi de la Ucigan și rechinii au plecat sătui de sânge până la următoarea vânătoare pe acordurile Baby Shark Dance :). M-au încălzit bine băieții. Am auzit și o piesă pe care n-o știam, Fire Lungs parcă. Yeah!

Pauză de “hidratare” în care m-a cam luat frigul așa că de-abia așteptam COMA să mă reîncâlzesc. A fost probabil unul dintre showurile lor cu mai puțini spectatori în fața scenei, dar era vineri și ei vinerea cântă ca scăpați de la corporație :). Nu mai era nimeni pe la mese când au început. A fost rândul poienii din parcul Mogoșoaia să fie Cel mai frumos loc de pe Pământ ( vezi aici). Dar uite și-un Icar. Iar piesa lor din campania România are sânge de rocker, cover după Aproape liniște a lui Alifantis m-a dat pe spate și pare că o tot descopăr pe măsură ce-o ascult. COMA, a fost frig, dar ai făcut cald la mine în suflet!

Din ziua doi am prins tripleta Loud Inc. cu un un Horațiu Ghibu, ex- Changing Skins, în relativ noul proiect de rock de motoare. Fix așa mi s-a părut că sună și nu degeaba se adunaseră în fața scenei motocicliștii în celebrele lor haine de piele. Piese în engleză, chiar și una în germană, din care din păcate n-am reținut decât sentimentul de vânt prin plete și tobe molipsitoare. Mai au de lucru la compoziție. Cică vine și un clip curând. Îi puteți revedea la Expirat pe 2 octombrie în deschiderea Luna Amară.

Caterinca livrată muzical și cu accent de Dorohoi s-a suit pe scenă sub înfățișarea duetului Fără Zahăr, aka Bobi & Bobo. Aflați într-un perpetuu dialog cu sunetistul în căutarea perfecțiunii au atras pe toată lumea lângă scenă. Au mobilizat pe toată lumea pe Mâinile sus, Neamul lui Peneș Curcanul, O, cal frumos (vezi aici), a fost și noua Amintire cu Hamsii, dar și, în premieră pentru mine, deosebita declarație de dragoste a lui Bobo Te iubesc, un adevărat manual de agățat. Pe final au dat și piesa coproducție cu Țapinarii The MF Song. Cam pe aici a trebuit să plec 🙂

Din ce am văzut eu mai era loc prin poiana aia adică ar fi mers mai mulți spectatori. Nu știu ce le-a ieșit după ce au tras linie, dar sper să revină și să iasă o tradiție mișto. E fain locul, bună perioada, doar rădăcini să prindă și să păstreze din spiritul liber. Hai, asfalt uscat \m/!!

A new taste. The Sonic Taste

Parcă aud cum sună titlul articolului ca o reclamă americană la bere :). A venit însă natural, în timpul concertului The Sonic Taste din Control, inundat fiind de rock’n’roll și energia lor. De fapt n-a fost un concert per se ci un fel de party r’n’r la care ai o scenă cu instrumente și unii, din păcate nu foarte mulți, care au plătit la intrare.

Trupa asta n-are un an de când s-a format, dar are mulți ani de prietenie în spate. Primul concert a fost acum doar câteva luni, are 2 membrii rezidenți – Mircea Petrescu & Mihai “Baby Jesus” Nicolau ( sau 3, că bassul Liviu Popescu e mai mereu cu ei), 4 single-uri deja și respiră, transpiră rock. Bine, băieții au ceva experiență de scenă prin alte proiecte care au lăsat și lasă urme prin undergroundul nostru (RKS sau Up To Eleven). Și muuuulți prieteni ;)!

Cum sună? Un alternativ în forță. Un Oasis cu Scott Weiland vocalist sau Foo Fighters cu Liam Gallagher. Dap, sunt fani Liam că d-aia i-au urat de bine că n-a mai apărut la Fall in Love ;). O să-l coste.

Deci, pe lângă cele câteva piese ale lor In your eyes, Different (my favourite), No Surprize, au umplut setlist-ul cu prieteni și ceva coveruri. Așa au ajuns pe scenă, direct din fața ei :), Turcu Alex pentru un cover Oasis R’nR star, Tavi care a rămas până la final cu ei, proaspătul tătic Alex Purje– trăiască prințesa lui!- și, pe No Surpize, a venit partener in crime la voce și Sir Pshyco Sexy aka Robert Nicolas Pița (vezi aici) cu extra-boost de energie. După bisul executat regulamentar au lansat și clipul la Gueril’Love/Gimme Love, un one shot take după un artist american de street art. Din păcate luminile nu s-au prea stins la scenă și nu s-a văzut chiar bine. Dar luați-l de aici și recomand să-l priviți cu atenție ;).

Au avut și merch tricouri & stickere, deci oamenii sunt hotărâți să stea cu noi o vreme, lucru care s-a cam văzut din risipa de energie și rock’n’roll aruncată peste noi. Să vă țină, să vă iasă și hai lucrați la piesele alea noi să vină și album \m/!!

La Lilieci

Că tot nu fusesem vara asta la Mercato Comunale am zis să merg în toamnă să-i aud pe Dimitri’s Bats cum îmi cântă Cold acustic la 16°C :).

Deci Mercato Comunale, un fel de Hipsterezia, chipurile o replică de piață agroalimentară, de fapt un locaș desenat pentru a atrage corporatistul cu apucături hipsteresti E așezat și strategic la baza unor clădiri de birouri de pe Buzești și aproape de Piața Victoriei ;).

Frumi desenat, umpic posh/glam, cu foodcourt boem și câteva containere colorate pe post de activări/advertising. Mda, not my place, da’ nici rău nu e. Cred că ar avea și mai mare succes pe la Aurel Vlaicu ;). Oricum ideea de a aduce trupe la cântări acustice acolo e de salutat. E discutabil dacă e ok pentru trupe că acolo e intrarea moca și se cam canibalizează publicul, dar mă gândesc că-și face fiecare calculul lui. Io am mers să aud cântec de liliac și asta am făcut.

Spre uimirea mea sunetul a fost aproape impecabil, cu un sunetist atent la reglaje fine pe fiecare piesă.

Liliecii tot lilieci. Îmbrăcați all black, dar cu un Radu Osaciuc blond! E prima oară când îl văd eu așa. E look-ul lui de după recent lansatul lor clip la Just a little bit ( vezi-l aici) unde și-a jertfit podoaba de păr pe altarul artei. Asta a fost și piesa cea mai dansa(n)tă, cântată la refren de audiența zgribulită și primind aplauze chiar și de la balcoanele maternității din spate :).

Au cântat vreo 12 piese, unele cunoscute ( Away, Bottom of the ocean, Cold – vezi aici live-ul ), dar și unele mai neauzite, cel puțin de mine. Plus interpretarea lor la Toxic-ul lui Britney Spears.

Ce să spun, s-au descurcat la acustic, dar eu îi prefer electric, acolo mi se pare că-și dau dovada talentului ei fiind totuși o trupă de alternativ cu mult electro prin el așa că acusticul e chiar o probă de foc. D-aia zic să mergem pe 18 octombrie în Expirat ;).

Ci vediamo!

Sacoșa cu prospături #113

E cu 13, 113. Cam pe bagabonțeală, pe răzvrătire sacoșa asta ;).13

 

WatzzyBere  Funk rock educativ coborât parcă dintr-o reclamă la bere. Beți, beți, da’ responsabil, ăsta pare să fie mesajul brașovenilor. Piesă numa’ bună de petreceri de burlaci ;).

Jean Gavril & DOCVagabond  S-a făcut Jean tovarăș cu DOC de la CTC pentru piesa asta. Un hip-hop cu r’n’r catchy la vers și beat. Clipu’ e haios rău și oferă și explikația pachetelor cu praf alb eșuate în vară pe plajele din Eforie și Tuzla. Ce-i aia șaicoo :)?

Just Another LieCam așa pare    Imnu’ corporatistului în varianta ska&funk. Sound și atitudine. Îmbârligate versuri, da’ idee clară “Posmodernismul te bagă-n dubii” :). Ce mișto tranzitie pe sax de la manea la café concert trecând prin Gary Moore! Piesa a fost lansată la început de an, dar acum are și clip. Ia de băgaț’ un ochi și atenție la detalii ;)!

Electric Tuxedo feat. JRozzi Countdown    Electro pop de la o trupă românească din insula britanică. D-aia sună așa. Bine lucrată, merge pe zona de dans, dar prefer Better than Advertised, tot o colaborare a celor doi, o piesă care pentru moment e subapreciată.

Trip ManillaVertij   Nici n-au lansat bine albumul Est Minor și vine prima piesă din noul album 03:00 TM. Cum e asta nu știu, dar devin rezidenți la sacoșă :D. Vertij e un hip-hop experimental foarte inventiv pe partea de secție ritmică unde o chitară nu se lasă și se tot bagă în seamă. Versuri ca un vertij. Atenție la amețeală ;).

Alira Mun Limit me not   Electronic techno experimental produsă și masterizată ca pentru undergroundul berlinez. Io tot o aștept prin București. Cineva?

https://aliramun.bandcamp.com/track/limit-me-not?fbclid=IwAR2KouizNvduAmYefggv7eX8V7CXsfRoQjPSyCTkG17FPEbRO5E6tJuShW0

Screen Shot 2019-09-16 at 7.54.06 PM

 

13