Cadou de la byron

Coperta-album-Byron-Noua-600x600

   Da, de fapt asta e cheia în care trebuie primit și ascultat noul album byron – Nouă. Nu, nu este vorba despre cifra 9, ci este un album dedicat nouă. Așa și, nu-s toate așa? Poate, dar albumul ăsta vine cu niște metafore atât de adânci încât ne va face să ieșim din vizuina în care prezentu’, țara și umanitatea ne țin fixați.

byron a ajuns demult la perioada de excelență în exprimarea artistică. Sunt în Liga 1 a muzicii autohtone cu pretenții de Champions League. Poate prea mainstream după unii, dar unde se trage linia invizibilă dintre underground și restul? La ei răspunsul vine din versuri. Câte un simbol, o metaforă, un adevăr crud, uneori sumbru, ascuns după fiecare strofă. Totul e atent pus, niciun șalalala. Nu e o trupă din top 10-ul meu, dar când ai ocazia să asculți un așa album ești obligat să strigi un: Chapeau!!

   Ascultasem cele 6 piese date în online înainte de lansare și, trebuie să recunosc, că nu aveam imaginea de ansamblu. Ce vrea byron de la noi, de la albumul ăsta?

   Numai după o ascultare cap-coadă am înțeles. Avem de-a face cu o radiografie. Silviu Brucan ne-a prezis că va dura 20 de ani de la momentul ’89 ca să ne normalizăm, byron trage doar niște concluzii după 30 de ani. Ca în povestea lui Iona, mesajele se desfac, pe rând, dezvăluind relitatea mea și a ta în plan intim, social, românesc, global. Albumul e un statement despre prezent în fațetele sale multiple,  livrat exclusiv în limba română – o premieră petru ei – .  Ca stil e o continuare firească a alternativului lor progresiv cu împletiri de art rock și, de data asta un pic mai mult, sonduri din zona electronicii. Am avut nu de puține ori impresia unei partituri de operă rock. Chiar, oare cum ar fi să se tarnsforme albumul ăsta în așa ceva 🙂?

   Cam asta văd eu în piesele albumului. Liber la dezbatere 😏!

Acasă, o definiție în antiteze a ceea ce mai înseamnă azi acasă.

Consumatori de vise, din stereotipurile fake-news-ului se construiește un protest anti-mioritic, cu sunet de trezire dat de o sirenă antiaeriană.

Azi, piesă terapeutică de mindfulness, un îndemn la aici și acum

Apă și Cer, viața ca un vals între început și sfârșit cu ochii în căutare de sens

Continuum feat Lucia,  asta e așa-zisa piesa de îndrăgosteală, ca un popas în toată goana albumului, dar și aici iubirea se zbate în banal și tot vrea să scape spre un cer perfect.

Fără cuvinte, apologia cuvântului prin absență. Hai să mai și tacem ca să ne auzim mai bine. Cu pian devastator.

Anima, traumele colective, istorice ne modelează fără să ne putem opune. Suntem prizonierii strămoșilor noștri. Un țipăt de eliberare.

Șobolani și Ciocoi, nu știu de ce am senzația că piesa asta își are inspirația în ger de februarie.

Râzi, o replică la The Wall , un rock cabotin numa’ bun de cenzurat 😛

El Dorado, cum să lipsească dorul din acest peisaj mioritic? Asta e definiția byron pentru dor.

Nouă, asta a fost o piesă cu valuri pe sub piele încă de la lansare. I-am dat inițial un sens legat de o despărțire din doi. La ascultarea piesei în contextul albumului sensul s-a schimbat complet, venind cu un alt rând de emoție. Aud un monolog al României după toți cei plecați la mai bine. Cu regret că n-a putut mai mult. Cât de puternică metafora!

Cântec de leagăn,  anti-Deșteaptă-te, Române! Funeral rock să audă și să înțeleagă cine are urechi și minte. Se fac 30 de ani…

   Trebuie să remarc fotografia de copertă realizată de Cristian Șuțu. Probabil din întâmplare când bătrâna își aranja basmaua, dar lentila ne-a dat o altă poveste, o rușine naivă, o personificare cumva a reacției țării ăsteia în fața timpurilor moderne.

    Un album care frizează perfectul.  Nu cred că va aduce mulți fani din rândul celor tineri, dar va fideliza și mai mult pe cei deja existenți. Plus, pe mine ;). On tour prin 12 orașe cu oprire la Arene pe 9 noiembrie. Eu merg să-mi primesc cadoul…

 

 

Sacoșa cu prospături #121

Vă scriu carte de departe…

NuanțeM-ai prins Are și clip acum piesa de pe albumul Două minute lansat prin primăvară. Funk rock de la Piteși ca fenta lu’ Dobrin. La vers, dar și la sound. De videoclip ce să zic decât că m-am distrat max. Cu final neașteptat 🤣. Se văd pe 10 noiembrie la The Pub Universității

JAZZ8 + Plantelor PaișpeInstrucțiuni de folosire a cuvântului Cecherau! Na uite cum poți să faci să pară catchy o lecție de limba română când o pui pe un rap groovy. Ăsta este noul proiect pe care-l începe Cosmin aka JAZZ8. Big up 🤘!

Elven BirdThree People Premieră la sacoșă și ca trupă și ca stil. Cred că e prima urmă de gospel din ea. Three People e primul single de pe albumul nou, The Japanese Tree. Indie folk, un pic de blues și o poveste în piesă. De remarcat videoclipul într-o tehnică interesantă de la Moondash Project, ocazie cu care descopăr și eu proiectul ăsta.

Marius DașcăuUnde te vezi peste 5 ani Știe Marius de ce vine cu întrebarea asta. E standard pentru un interviu corporatist și din ce în ce mai fără de răspuns. Dă el unul pe piesa asta. Dacă vrei să-ți faci intrarea la colega romantică de la progect menegiment trimite-i-o ;).

20 Secole VulpeDe ce te muți Le-am auzit piesa într-un concert pe la început de vară şi mi-am zis că o să meargă bine de plajă şi la panaramă, mai ales cu versurile astea ambigue :p. Au lansat-o doar acum, dar vine cu 2 clipuri. P-asta n-am mai auzit-o 🤣. Al doilea clip va fi lansat la gigul lor din 2 noiembrie din Trei Bețivi Bar. Până atunci luați-l pe ăsta.

Sacoșa cu prospături #120

Iar am amestecat stilurile de nu se mai știe care ce cum 😂😂😂

Screen Shot 2019-10-24 at 5.06.03 PM

 

TragicStained     După ceva pauză uite că vin cu o veste bună. Stained e al doilea extras de pe albumul MIRRORS pe care-l vor lansa în 22 noiembrie în Club Fabrica. O piesă mai mult stoner psychedelic decât metal semn că noul album are ceva surprize pe el 😉.

NaviBox    Pentru prima oară la sacoșă Navi. O voce á la Celine Dion plus chitara lui Petre Iftimie (Contraband X). Mă prinde rar popul, dar na că se mai întâmplă :).

 

Omu Gnom feat. Cătălin Chelemen ( COMA ) – AI  Cel mai sociabil antisocial din societate a lansat album nou – Muzică de pus pe gânduri – plin de colaborări faine. Acum v-o dau pe cea cu Cătă de la COMA.  Un rap minimal, o chitară și două voci din două spectre diferite care dau tare bine împreună. Și da, e rap cum trebuie să fie rapul, cu mesaj!!

Ascultă și cumpără de aici.

Screen Shot 2019-10-21 at 6.30.22 PM

Dimitri’s BatsBe alone   Eu i-aș ține pe băieții ăștia numa’ în căutări. Pe bune! Au o perioadă acum în care sar ideile din ei. Bine că apucă să ni le dea. De data asta o explorare și mai spre electro-pop.

 

MarúJungla   Fresh de pe recent lansatul album Welcome Love Back. Piesă pentru cei care-s la momentul ăla în care te întrebi ce cauți tu în viața ta. Lauți-vă inima în dinți, maceta în mâini și, cu cântecul ăsta în căști, redescoperiți-vă. Parcă asta zice, nu !?

 

THC (The Hyde Club)Requiem  La un an de la lansarea primului album Here We Are iese o altă piesă nouă. Îi pierdusem, nu mai știam nimic de ei. Nici live n-am prins cu ei. Bine că-s vii. Alive & kickin’ \m/!

 

SPAMundeseduce    Deși auzisem piesa asta în concert tot mi-a scăpat un zâmbet când am citit titlul știind încercările prin care trece trupa odată cu relocarea lui Cosmin. Deci unde se duce Cosmin? Important e să rămână trupa asta în viață. Un cântec de let go ca să (ne) panseze pe ici pe colo pe unde se mai poate.

Music by Marú

   Era martie 2018 când am auzit-o pentru prima oară pe Marú la #Nesemnații lui Bogdan Șerban. A fost love at first hearing. Cred că The richest girl in town a fost prima piesă pe care am auzit-o. Între timp Marú are deja primul ei album, lansat cu un concert live în Control pe 22 octombrie. Ea n-a apărut din neant. A studiat chitara la Viena vreo 6 ani, timp în care pare că a acumulat multe de spus și, mai ales, de cântat.

   12 piese fiecare cu povestea ei, fiecare ca o ședință de terapie a sufletului. A zis-o și ea, am simțit-o și eu, muzica e cea care i-a pansat rănile de-a lungul timpului și acum ne dă și nouă, cu altruism, din ea. Welcome Love Back e titlul albumului, semn că muzica și-a făcut treaba. Modern folk with a twist of soul. Vă recomand să-l ascultați singuri, eventual cu o cafea, într-o duminică dimineața. O să vedeți voi de ce. Dați-vă timpul ăsta.

Pentr-un nou început mai curat

Pentru tot ce-ai avut și ai dat

Pentru tine și inima ta

Caută-ți jungla ¹

¹ versuri din Jungla, proaspăt lansată, cu tot cu clip. Am modificat ultimul vers ca să susțin ideea de mai sus, sper să nu se supere pe mine 🙂.

   Am văzut-o cântând singură sau acompaniată, în spații mici sau în aer liber și apoi la lansarea albumului. O seară de marți în Control e cu două tăișuri. A fost multă lume și mulți erau veniți special pentru ea. Asta e hrană pentru un artist ca ea. Dar au fost și mulți neinteresați de muzică. Zumzetul vorbăriei lor a fost sâcâitor. Totuși uite aici cum a fost. Mai că aș fi luat microfonul în mână să-i rog să acorde respect artistului și celor veniți acolo pentru muzică. Pe lângă asta tobele și basul au furat din vocea ei, acoperind-o câteodată. Poate un cajon și o altă chitară ar fi completat-o mai bine, nu știu. Oricum sunt bucuros că am prins CD-ul, la care trebuie să remarc coperta. Cine a făcut-o cred că o cunoaște bine 😉. Aaa, are și tricouri în aceeași temă pe care le găsiți zilele astea la Printoteca pe Lipscani. Bine ne-ai venit, Marú!

Alexu și vocile din Rockstadt

by Watzzy

received_2306350566140407

   Pe 20 octombrie la Rockstadt a avut loc concertul lui Alexu and the Voices Inside. Cum ne-a obișnuit până acum, Alexu și-a ascultat vocile interioare și ne-a colorat seara de duminică cu o pictură în sunet și sentiment. De fapt vocile interioare ale lui Alexu ne-au cărat pe o potecă îngustă într-o pădure de sentimente pe care noi, ceilalți, le ținem bine ascunse în adânc. Dar duminică nu mai mergea. Fără să vrem am regăsit acele sentimente ascunse de stresul și prioritățile zilnice și am retrăit prin muzica lui Alexu bucuria de a zâmbi la lucrurile mici pe care le-am ignorat, am regăsit optimismul și iubirea, dorul și nevoia de a ieși din cotidian. Practic am reînvățat ce înseamnă să  ieșim din capcana obișnuinței. Toate astea prin acordurile unor piese ca Everlearn sau Boulevard of Promises. Cumva îmi vine să cred că Alexu este într-o continuă explorare a sufletului, al sentimentelor. Cel mai fain e că o face prin muzică și așa avem și noi ocazia să ne facem introspecția, de care avem atâta nevoie.

 

 

received_556166368522778received_2354172961500451

   Alexu a captivat publicul din Rockstadt cu piese de pe albumul lansat dar și cu piese ce vor apărea pe următorul material discografic: Shine, The Big Y, Lost (piesă despre fratele lui), Dear Future. Pe lângă compozițiile proprii am putut asculta trei coveruri, U2Still Haven’t Found What I’m Looking For, Valeria StoicaDistanțe și piesa cu care a închis concertul, QueenBohemian Rhapsody. De ultima aș spune că mai cere de lucru. Nu am reușit să rezonez cu varianta lui Alexu, poate și că varianta originală Queen e împietrită în minte. În schimb, piesele proprii le-a cântat în stilul lui caracteristic și inconfundabil. În centrul atenției sunt vocea și chitara, două instrumente mânuite armonios de Alexu, iar cu ajutorul looper-ului această armonie este închegată ridicând nivelul concertului și al sentimentelor transmise. Un indie/folk în toată firea.

   Poate așa ar trebui să își petreacă fiecare om câte o duminică, la o introspecție cu Alexu and The Voices Inside.

foto credit Tudor Sabin aka Saca Dat

received_2306350566140407

Love Create Inspire

   Acesta nu este un coverage de concert! A plecat într-adevăr de la o experiență avută la concertul URMA din 17 octombrie 2019 din Control. Voi scrie doar însă despre o singură piesă din setlist, Love Create Inspire.

   Informativ este prima piesă pe care am auzit-o de pe albumul ce va să vie cândva, cumva de la ei. Am ascultat-o pentru prima oară, la fel ca și mulți alți fani, la concertul de acum 2 ani din (defunctul) Clubul Țăranului. Încă de atunci am zis că a avut un efect instantaneu asupra audienței. Să faci publicul să cânte cu tine la prima audiție e ceva!

   Același lucru se întâmplă și acum, după 2 ani. Atmosfera e parcă de gospel că tot e revival pe stilu’ ăsta. Lumea cântă vreo câteva minute, cu sau fără Mani, “Loooove / All you gotta do is loove” în timp ce piesa trece prin faze de jamm, liniște sau zbucium. De ce? E simplă, e caldă, unește în ceva foarte natural și adevărat. Uite aici versiunea din octombrie Control 2019 pe care insist să o ascultați cap-coadă 😄.

   Și probabil mai e ceva. Băieții ăștia pun în ea un fel de mesaj pe care-l aruncă acum pentru viitor și pe care fanii îl simt instinctiv.

Love. Pentru că voci la unison ca într-o incantație, pentru că “All you gotta do is love”, pentru că pe piesa asta văd cupluri îmbrățișându-se, pentru că fanii lor îi urmeaza la orice oră deși nu-s la vârste fără de griji și responsabilități.

Create. Pentru că încă au inspirație, pentru că vin cu lucruri noi cum a fost țambalul lui Anatol Cazanoi care s-a împletit pe mai toate piesele cu partiturile binecunoscute, iar pe cele pe care nu era înecat de distors era ca înfloritura de pe ie.

Inspire. Pentru că nu fac mofturi, cântă peste tot, se duc la susținere la tot felul de cauze, pentru că ajung să fie exemplu pentru trupe care vin din spate. Pe URMA lor…

Umbra // Incredibilul accident de-a fi cuminte

Screen Shot 2019-10-21 at 10.57.22 AM

Când scoți un album și are succes, în multe cazuri s-a dovedit -din păcate prea multe- un incident creativ fericit. Să-ți iasă așa și al doilea asta e o mare provocare peste care mulți nu mai trec.

Noi, restul – primul album Umbra–  mi-a placut atât de mult încât îl am și acum în torpedoul  mașinii și-mi mai însoțește drumurile lungi. Când am primitde la ei noul EP – Incredibilul accident de-a fi cuminte – recunosc că am avut emoții. Dacă-i slab, dacă mai cade o trupă de pe piedestalul din capul meu? Am avut noroc se pare 😅.

EP-ul are 6 piese dintre care 3 au fost deja lăsate să scape în online și le-ați regăsit prin sacoșele cu prospături 😉. Mai are pe deasupra și o linie sonoră nouă, dar fluent, organic legată de ideea lor de a face muzică. N-au renunțat la alternativul melodic, dar au mai adăugat ceva distors. N-au renunțat nici la vresurile sensibile, la metafore, la limba română. Cumva tupeul lor de rebeli romantici e surprins sarsasctic în titlul EP-ului.

L-au creat, compus, înregistrat în noua formulă de 3 cu Mihai, Cristi și Matei ( ha! am și io rimă). Au adus cu ocazia asta sonorități mai actuale relativ de ce se ascultă acum, dar păstrând nerușinarea de-a fi niște romantici autentici, chestie care nu mai e chiar un market trend.

Am ascultat EP-ul de câteva ori pe repeat. Se poate dansa la mare pe plajă, la chef într-o cabană de munte sau se poate savura savura cu prietenii la o discuție filozofică. Pentru mine însă este un un album de fugă, un album bipolar ca stări și stiluri, uneori chiar cu schimbări în aceeași piesă.

Spre exemplu prima piesă, Azi nici timpul n-are timp, un cântec de fugă, despre goana realității pe care o trăim, a implacabilului timp pe care-l pierdem ireversibil. Piesă indie spre post -grunge cu sonorități mai dure decât stilul Umbra, dar le iese bine și-și atinge scopul de a ne introduce în tabloul general al EP-ului. Atenție, urmează chestii serioase, pare să le fie mesajul.

Și începe dansul bipolar. Căzuți din Lună are cu totul alt tonus și stil, mai apropiat de Umbra din primul album. Au invitat-o pe Ana Coman la duet vocal cu Mihai și astfel mesajul piesei e transmis mult mai ușor. Da, cerea cântecul ăsta un duo cu un el și o ea. Tot un cântec de fugă e și ăsta, dar de data asta este o evadare în doi. Un indie folk recomandat celor cu fluturi în stomac și dor de ducă 😉.

Fuga se oprește pentru o piesă. Ce bine-i aici. Își face apariția post-rock-ul la suportul sonor. Fluturii s-au așezat și au lăsat ceva frumos în urmă 🙂. Au lăsat și întrbări în schimb, iar  finalul zbuciumat e un heads up pentru pentru ce urmează.

Aici se termină și piesele pe care le-au dat până acum spre ascultare. Pe Doar în mintea mea bipolarismul revine, în forță, sonor. Un dark rock’n’roll á la The Doors. S-au dus fluturii, s-a dus căldura, bine ai venit scepticism. Interesantă schimbare de voce la Mihai, sunt curios dac-o prinde la fel de bine în live. Distorsul e din plin cu rol de suport la vertijul emoțional.

Zbang o concluzie la acest ping-pong de stări! Tot ce-i val într-o zi pleacă. Sec și cu certitudinea implacabilă a trecerii timpului. Vortexul de emoții și gânduri pare resemnat. Este și cea mai brit-alternative piesă din EP.

Unde mi-au spus că e lumina, cântec de lebădă post-rock ( fără nicio legătură cu noul label din care face parte MateiSwanboy Music 😇), un fel de post-scriptum al EP-ului. Dacă Eminescu ar fi scris versuri pentru cântece din undergroundul din zilele noastre așa cred că ar fi sunat. Un fel de vă pup, îmi iau un an sabatic. Ne auzim la albumul următor 😉

Pe filiera pe care vine acum acest EP, locul lăsat liber de Travka, poate pe alocuri de Kumm, pauza luată de Eyedrops, poate fi umplută în urechile romanticilor cu distors de Umbra. Dacă v-am făcut curioși au lansarea pe 4 noiembrie în Expirat.