There’s a new Swanboy in town

Hai că-mi place! Se organizează lumea de dedesubt. Swanboy Music și-a făcut cunoscută venirea în underground printr-un party în Expirat și acolo am avut și eu timp să-i descos puțin.

Sunt cinci deocamdată, cinci nebune/nebuni care și-au pus în gând să ajute la creșterea fenomenului underground de la noi prin citez din minte “soluții 360°” adică booking, management, PR online/offline, producție muzicală și ce mai e pe lângă astfel încât artistul/trupa să aibe creația relaxată. Era nevoie de așa ceva? Eu zic că da. Unde-s mulți puterea crește și lucrul ăsta e cu atât mai util acolo unde veniturile sunt mici spre deloc :). O să fie axați pe scena Rock/Metal/Alternative pe unde și activează unii dintre ei deja deci știu bine piața. Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut, Fine, It’s Pink, We Are Numbers, Sea Section, Pumn și Virgulă, Blana Bombă .

Am întrebat-o pe Andra ce vor ei pe acest pământ și mi-a zis emoționată și pe nerăsuflate:

“Noi vrem prin acest label să acoperim această nevoie nesatisfacută în piață. Vrem să le alocăm resurse unor trupe la început de drum și nu numai ca să aibă condiții optime de dezvoltare şi de creştere. Focusul nostru este pe rock/alternativ, dar nu e un criteriu obligatoriu. Contează cel mai mult drive-ul și potențialul trupei și al oamenilor care sunt în proiect. În perioada următoare ne vom concentra pe ai noștri din țară, dar pe viitor the sky is the limit :).”

Cum îi șade bine unui label la început au făcut un party cu zgomot ;).

Hardcoreala a deschis seara. Secția utilaje grele a labelului, brașovenii de la We Are Numbers. Îi mai văzusem de vreo două ori, dar tot m-au luat prin surprindere. Uite cum au dat-o pe Ghost aici. Energie și șou pe scenă, e trupă de făcut iureș. Următorul gig a aparținut secției de mecanică fină de la Iași Fine, It’s pink, indie rock alternativ cu infuzii de dream pop și electro, centrat pe calitățile vocale ale Ioanei. Uite aici ca să nu crezi că te mint 🙂 Deci un mix interesant între cele două trupe, ca stil și vibe.

Ca să înțelegem că labelul are pretenții de susținere și prin afara țării și-au arătat mușchii cu bulgarii de la smallman care au avut un concert foc.

Next gig pare lansarea primului album Sea Section pe 10 decembrie în Control.

De ce se cheamă aşa? Ei, vă las imaginația să zburde 😎.

Long live Swanboy și la multe trupe cu decorații pe piept ;)!!

Sacoșa cu prospături #126

Pfai! Cum plec să beau o bere și să mănânc un mic cum se umple sacoşa toamna asta ;).

GramofoneBlack. Un electro remake al piesei Blackhole lansată anul trecut, piesă de pe albumul Confessions from the Belly of the Beast. Mi-au dat greu de tot!! Care versiune îmi place mai mult acum!!? Nu știu cu cine s-au înhăitat, dar le-a ieșit bine. Audio&video.

Robin and The BackstabbersTarantella La ce e bună o ușă care dă spre un zid? Matematică subacvatică printre versuri. Ca feliile de ceapă ni se dezvăluie noul album al krypto-alternativilor de-şi spun Robin şi înjunghetorii pe la spate. Tare mișto clipul cu riderul. Eu zic că e filmat pe platou la Piatra Arsă, voi ce ziceți? De abia așteptam săritura aia prin ușă :). Au lansare pe 30 noiembrie la Arene și eu merg :P.

BABMagnolia O alta trupă din electro-Banat cu care m-am văzut o singură dată. E clar o școală şi o aplecare în zona aia de țară spre muzica asta. Electro-downtempo and a bit of dark. Single după single mă uimesc și mă aștept să aud de ei de pe o listă de festival mare de pe afară ;).

Tourette RouletteTime machine Auuuu, ce m-au faultat!! Ludic synths and alternative electro. Băieții ăștia nu se mai satură dă sexyness. Pesă de catwalk, videoclip de Victoria’s Secrets ;). Aud și o secundă de Bee Gees pe acolo ;p.

ZMEI3Plouă cu ea Gata. Pun pauză. La mijlocul sacoșei plouă hard. S-a spart o pungă cu melancolie forte și-și face de cap. Începe à la Morricone și apoi o ia razna. Control 20 decembrie dacă vreți să aflați ce s-a întâmplat de fapt 😉

JurjakÎn gol De data asta încep cu clipul care este impecabil. Cool, sexy, dark. În rest Chris Rea is still alive pe partea mai rock așa ;).

I’m the tripThings You Do for the Last Time – “MO” Version – Piesa asta m-a făcut să caut filmul și să merg la el. Lansată pe albumul de acum vreo trei ani A True Story About Vampire Love și care prinde a doua pereche de aripi. Dana Rogoz, mocănița, Just be fire girl!!

Michael DrewNot in a wall O surpiză pe cât de neașteptată pe atât de mișto.

Un indie alternativ spiced up cu electro şi voce à la Smith. Cine are urechi să audă. Cine are urechi şi minte să aleagă ;).

Pure Alexu

Alexu și vocile lui ne-au dat un concert intim în București. De fapt mai intim de atât nu se putea decât dacă erai gagica lui 🤣. 25 de oameni la un parter de bloc de pe Știrbei Vodă unde are sediul Pure Indie Records, la vreo 500 de metri de Ateneu, locul în care Alexu a avut unul din cele mai mișto momente ale carierei lui și anume o cântare cu Damien Rice la ceas de seară după concertul acestuia din urmă ( n.b. Damien care a fost adus și datorită Pure Indie). A fost inițiativa acestui label/record store de a începe/ continua în București o serie de giguri în cerc restrâns, de genul Tiny Desk Concerts. Pe fondul pauzei Sofar e o inițiativă numai bună și foarte apreciată. Lumea a stat în jurul lui- care pe scaune, pe jos sau rezemați de ziduri – lăsând doar un culoar pentru filmare, o lumină cozy și Alexu întâmplător sau nu sub un afiș cu idolul lui 😊.

Toată treaba asta a fost oarecum o aniversare a celor doi ani de când el și-a luat vocile și le-a scos în lume. Asta mi-a adus aminte de prima mea întâlnire cu el prin martie 2018 în Londophone (vezi aici). Tot cu ocazia asta a decis să înregistreze pe bandă magnetică concertul motiv pentru care un magnetofon vechi a stat cumnite lângă el ca un câine credincios. Nu știm ce planuri mai are 😉.

Ne-a urat emoționat bun venit și apoi ne-a invitat în casa muzicii lui. Pe Lost. Și orașul gri, ploios a dispărut. Știați că piesa asta e pentru și despre fratele lui plecat, oarecum de tot, în afara țării? Pare că-l doare chestia asta asa că nu s-a abținut deloc să ne trimită la vot (n.b. era sâmbăta dinaintea alegerilor). Nici n-am ieșit bine din Lost că a venit By My Side. Și iar am fost fascinat de felul cum își construiește piesele chiar acolo, în fața ta, se desfășoară ascultător un mic band la picioarele lui. Oare cum ar fi Alexu cu trupă? Oare ar câștiga în energie, vigoare, complexitate? Dar oare ar mai fi Alexu? Întrebări…

A mai cântat de pe primul album 23 Minutes of Fame piesele The Big Why, Forever ago necântată live de mult timp (vezii aici) și Everlearn. Primul album a fost un act terapeutic pentru el. L-a făcut să-și învingă fricile și să iasă cu toată sensibilitatea în văzul lumii transformându-și-o într-o mare calitate. Au urmat piesele mai noi de pe EP-ul Luminiscence. Shine, prima lui piesă de radio, Forevermore (fără Teo Opriși plecată cu Lucia la Timișoara)

Marea surpriză a fost o piesa Dear future de pe albumul nou pe care-l coace chiar zilele astea și care probabil vine în prima parte a anului viitor. Semne bune anul are 😉. O piesă cu ceva nou, un pic spre Coldplay, dar tot Alexu style.

S-a dat și cu bis deși murea de foame, dar mai pe șest că deja era pericol de vecini 😂. N-am plecat fără să-l îmbrățișez sincer și să-i urez de bine deși o să-l revăd în București pe 15 decembrie în Expirat la suport pentru To The South, Bluebird proiectul clujeanului Sorin Pop.

Dacă aveți ocazia să prindeți așa concert nu-l ratați. Iar Pure Indie pare hotărât să continue. Nu știu dacă proiectul are nume. Poate Pure Live? Idei 🙂?

Patru piese, trei trupe, două găști și o concluzie

Coven Clash – ii și-au lansat primul EP – yeeei! –Bright Lights of The Day and The Darkside Back of The Bus (da’ știu că au gândit ceva la titlul ăsta 😄). Îl puteți asculta pe bandcamp-ul lor sau pe youtube. Patru piese în stilul lor de lo-fi brit garage cu care s-au făcut cunoscuți. Rocket Science – my special favourite, Dreams Machine – în care au pasaje spre The Cure, Slapback Echo și Jibber Jabber Joe cu adaos de punk. Vedeți că au EP-ul și în varianta fizică, da’ se dă repede. Se mérită :P!

Dar ce vreau eu să vă zic e că am fost și la lansarea din… ️🥁️🥁️🥁 … Silver Church! M-am bucurat când am auzit că locul ăsta a reînceput să fie deschis și pentru rocăreala pentru că are antecedente frumoase (unul de care îmi aduc aminte e lansarea Stalingrad, primul album din trilogia lui Robin and the Backstabbers). Aveau și la suport/deschidere trupe deci premise de o seară faină. Locul e potrivit ca dimensiuni, poziție, acustică, prețuri pentru genul de oameni care ar veni la concerte rock. Am verificat și partea de siguranță în caz de incendii sau altele și e ok marcat plus 4 ieșiri utilizabile în caz de urgență. All good, mi-am zis, doar că…

Din motive necunoscute mie, dar probabil legate de probele de sunet s-a întârziat cu vreo oră începerea cântării, lucru care, prin efect de domino, a dus o chestie neplăcută spre final.

Prima trupă, Green Shepherd, o trupă pe care o auzeam în primă audiție. Un stoner cu accente dacice dacă poate fi forțată comparația asta, în limba română, cu un vocal cu atitudine și, probabil, voce. Zic probabil pentru că nu prea am descifrat cuvintele și uneori am avut senzatia unei voci coborâte din tavan fără conexiune cu trupa (vezi aici). Atunci mi-am pus primele întrebări despre capabilitățile tehnice de sonorizare pe care le mai are clubul ăla pe spectrul rock. Pentru că este ok să vrei, să ai initiative, dar trebuie să mai faci niște pași ca să iasă totul bine. Iar de data asta n-a ieșit.

A urmat DayDay. Au urcat oarecum pe fugă la scenă, plini de sclipici (că deh, Downtown 😎). Indie-ul lor potolit s-a încadrat mai bine în schemele de sonorizare care erau cunoscute sunetistului și au sunat cel mai bine. Dar nu din prima. La primele piese se auzea cam tare Deiu la concurența cu tobele acoperind-o pe Ioana complet (vezi aici). De când nu i-am mai văzut au un nou membru în trupă, un neon roșu care-i front vocals pentru Deiu. Selfie Stick Ballerinas a fost în versiunea scurtă pentru că venea ora de final din spate. Downtown le-a încheiat setul și s-a auzit chiar decent. Deci se poate, dar asta nu trebuia făcut încă de la probe?

Coven Clash a început cu 10 minute înainte de ora oficială de încheiere. Ce e aia ora de încheiere? Ei, aici a fost treaba. De la ora 23 clubul avea anunțat un party pe o cu totul alta coordonată stilistică dacă înțelegeți ce vreau să zic 🤡, iar participanții au fost punctuali și nerăbdători că doar era sâmbătă seara. Pe alocuri au fost chiar deranjați de “fierăstraiele” de pe scenă și cu manifestări nepotrivite (mai un fluierat, un mișto, un huo). Am avut senzația anilor ’90 când la discoteca se întâlneau rockerii cu discarii și nu ieșea bine. Se simțea ceva din tensiunea aia. Revenind, Coven Clash a avut un gig sub presiunea timpului și cu multe reglaje de sunet pe parcurs asta afectând experiența de specatcol (vezi aici). Astfel încât nu pot decât să aștept următoarea lor cântare ca să mă bucur de piesele lor.

În concluzie, Silver Church, dacă vrei să te deschizi din nou publicului din underground fă-o cu respect pentru trupe și spectatori. Ai cu ce, dar trebuie să calculezi mai bine și să-ți dai mai mult interes.

Meat & Grill: Robin and the Backstabbers

Booklet CD _ Dublu [240 x 120 finit]

Băăăi! Auzi-l băi cum vine! Voi știați ca Robin and the Backstabbers lansează, în sfârșit, al treilea album din trilogia Bacovia Overdrive?? Cum am aflat am și dat semnal delfinului care-mi era dator de când l-am salvat din beția cruntă cu banda de noctiluca din Vamă. L-am rugat să caute balena cu un oraș pe spate si să ducă întrebările astea pe adresa: #aUGAda ABCDEFGHIJKLMNOP 1 2 3 4.  Apoi să aștepte răspunsurile. Mi le-a adus. Pe o aripă era tatuat Salome, pe alta Oțelu Măcelaru. Iar pe coada lui scria … Ia mai du-te-n pizda mă-tii cu pădurea ta cu tot. În  bot avea un papirus cu titlul Nu râde, citește-nainte. Poate înțelegeți voi ceva din răspuns ;)…

Io: De ce trilogie? De ce Bacovia? De ce Overdrive? n.b. fiind o bună parte a vieții un
locuitor al Bacăului îl am pe Bacovia prin sânge, deci… 😉

RATB: Robin era să rămână de trei ori corijent la română și acum are ceva de dovedit
doamnei profesoare Holitska.

Io: Întrebarea firească apoi de ce Stalingrad, Archanghel’sk și Vladivostok? Pare o călătorie cu trans-siberian express în același timp cu o fractură de limbă :).

RATB: Așa e, e greoi. Noi le spunem Primul, Al doilea și Al treilea – mult mai ușor.

Io: Am auzit prin târg voci care se întrebau tremurător: ” … și acum ce? Au dat trilogia și se despart? Există o Yoko Ono?”

RATB: Am căutat pe net: da, o Yoko Ono există cu adevărat și pare a fi o vrăjitoare
mongolă cosmopolită sau ceva de genul ăsta. Pass!

Io: Spuneți în descrierea albumului Vladivostok că e o muzică a viitorului. Mai e o trupă pe la noi care spune asta, Sex Pula Pistol. Cum ar fi un battle cu ei :)?

RATB: E o muzică a viitorului doar până în ziua lansării. Dar ce să mai, ar fi un battle
nedrept – SPP e literalmente din viitor. Noi suntem din Miercurea Ciuc.

Io: Sunt un fan al versurilor voastre, dar trebuie să recunosc că nu dau de capătul
semnificației la toate. Unii vă acuză chiar că sunt doar versuri hipsterești, pline de
cuvinte întortocheate, dar goale de sens. Un răspuns în versuri care să alunge pizma?

RATB: Hai te rog / iartă-mă

Io: btw credeți că pamântul e plat :)? ” la capătul orașului e capătul oceanului
e marginea pământului”

RATB: DM pls!!!

Io: Coperta de la Vladivostok pare cea mai încriptată dintre toate cele trei. Pe mine mă duce spre Insula misterioasă a lui Jules Verne. Unde merge balena? De ce are un oraș pe
spate? Pot să mă mut acolo?

RATB: Balena merge spre altă balenă, de care este în mod evident atrasă. Are un oraș
în spate pentru că csf ncsf. Dacă te muți acolo, scrie-ne, suntem curioși cum sună noua ta
adresă.

Delfinu‘: Cum ar fi un concert pe spatele balenei :)!?

Io: Robin se tot laudă că Vladivostok e cel mai bun al 7-lea album românesc al tuturor
timpurilor. O să ni le zică și nouă? E Am cu ce  de la Partizan printre ele ;)?

RATB:  Lasă ce spune Robin, că Robin e figurant. Dar da, Am Cu Ce e printre albumele
mai bune decât Vladivostok– ul (or fi multe? or fi puține?), iar București, al aceluiași
inegalabil Partizan, e și mai sus.

Io: Acum una de Radio Erevan. Vă doriti ca piesele voastre să ajungă pe ZU în heavy
rotation?

RATB: Da, dar și la Radio Erevan. TOATĂ LUMEA PIERDE! Exact ca până acum, adică,
nimic deosebit.

Io: Ce s-a întâmplat cu jobenul lui Robin :)?
RATB: Am turnat smoală în el și lui Robin i-am zis că a fugit de acasă. Robin încă îi scrie
mailuri.

… de aici devine ilizibil din cauza apei de mare.

Stai stai stai unde pleci? Pierzi partea cea mai bună. Caută-le afișele prin București și lasă-ți și tu întrebările acolo. Nu scapă nimeni de data asta! Pe 30 noiembrie cică primești răspuns la Arene, la concertul de lansare Vladivostok!

Plus că  vor redirecționa 2% din valoarea biletelor vândute la concertul de lansare a albumului către campaniile pentru păduri ale Greenpeace Romania și WWF-Romania!

Balena, delfinul și ursul carpatin vor fi acolo!!

Some Days of Confusion

Poate ați observat, poate că nu, încerc să alternez stilurile muzicale de la gigurile la care merg. Nu de alta, dar te saturi și de cartofi prăjiți și ai vrea un MBS :). Ei la mine în seara ploioasă de 20 noiembrie era poftă de ceva metal, un prog modern dacă se poate. Așa s-a ales Expiratu și Days of Confusion cu mine-n sală.

Days of Confusion sunt de vreo 10 ani în lumea undergroundului, membrii trupei sunt băgați prin mai multe trupe și, timp de vreo câțiva ani, au avut o competiție mișto cu Goodbye to Gravity pentru suprmația pe progul nostru până când …

Frumos pentru ei și bine pentru mine că în deschidere au avut o trupă la prima audiție. Safari Sky. Trupa n-are nici un an de la înființare, doar o mână de concerte și merge spre granița progului cu stoner și poate un pic de grunge. Membrii nu-s puștani ci mai degrabă la vârsta aia la care ai mușcat puțin din viață și job și vrei să te întorci la visul cu trupa de liceu. Mie vibe-ul ăsta mi l-au transmis. Cool băieții, cu un vocalist cu potențial mare și pe scream și pe low – un Jim Morrison like-, doar cu vocea dintre mai are nevoie de fine-tuning. Mi-au plăcut mai mult pe engleză decât pe română, dar de apreciat că deja au piese cât să scoată cel puțin un EP. Vine curând și primul lor clip ;). Uite aici un pic din atmosferă.

Pauză de merch – da, da, mi-am luat tricou 🙂 – și apoi începe clipul la Lia (Râmâi Cumva) prima piesă în limba română de la Days of Confusion. Fuck!! De ce le-a trebuit atât să exploreze asta!? E clar un drum de mers, băieți! Și la clip au lucrat ceva. Un supra-basm Scufița roșie meets Lord of the… Keys ;). Cecherau ⇓

Apoi s-a dezlănțuit progu peste noi. Cu tot cu djent și vocea lui Cosmin la care n-ai cum să reziști și te apuci să scoți demonii din tine. Mă gândeam cum ar fi un battle pe voce cu el și Buhățel de la For the Wicked.

A fost War ( vezi aici), a fost The Guest, a fost Eternal Summer cu emoția ei cu tot, Seeds, Memories from my future lives. Au cântat cu poftă, au fost primiți cu poftă. Fanii au fost acolo, cu ei. Cu versuri, cu tricouri, cu amintiri și cu viitor. Băieții ăștia fac deja parte din istoria rockului românesc, da’ fain e că fac parte și din viitor, iar cu noua piesă Lia li se deschid noi perspective pe care eu le văd, cumva, rocking good 😎 \m/!!

Soft Tissues for heavy hearts

ttsb

   Primul contact cu muzica clujeanului Sorin Pop a fost când youtube mi-a sugerat Longings. Spre rușinea mea nu știam despre proiectul ăsta și nici de faptul că pupase deja Bucureștiul, chiar dacă sub alt nume.  Recunosc că m-a răscolit până la lacrimă piesa aia așa că mi-a intrat imediat în atenție. Primul album – Longings–  a fost înregistrat de el, în apartament. Acum vine cu cel de-al doilea- Soft Tissues – înregistrat tot de el, dar cu ceva ajutor pe mix&master de la Underdog Cum l-am primit am căutat liniște și l-am ascultat. Mi-a intrat prin vene și m-a liniștit. M-a smuls din viața orașului și m-a dus pe un vârf de munte sub cer plin de stele. To the South, Bluebird.

   Câteodată îți simți sufletul îmbibat de tristețe și gâduri apăsătoare ca un burete plin de apă. Pe muzica lui Sorin, pentru că vorbim totuși de un one-man project, poți stoarce toate stările astea din tine. Muzică pe care-ți poți căra mai ușor bolovanii de pe suflet. Ne-a dat zece melodii pentru asta pe noul album, dar trebuie neapărat să-l asculți conectat, cu toate urechile, dar mai ales cu cea interioară.

   Stilul e la fel de greu de pus într-un canon pe cât e de ușor să-l identifici ca fiind stilul lui personal. Indie dream-pop intersectat cu post-rock picurat cu alternativ rock. De la Ólafur Arnalds la The XX.

  Melodiile sunt centrate pe vocea lui de catifea șifonată care aduce aminte de Sufjan Stevens. Temele versurior sunt variate, dar converg în zona iubirii, suferinței, dorului ( loving, losing, longing). Peste straturile vocii și versurior se adugă unul câte unul cel al chitării în regim de post-rock melodic, clapele ca decor ambiental, dar uneori urcând în prim plan, și synth beaturile mai sus ca bpm pe Lion’s Mouth, The Diver, For Me Looking Away – piesa cea mai post-rock de pe album- . Apropos de For Me Looking Away ea are o soră în oglindă, For You Looking Away. Sunt două piese de stare, de let go, văzute și concepute din cele două perspective. For Me e despre cel care suferă tăcut, lăsând tristețea să acopere rănile în timp ce For You e despre nervi și neacceptare cu un final în care totul se predă realității.

   Care pe care apare la backing vocals și Rahel Türk-König (pe care o regăsim și pe alte piese) și Braille ( singura cu versuri în limba română) sunt cele pe care am simțit cel mai mult apropierea de acel Longings care m-a făcut să lăcrimez și zic asta după efectele resimțite și acum. Un credit aparte merge spre Litlle Life în care văd cel mai mare potențial de viralizare. Împreună cu Care poate duce albumul și artistul spre conul de atenție pe care-l merită.

   Sper din tot sufletul ca muzica lui să ajungă unde trebuie. Mi-ar părea rău să ne aflăm în fața a încă unui artist care devine apreciat afară și cvasi-necunoscut la noi. Dar mai bine așa decât deloc. Sorin,  uită și iartă-i  Bucureștiului ignoranța și te așteptăm cu drag pe 15 decembrie în Expirat. Până atunci listen/buy de aici