Sacoșa cu prospături #136

Totul fresh, totul ready to listen 😉

Screen Shot 2020-01-29 at 3.25.03 PM

 

Kings Are OverratedDream     Cea de-a treia trupă din tripleta mea de pariuri pe 2020 este acest nou proiect din Timișoara – format pe la sfârșit de 2018 – avându-l la voce pe vocalistul de la  The Case aka Alfred Ciprian Paroș și la restul chestiilor pe fratele Cristian Paroș și Vlad Rădoi. Veniți din zone și interese muzicale diferite și-au găsit terenul comun pe maidanul synth-popului și new wave-ului și se tot joacă pe el. Recent afiliați la Swanboy Music și cu, deja, opt singleuri probabil va fi anul în care vor lansa album și în care vă veți întâlni cu ei pe la multe festivaluri. Mergeți și-mi mulțumiți după 😉

om la lunăLiniștea     Na, că a ieșit și primul videoclip al trupei ăsteia! Ca să vezi ce ciudat … Nu, nu e piesă liniștită și nici despre liniște. E despre neliniști și zbateri și război cu lumea, cu tine, în căutarea acelei liniști, aia care face gândurile să tacă astfel încât să te auzi naibii și pe tine. Liniștea e o piesă care cu siguranță rezonează cu cei ca mine, care și-au luat șuturi și neliniște destulă de la viață. D-aia mi se pare o super-piesă, cea mai bună piesă lansată până acum pe 2020 în opinia mea. Și clipul are partea lui de în transmiterea mesajului. Avem o colecție de imagini-stări făcute să te mute dintr-o stare în alta, să fii cât mai nelinișit, cât mai dornic de … liniște ♥️♥️♥️

 

NEON feat. BlaakeEmotions   Doar al patrulea single al duo-ului de electronică din București, într-o colaborare de data asta cu Blaake care își aduce bine vocea de soul pop peste beaturile de house și techno ale băieților. Se pune ușor-ușor de-un album 😉.

 

Sky Swallows ChallengerSevered Senses     New entry la sacoșă cu post-rock din Cluj, un oraș care stă bine pe felia asta. Găsim și elemente din progressive și ceva psihedelic, dar miezu’ e post-rock. Deși au mai mult de 10 ani de când au apărut și două albume la activ eu de abia acum dau cu urechea de ei. Mai bine mai târziu…  N-au mai trecut din 2017 prin București, poate anu’ ăsta să ne mai viziteze.

 

Anita RamonaOpen Sky     Am mai descoperit o timișoreancă din familia electronică de acolo. Aflată doar la al treilea single de când și-a luat curajul să exploreze și zona asta artistică după experiențe în fashion & foto. Bine că a făcut-o, zic, pentru că nu sună rău deloc popul ei electronic cu vocea zen. Timișoara rules pe zona asta 😉.

 

Flat Sky SocietyFlat Sky     Primită pe adresa redacției din neantul undergroundului. Trasă cu telefonul în subsolul unui teatru și ulterior “frezată” într-un cămin zgomotos de capitală, așa s-a prezentat. Se simte că nu e cea mai lucrată piesă, dar ideea e că au de unde să taie, să combine, să adauge ca să iasă bine. Simt ceva tristețe de pe la cuibul din Piatra 😉.

Pe sacoșa viitoare 😉!!

Screen Shot 2020-01-29 at 3.25.03 PM

Kaustik story

Se anunța un eveniment inedit pe Popa Nan 82 cu Omul cu Șobolani și Coven Clash. Se deschidea o serie Kaustik Nights în care muzica și experiența vizuală se îmbină într-un mix cum nu s-a mai văzut pe la noi, prin underground. Apreciez astfel de idei și scena undergroundului are de câștigat din astfel de experiențe aflate la intersecția artelor cu tehnologia. Not easy, though 😎.

Am ajuns relativ devreme în campusul ăla plin de clădiri și hale vechi cam dărăpănate. Într-una din ele mai sunt încă săli de repetiție uzitate de trupe cunoscute, iar în alta se află Guesthouse, bastionul electronicii pe România. Tot ei sunt cei care, cred, au ceva legătură și cu evenimentul de care vă zic după brățările primite la intrare 😜. Spațiul e o fostă hală industrială, cu acoperiș de formă ciudată și neprietenos cu sunetul. Dar, aranjată de H3, este exact ce trebuie scenei undergroudului! Look industrial, spațiu generos să intre vreo 1000 de spectatori cred, central, ușor accesibil. Are Exituri ok și marcate cum trebuie, bar on demand ținut de Maidan de data asta – și cam scump, dar nah, fanii OCS au mai crescut și își permit 😜-.

Chiar de la intrare sesizai că urmează ceva inedit după cum erau aranjat locul. Patru cuburi drept scenă așezate în colțurile sălii, cu laturi din neoane prinse de cadrul metalic și instrumente pregătite în ele. Trei dintre ele erau ridicate binișor deasupra solului, în timp ce al patrulea, cel mai mare cub, era fix ca o scenă normală. În mijlocul sălii sub o instalație de neoane și înconjurat de stâlpi de beton stătea cuminte un ditamai robotul cu un braț uriaș, ca un ciclop de pază. M-a surprins soundul. Se auzea foarte bine oriunde te mișcai. Pe pereți erau împrăștiate de jur împrejur boxe, nu neapărat de putere mare, dar bine aranjate se pare.

Asta a făcut să aud un Coven Clash at its best, cu cel mai bun sunet de până acum de când îi urmăresc. Ar fi mers un pic mai tare pe față vocea lui Mircea, dar în rest beton.

M-a bucurat să aud că ei vor deschide seara și chiar a fost destulă lume la gigul lor. Garage rockul e o chestie destul de noisy și, dacă nu ai sunet ok, se poate transforma într-o bâzâială nefericită. Dar n-a fost cazul de data asta. Bun pe drums Andrei, se auzea basul lui Robert fără să intre structura în vibrații. Inserturile de chitară solo, care-s adesea înecate, s-au auzit cum trebuie. Și, credeți-mă, m-am fâțâit prin sală să-i caut nod în papură :).

Ditai setul au avut și ei că au de unde 😉. Au EP lansat acum două luni – Brights Lights of the Day & the Dark Side Back of The Bus – cu un nume de-l mai încurcă și pe Mircea uneori. Ia-l de aici.

Jibber Jabber e pe live mai jos să vă faceți o idee.

Dar îmi pare rău că n-am și o înregistrare cu Xaver, o instrumentală garage care e cam unicat pe gen și care a sunat interesant. Pe final ne-au dat și o piesă nouă, All I want, pe care aș vrea să o reascult ca să am o părere. Apoi au coborât printre spectatori pentru că nu exista backstage 🤓 așa că am așteptat împreună ce a urmat.

Iar ce a urmat a fost o premieră penru mine. OCS în colțuri. Adică membrii formației erau dispresați în cele patru cuburi de care vă ziceam mai devreme, cam ca animatoarele de prin cluburile de dans. Înainte să înceapă gigul lor a fost un intro electronic pe care s-a trezit ciclopul Luca – da, avea nume 😄- și ne-a oferit o mostră din ce va urma, unduindu-se dibaci printre toți stâlpii de care era înconjurat și împroșcând cu laserul fascicole luminoase prin toată sala. Nice!! Chiar impresionant.

Apoi a început cântarea, dar și debusolarea în același timp. Unde să stau? La cine să mă uit? Io unde strig “OCS, OCS!”? Și cred că asta a simțit mai toată lumea. Uite cam despre ce zic

După ce s-a dus indeditul, surpriza și fascinația pentru dansul lui roboLuca și al luminilor ai rămas cu problema “Da’tu unde stai?”. Pentru un band rock care are 20 de ani de activitate cutuma showului e legată de o scenă, un frontman și oameni în fața ei. De apreciat OCS că se bagă la inovații, dar, aviz organizatorilor, cred că un astfel de show e mai potrivit pentru o trupă care vine cu un alt setup – gen post-rock fără vocalist ca Am Fost La Multe Și Mi-a Plăcut sau ZAMMORIAN – unde publicul nu e biased pe un frontman. Sau poate zona electro să fie mai flexibilă la astfel de setup? Văd potrivit locul și pentru battle-uri în zona rap/hip hop. Sunt curios care a fost experiența din perspectiva membrilor trupei OCS.

Oricum de apreciat căutarea de idei noi și asta e o direcție de mers. Iar sala aia ar merge folosită mai intens că e nevoie în orașul ăsta de altenative 🤘.

Liniștea din Control

Așteptam cu nerăbdare primul live pentru mine cu om la lună în formulă de band așa că gigul din 24 ianuarie din Control era un must. De cum am ajuns mi-a apărut un zâmbet larg pe față, genul ăla de zâmbet alimentat de o mulțumire, de o confirmare interioară. Poate părea arogant, dar vă las pe voi să decideți asta. Era sold out! Da, artistul pe care pusesem pariu la început de 2019 avea primul sold out în Control, primul sold out pe 2020.

Se întâmpla în Hidden prin Floreasca când am dat cu urechea pentru prima oară de proiectul ăsta pe atunci fiind doar un one man band, Doru Pușcașu, care nu era la prima întâlnire cu scena și viața de artist, dar care pusese chitara în cui pentru o vreme. Visul i-a fost prea puternic însă și a ieșit din el apărând astfel om la lună, ca o reînnodare a pasiunii lui pentru muzică. Sau ca un plan al sorții, mai știi 🙂. Și ce bine că s-a întâmplat așa!!

Anul trecut a fost anul în care și-a luat curajul de a trece de la statutul de trubadur la cel de trupă. Pe lângă curaj a mai avut și soarta ceva de zis, iar el pare foarte bucuros și încrezător că universul are un plan cu muzica lui, lucru pe care ni l-a destăinuit sincer de mai multe ori în timpul concertului. I s-au alăturat Dragoș Strat la chitară care e responsabil de soundul actual și, probabil, de layerul de post-rock adăugat pieselor originale, dar și creațiilor mai recente. Adrian Maraloiu– drums și Cătălin Constantin– bass s-au alăturat și ei, din mers cum s-ar zice, și s-a creat un band capabil să ne dea emoția și calitatea pe care am primit-o cu toții la sold-out-ul de vineri.

Un public eterogen îi aștepta în sală. Oamenii veniți să-și caute liniștea în Control. Haios, nu 🤣!? Unii la primul live, atrași de piesele recente ca Valurile sau Război cu lumea, alții mai vechi, prieteni de-ai lor, copii de-ai prietenilor lor, rude, colegi, corporatiști și ce-o mai fi fost. Mai toți niște romantici moderni. Bine, mai puțin copii care au luat cu asalt zgomotos loja de sus din dreapta scenei bucuroși probabil că au scăpat de ora de culcare 😅. Și romanticii ăștia știau versurile. Așa m-am trezit pe Labirint, Timp pentru noi sau Urlet într-un cor de oameni aducător de furnicături pe piele.

Set-ul a fost destul de lung, neașteptat chiar. Au destul material de un EP măcar anul ăsta pe care sper să-l dea înainte de vară. Au fost piese la care Doru a cântat singur, doar el și pianul sau chitara, au fost piese din repertoriul mai vechi, dar care au prins o nouă viață cu band și trebuie să recunosc că sună mult mai bine Distanțe de siguranță așa. La fel și cu Postumele, cele 2 piese gemene, concepute de Doru din două perspective diferite ale vieții și care trebuie consumate împreună ca să prinzi rostul, una să-i zicem tristă și una, cu indulgență, veselă. Una lentă, fără band, iar cealaltă într-o explozie sonoră post-rock.

Piesa Liniștea, care a primit și clip cu ocazia asta, era favorita perioadei ăsteia la mine și încă îmi place mult. Despre clip citiți în următoarea sacoșa cu prospături 😜, dar puteți să-i dați un view aici:

În schimb am primit o altă piesă de la ei pe care n-o știam și pe care o voi aștepta cu nerăbdare. V-o las aici în live. Are un layer electro care mă bucură pentru că e semn că trupa asta are multe de zis, are cu ce și are cu cine. Și după cum declară… Noi n-o să ne oprim 😉

În concluzie seara a fost despre un transfer bidirecțional de energie și emoție între scenă și sală și despre un plan al sorții pe care și ei și noi cei din sală îl vom înțelege probabil peste un timp și atunci o să ne aducem aminte, cu drag, de concertul ăsta.

Sacoșa cu prospături #135

O sacoșă anti-depresie :).

PilestraShift Tehno psihedelic din Timișoara. Vocea versatilă a Manuelei Marchiș, pe care o mai regăsiți și în Thy Veils sau Katharos XIII, cântă niște versuri despre iubire pare. Hai că-s curios voi ce credeți 😉 ?

HiraethHome Ce ți-e cu moldovenii ăștia! Și în death și core bagă ceva melodic. Ieșenii lansează single după single să-și construiască al doilea EP. După un intro static, melodios te trezești în mijlocul furtunii. Golul lăsat liber în mod tragic de Goodbye To Gravity se umple bine. Nu văd pe unde au concerte anul ăsta, dar presimt că vor fi prin destule locuri. Recomand.

Elven BirdNever letting go of your hand De mult timp n-am mai auzit o piesă atât de liniștitoare. Un fel de cântec de leagăn pentru adulții neliniștiți, pentru copilul închis în noi care trebuie să poarte haine de adult și să fie responsabil, chiar și în fața singurătății. Și vine Iulia și zice I shall never let go of your hand. Alegi să o crezi și deja îți e mai bine. Ambiance intro by Alexei Turcan, pianul chiar de mâna ei. Pieasa este de pe albumul The Japanese Tree ce va ieși sper anul ăsta. Unul din pariurile mele pe 2020 😉

BITE YOUR TONGUE!Try Intrasem la gânduri după ce se opriseră la șase piese, dar uite că vine anul cu piesa numărul șapte. O baladă metal, fără pic de distors, născută din trăirile și concepțiile celor doi membrii ai trupei pe care-i unește viziunea despre muzică și contemporan, dar îi desparte distanța. Tot distanță care probabil va face ca eventuale live-uri să fie greu de aranjat, dar, poate, cu atât mai prețioase. Poate anul ăsta…

Vița de VieVarză// Live @ AWAKE feat Filarmonica de Stat Târgu Mureș Am fost acolo în 2018 la în curtea de sub copacii ăia seculari din curtea castelului Teleki când a apărut minunea asta de proiect. Găsiți mai multe clipuri de atunci pe youtube. Pe ăsta l-au dat acum la online. O Varză frumoasă, cu accente de bossa nova, The Girl from Ipanema și multe corzi. Plus marele cor al publicului. Cam sublim 😉

 

A la proxima!

20200123_1634381068841443.jpg

Sacoșa cu prospături #134

De Blue Monday vă dau o sacoșă plină 🤘🤣

Screen Shot 2020-01-20 at 6.21.12 PM

The Mono JacksGloria  Vinee! Albumul cu același nume se dezvăluie încet cu punct terminus 8 februarie la Arenele Romane. Același sound The Mono Jacks, dar cu ceva nou, un quelle que chose, un j’ai ne sais quoi. Haide să vedem cum se va scrie istoria 😉

 

ImortaliaDintr-o privire  Divizia synth gotică locală n-are stare în perioada asta deprimantă a anului și mai lansează o piesă. Nu știm cine este misterioasul chitarist Marius care aduce distorsul în aceastp piesă dancy, old school, dar e de apreciat demersul 🤘!

 

om la lunăLiniștea Eu n-am ce adăuga la piesa asta. Vă las gândurile lor cât timp ascultați de câteva ori, pe repeat, piesa asta…

‘Liniștea’ este despre perechi desperecheate din neatenție sau din prea multă siguranță. Din nesincronizare. Din gândul că totul ni se cuvine și că totul este mereu despre noi – niciodată despre celălalt.
🎵 ‘Liniștea’ este despre părinții care nu reușesc de fiecare dată să asculte și să înțeleagă cine sunt și ce își doresc cu adevărat copiii lor. Și că aceștia nu sunt părinții lor, ci niște oameni noi.
🎵 ‘Liniștea’ este despre viața trăită în cea mai mare viteză, în cicluri luni-vineri, în salturi din anotimp în anotimp. În care nu apuci să mai și stai puțin. Să vezi dacă e bine încotro te îndrepți. Sau dacă îți dorești cu adevărat asta.
🎵 ‘Liniștea’ este despre oameni plini de intenții bune transformate în finaluri dezastruoase. Este despre neputința schimbării finalului și mai ales neputința propriei schimbări.

Clipul vine pe 24 ianuarie în Control. De neratat!!

 

Barely RebelBoulevard of Promises feat. Alexu and The Vocies Inside   Pe filiera Londra-Brașov ne vine piesa asta indie melcancolică. Dacă o scotea Kiwanuka sau Savoretti era hit deja. Așa, ne mulțumim cu ea la Guerrilla deocamdată. Clipul e ce trebuia. A avut forța să mă facă să evadez trei minute jumate 😉

 

Deja WhoKung Fu   Indie pop cu ceva throwback in the 90’s cam ce se poartă zilele astea. Bine legat și merită mai multă atenție proiectul ăsta. Poate-i lipsesc live-urile?

Sex Pula PistolSă vii cu măta la școală    Io v-am zis că băieții ăștia “are” valoare internațională pe mapamond. Engleză, franceză sau maioneză. Luați de la prolifici acum un scream punk de răsturnat catedra. Ce e interesant la ei  esta că, deși o ard punk cu pula pe sus, comentariile lor  și ale fanilor, ytube sau fb, sunt scrise aproape impecabil din punct de vedere gramatical. Din perspectiva asta eu nu m-aș pune cu armata lor. Totuși, mă-ta se scrie cu cratimă 😉.

 

 

Gata.

Screen Shot 2020-01-20 at 6.21.12 PM

Sacoșa cu prospături #133

Între mersul la sală și salata pe care o băgați cu gândul la sarmaua de sărbători vă invit la acest platou de prospături la început de an 🤡🤣😎.

Screen Shot 2020-01-15 at 5.22.47 PM

Eat Your HeartFading   Proaspăta apariție din peisajul metalifer clujean mi-a ajuns în atenție pe filierea Deermusic și Swanboy Music. Doar al treilea clip pe care ni-l propun în cei doi ani și un pic de existență, dar ani în care și-au construit un sound curat, așezat pe zona metal hardcore, cu o voce screamo cu potențial. Ăsta e pentru ei anu’ în care ori rup pisica-n două ori se aliniază la lungul șir de trupe care au dispărut tinere speranțe. Așa că țineți-o sus cu munca bună 🤘🤘🤘!

Just Another LieChecea  Dacă sunteți puritani o să săriți de cur în sus pentru că avem aici un experiment de reggae, manele și puțin ska. Dap, așa a vrut mușchii lor muzicali și de ce nu? N-aș zice că e una din piesele lor hit, da’ simt un filon acolo care merită explorat.

 

Electromagnetic InterferenceHelen   Prolifică perioadă mai are proiectul ăsta. Proaspăt revenit dintr-o aventură americană pe Route66 ne dă piesă după piesă din noul său sound, mai rotund, mai lucrat, cu mai multe layere. Aștept cu nerăbdare un live 😎

 

PinholesZagadka  O altă piesă de pe Dorumetru care iese la lumina ochilor, aka are clip 😉.  Cred a patra care are onoarea asta. Imaginile slow motion, black and white, filmate prin concertele de promovare ale albumului se mulează pe shoe-gaze-ul lor pesimist, dar și cu o joi de început de ianuarie. De ascultat când ai plus de serotonină 😉

ImortaliaNice Morbid Helpers   Synth/goth pur instrumental de data asta. Piesă de jumulit bradu’ sau de coborât pârtia neagră pe ceață. Recomand să citiți gândurile despre underground ale lui Dragoș, lead-ul trupei. Vezi aici.

DeliaAruncă-mă   “Decât” “vroiam” să subliniez magia distorsului 🤘😎

 

Screen Shot 2020-01-15 at 5.22.47 PM

Just another winter night

winternightv

Cu sarmaua înca în gât, cu gingălăii în ureche că oriunde te întorceai dădeai de Măraia sau Giorgi Maicăl, cu lipsa de concerte de prea mult timp, am ales o vineri seara în Fabrica să ma scutur un pic de început de an. Ocazia? Winter Night in Fabrica V – aka cinci ;P – cu patru trupe din zona dură a metalului.

Punctual, la ora 21 pe locație, eu cu alți vreo sută şi de spectatori în sala Claudiu Petre, cu o bere în mână, să prind una din trupele introduse mie pe filiera Fine Sounds, proiectul ăla fain din Brașov, şi anume Underwaves.

Din ce știu eu sunt doar la a doua cântare în București, dar cu siguranță la prima vedere pentru mine. O trupă relativ nouă, cu un album –HIATUS- deja la CV, dar, mai impresionant de atât, a fost prestația pe scenă. Sunet clar, bine lucrat, din zona alternativa a metalului, spre nu-metal, core, cu o vocalistă, Ana, excepțională. Am surpins în public întrebări de genul cine-i asta, frate? Tare și pe mezo-soprano, Tarja like, și mai tare pe growl unde bate la cur mulți deatheri wanna be. Check here.

A început seara în costum de unicoarnă roz și l-a terminat purtată pe brațe după ce a cântat ultimele doua piese din mijlocul publicului cu un impresionant headbanging. De ținut mai mulți ochi pe ei 👍🤘.

Actul doi a fost asigurat de bucureștenii de la Linear Disorder. Cu o tipă noua la bass, Oana, care și-a făcut cu brio treaba, totuși death metalul lor nu m-a convins. Și n-am fost singurul. La fumat a fost cea mai aglomerata perioadă. Ceva a lipsit, dar n-aș putea spunce ce. Parcă n-au dat-o cum trebuie. Degeaba tot chema vocalu’ la circle că nu se lega. Iar faza cu parcă am auzit bis a fost lame. Nu-i nimic! Sunt tineri si au de învățat din momente d’astea. Vezi video aici.

A urmat Clitgore, care probabil ar fi trebuit să încheie seara, dar ceva planuri și drumuiri de-ale vocalului au făcut să cânte ei mai devreme. Eu nu știu ce a fost acolo 🤔😅. Intro cu Banana lu’ Valahia și final cu Oac, oac, diridiridac 🤡😎. S-au suit pe scenă în formulă de doi doar, tobarul lipsind. Asta mi-a dat pe alocuri senzația de incomplet, chiar playback. Muzical vorbind au un grindcore tehno cu un growl voice demonic din care nu înțelegi nimic – bine, nici n-ar trebui la genul ăsta 😜- cu kickuri de bass spre djent și mix la secția ritmică de electric beat și real drums infernal. Băăăi!

Da’ ce dezlănțiure dă în public! Dinamită, frate!! Piese scurte, nebune, din care doar titlul pare să difere, pornesc circle-uri și mosh instant! Ia vedeți aici un episod, nu mă întrebați pe ce piesă :). Iureșul m-a tras și pe mine acolo. Dezmăț total. De pe la jumatea gigului s-au suit și fanii pe scenă, vreo 20 așa, echipați cum trebuie cu măști de gaze, tricouri Clitgore și atitudine nebună. Senzație!! Deci dacă vrei metal-party cu finalizare asta e trupa 👍👌!

Ăsta a fost și momentul culminant al serii din punct de veder al publicului la scenă, cred vreo 200 să fi fost. Oarecum păcat că s-a mai spart treaba, dar de înțeles după risipa de energie. A urmat Saddayah, ploieșteni după origine, dar mulți dintre ei bucureșteni prin adopție.

Ei presteaza un death metal cu accente black, dar cu foarte mare calitate muzicală. Formula de cinci cu un lead guitar cu dese incursiuni solo de calitate, tobe demențiale și un bass foarte prezent sonor și scenic. Uite cum a fost. Cred că pot sta cu lejeritate pe orice scenă metal din țară și, cu puțin tupeu, și din afară. Chiar le-aș recomanda să aplice pe la festivaluri de afară pentru că au cu ce 🤘.

Deci, overdose de adrenalină luat. Vedeți că vine Psychosounds Metal Ladies Night, tot acolo și se anunță trupe interesante. Hai rock on!

winternightv