NEON beton!

Încep cu sfârșitul și vă conjur să dați play live-ului de mai jos care surprinde nebunia de final de la un concert electronic, electric, electrizant! Piesa ar putea cuprinde un stadion cu energia ei. Când ați mai văzut nouă oameni pe scena din Expirat?

L-am recunoscut pe Baby Jesus la drums, iar pe lângă el mai aveam pe cineva la un set de tobe, trei suflători de alămuri, o chitară, un DJ plus cei doi NEONi, Radu Dumitriu și Relu Batog.

Ocazia a fost lansarea albumului de debut NEON pe numele său JUPITER. Trupa are doar un an și un pic, doi membri și a adus pe scenă o gramadă de invitați. Sunt/suntem obișnuiți cumva ca la muzica electronică să vedem puțini oameni și mai multe deviceuri. La ei au fost și oameni și calculatoare și instrumente 😄.

Muzica lor se așează între piese din zona house/soul electronic gen GOLAN sau Otherside și piese electronice pur care m-au trimis spre Trentemøller. Piesele pe care intra vocea lui Relu Batog sau ale invitatelor Blaake și Judith State se duc spre electronic house și au tracțiune de clubbing. Preferatele mele sunt însă cele de electronică, cum e Boiling Point, sau Need to Find unde mi se pare că duoul are sclipirile magice.

Dacă tot zic de magie un mare plus sunt visualurile de pe uriașul ecran LED din spatele lor. Wow, au fost raiul fotografilor și probabil că veți vedea în eveniment ceva fotografii de excepție. Magia a avut un minus că nu ne-au prea gratulat cu vorbe decât spre final. Remarc atitudinea introvertă a artiștilor de gen, iar eu sunt obișnuit cu rockstarurile 😜. Cum ar fi să se schimbe lucrurile ?

Una peste alta concertul de lansare a fost super reușit, iar de băieții ăștia și colaboratorii lor presimt că vom tot auzi. Țineți sus cu munca bună, NEON!

Oameni și vise

Ăsta nu e un coverage de concert deși ar fi putut fi.

Într-un final m-am întâlnit cu Robert Watzatka aka Watzzy, știți voi, tipul din Brașov care vă mai aduce vești despre evenimentele de acolo aici, pe Criticeyez. Ne-am lipit online prin intermediul Fine Sounds și ne-am tot conversat și colaborat vreo șase luni. Nice and easy. A venit vremea să ne și privim în ochi la o bere iar asta s-a întâmplat cu ocazia primului lui concert oficial, just Watzzy, în București, la Londophone.

Aproape one man show, acustic, plus câteva piese cu cajon având suportul prietenului Marius Crețu, tobarul de la SeMne. Deși obosit și cu puțin public, când și-a pus ghetele de artist a intrat în pielea unui personaj carismatic care parcă era născut pe scenă. Ne-a făcut întruna să cântam cu el. Poate și experiența din trupa F.a.n , o trupă în hibernare acum, dar care, ca multe alte trupe, s-a născut talent și a dispărut speranță. Ohh, dar câte exemple am din păcate de astfel de trupe care, când s-au apropiat de flacăra succesului s-au mistuit rapid! Noroc că parte din piesele de atunci și-au găsit locul pe Pamela, albumul scos de Watzzy anul trecut. Totuși, și la el am simțit nostalgia, poate un pic tristețea, dar, spre deosebire de alții care nu depășesc momentul, el își urmează visul. Acum pare un berbec care împinge gardul cu coarnele în speranța că va ajunge la iarba de aur, dar și dacă-i iese 😏… Eu din ce am auzit are cu ce. Bine, există lucruri de aranjat. De exemplu, e greu să dea profunzime pieselor doar de unul singur. Pentru funk rock ai nevoie de mai multă energie decât poate da o persoană. Are nevoie de oameni ca el pe scenă. La blues s-ar descurca. D-aia piesele din zona asta ca Your Eyes, Short song, Free hugs – asta e nouă 😉- i-au ieșit mai bine și au ajuns mai ușor la puținii nebuni din pub. 👇👇👇

Discuțiile cu el m-au dus inevitabil la planurile de viitor, Numa’ bine. Se întoarce la Brașov și se ascunde vreo lună în studio pentru un album nou. Cu cine, cum va suna, despre ce? Asta, într-un episod viitor 😉.

img_20200223_212751_5731819174641.jpg

Sacoșa cu prospături #139

Băi! S-au golit magazinele. Am găsit în schimb piesele astea bune să vă țină de-o carantină 😂

41a51d32714c9c6181eb28a13fe15c70

 

We Singing ColorsNomad    Rar, dar și când o fac 😉! Un cântec de luat lumea în cap exact ca-n clip. Un el și o ea, corporatiști, care evadează imaginar din închisoarea Pipera. Și totuși pana… Foarte catchy refrenul, ca de obicei la piesele lor, și mă aștept la o ascensiune rapidă spre topul radiourilor alternative. Rogu-vă, spuneți-mi pe ce acoperiă erați spre final? Întreb pentru un prieten 😄.

Eyedrops Curaj    După Ca Să Zburăm vine al doilea single de pe Albumul Fără Sfârșit din noua etapa Eyedrops, în noua formulă. Din radiografia personală suprapusă peste ochiul fin observator al poetului asupra mediului social înconjurator au ieșit versurile astea pe care trebuie să le iei bine la ascultat ca să te prinzi de ce poartă numele Curaj. Hai, ascultă-le, da’ ascultă-le de tot 😉! A fost fain la filmarea clipului. Recunoașteți personajele 😜?

Jurjak Inimă de piatră   Vine albumul trei!! Hoți de Vise – așa se va chema- se va lansa prin mai, dar până atunci am primit un heads up 🙂. Se iau versurile unei piese de acum 50 de ani (vezi Corina ChiriacInimă nu fi de piatră) și se toarnă în format dark blues. Cine zicea că o piesă trebuie să se oprească la o singură formă? Clip asortat, grey/noir, cu iconica deja pălărie pe care o puteți vedea live pe 29 februarie în Expirat.

 Olympus MonsDarkness Takes Over  Al doilea single ever al trupei ăsteia de doom metal cu un pic de influențe din anii de glorie al stilului și un strop de atmosferă goth. F**kin’ awesome  🤘🤘🤘! Vineri la Berăria H îi putem și vedea la Rock de dat cu capul #3

+SHE+MAMA    Rămânem în atmosfera dark, schimbăm stilul spre electro/synth pop-ul Corinei. Excelentă piesa! Excentricitea apariției din clip, dar și din live-uri plus pasiunea ei pentru modeling te-ar putea face să crezi că muzica e doar un moft pentru ea. Am fost tentat și eu de părerea asta, dar mi-am schimbat-o. Recomand și Fake Lips pentru un tablou mai complet 😉.

 

Omul cu Șobolani Singur împotriva nimănui    Alături de Oglinzi și Fabrica de Păpuși piesa asta e dintre cele mai reușite de pe cel mai recent album al alternativei de-o strigă lumea OCS! OCS! Nice clip, filmat parțial în timpul evenimentului Kaustik Nights de care v-am scris aici.

 

Ska din Sibiu

da,da,da fericirea chiar există

mi-am găsit o gagică punkistă...

… cu un mare zâmbet și versurile din Punkista lor așa am plecat de la reîntâlnirea cu baieții de la Suburbia 11. Aș mai fi stat, dar se închidea The Pub-Universității iar ei trebuiau s-o ia din loc spre casă. Nu-i mai văzusem de vreo doi ani și se cerea revederea mai ales că au de aproape un an un nou vocal, Claudiu Falamaș, care a adus un suflu nou pe scenă, încă un pic de nebunie și un uplift la o parte din versuri.

Cei de la The Pub s-au gândit bine să-i combine cu punkiștii de la Recycle Bin. Nu i-am prins decât pe final, dar știu ce le poate pielea. O potrivire și mai bună poate ar fi fost cu Just Another Lie. Poate data viitoare. Oricum mă bucur că a mai aparut un loc decent de cântat și chiar vă dau ghes să urmăriți concertele organizate de ei, mai toate cu potențial dansant 😉.

Așa a fost și la balcanic-ska-punk-reggae manii din Sibiu. Doar vreo 20 de oameni pe ring si încă pe atâția în restul pubului, dar n-a contat. Cam puțin pentru ce pot ei, dar nah, faci rai din ce ai 😄. Inclusiv cu noua mascotă a trupei, calul Giuseppe, care a tropăit peste tot și în continuu. Le recomand să-l includă prin merch – apropos, am în sfârșit tricou de-al lor 😍 – prin clipuri, prin fb. E simpatic și are lipici la fete.

Au deja destul material pentru un prim album pe care sper să ni-l dea anul ăsta, la fel cum sper ca ska-ul lor balcanic să prindă vânt și să împrăștie veselia și cheful de dans și viață pe ici pe colo, pe la festivalurile importante, pe la noi și pe afară 😜. Ce au dat pe scena din The Pub m-a convins și mi-a învins oboseala de am țopăit mai tot showul. În prima parte, piese mai noi sau mai necunoscute. Pe One shot m-am oprit din dans ca să vă dau un live 👇👇👇

Am remarcat două piese noi: o baladă ska cu versuri de Bobo Burlăcianu destul de ok, mai trebuie să o ascult pentru o părere mai elaborată, și una à la Gogol Bordello cu trompetă în loc de vioară și cu versuri fun, fun, fun. Apropos de intrumente, a schimbat Sanyi cinci instrumente plus vocea 🙂: trompetă, trombon, acordeon, melodică și un fluier tradițional parcă împrumutat din Mărginimea Sibiului.

Omu’ e toba de muzică și asta în modul cel mai erudit, cu o groază de proiecte muzicale din zona aia cultă. Și la tobar am decoperit calitățile vocale deosebite spre final. Amploare, dramatism, onduleuri vocale. Le are pe toate 🙂.

Un lucru important de menționat. Și ei și Recycle Bin au adus aminte prin discurs și piese de momentul 10 august 2018. Așa intră un eveniment în conștientul colectiv. Big up boys! De la ei piesa Ziua Inconștienței Naționale ar putea fi transformat într-un imn alternativ al nației noastre.

Final cu piesele cunoscute. Română, engleză, spaniolă, toate s-au amestecat pe Horiada, Taci și bea sau Revoltosa finalizând cu Punkista, piesa care a ridicat efectiv pe toată lumea care mai avea puterea să stea-n scune. Piesă obligatorie pentru orice playlist de party.

N-au scapat de bis. N-au trecut neobservați. După ce au terminat de cântat am trecut pe lângă o masă la care se discuta febril de cât de tare a fost și curgeau likeurile la pagina lor de fb 🙂.

Until we meet again estoy esperando primul album 😜!!

img_20200221_231543_0221091867250.jpg

Stări și Obiecte

Un titlu mai potrivit nu puteam găsi pentru experiența avută la evenimentul organizat de Galeria de Stări și Obiecte, de pe strada 11 Iunie. Fut€-o, Dragobete, un nume care închide în el metafora neagră a Dragobetelui abuzator, agresor, a părții întunecate și violente a dragostei. Acesta a fost și scopul declarat al organizatorilor, de a trata prin prismă artistică fenomenul violenței, de orice fel, cu care sunt tratate încă unele femei în relațiile lor cu partenerul, cu familia, cu colegii, prietenii sau societatea în general. Delicat subiect și, din păcate, actual și cronicizat în societatea românească.

După experiența avută anul trecut la ei, tot de Dragobete (vezi aici), mă așteptam la emoție, dar nu la nivelul la care am resimțit-o. Am primit stări! Stări de uimire, de furie, de milă, de neputință, de revoltă.

Încă de la intrare te întâmpina în holul central de la parter un copac/instalație care ținea agățată între crengile lui o rochie delicată, captivă parcă, iar pe restul crengilor mesaje cu statistici sumbre despre violența domestică în România sau hasthtagurile abuzatorilor. Te treceau fiori regăsindu-te și pe tine în rolurile alea.

Așa începea călătoria prin expoziție. Pașii te trăgeau spre următoarea cameră asta și pentru că spre acolo se strecurau pe sub picioarele tale sfori venind de peste tot. Aveai timp să tragi cu ochiul pe zid la statementul expozitiei: Iubirea nu lovește, îngrijeste… În sala de care vă ziceam era de fapt inima compoziției. Aș zice un copac/femeie simbol al femeii-obiect de care erau legate sfori ce părăseau camera spre celelalte cotloane ale casei. Spre unde? Am început să le urmăresc pe fiecare în parte și fiecare m-a dus la o altă tipologie de femeie abuzată: o videochatistă permanent așezată sub ochiul pervers al camerei, între blitzuri, machiaj strident și lascivitate forțată; o femeie de afaceri strânsă între pereți și laptop supusă supervizării unui șef atotprezent. Camera care m-a făcut aproape să plâng a fost însă cea cu femeia-mamă legată cu sfori de camera copilului care plângea întruna, cu sfoara legată de picior, singură, cu vânătăi pe obraz și tristețe disperată pe chip. Oare câte or fi așa mă întrebam în timp ce-mi înghițeam lacrimile. Când arta reusește să-ți miste în halul ăsta gândurile și trăirile știi că și-a atins menirea.

Am plecat pe jos de acolo sub impresia puternică a ceea ce văzusem, a adevărului din spate. Păcat că evenimentul a fost doar pentru o zi. Nu-i de ajuns, dar știu că în mine l-a zguduit puternic pe agresorul cel mai pervers: cel care întoarce privirea.

Păcat că n-am prins concertul de vioară și voce al Raveicuței și performance-ul de dans contemporan Indie Box aka Denis Bolborea & Alexandra Bălășoiu. Well done, Galeria de Stări si Obiecte!

20200224_1651551136554880.jpg

BD la Expirat

Hai că v-am băgat în ceață cu titlul ☺️. BD as in Baba Dochia, trupa de electronic rock din Cluj care a descins în prima parte a serii Swanboy Music din Expirat.

A doua parte a aparținut celebrilor, maiestuoşilor, fenomenului Am Fost La Munte Și-a Mi-a Plăcut, trupa de post-rock și meme despre care v-am mai scris ( ia de vezi aici). Au fost blană cât i-am prins io, au dat şi una nouă- Ne Cerem Scuze Pentru Disconfortul Creat-, dar în prezenta o să-mi dau părerea despre Baba Dochia.

Dacă Electric Castle nu-i cheamă anul ăsta e pierderea lor 😜. Au mai fost la prima ediție, dar se cere un come back. BD sună ca şi cum ai lua Moderat și l-ai izbi de God is an Astronaut. Pe alocuri te duce chiar spre Prodigy. Construcții muzicale specifice zonei electronice, cu adăugări treptate de layere din synthuri, samplere şi beaturi, peste care se toarnă layerul post-rock cu real drums – şi ce mişto se completează setul de tobe cu beaturile electro!! – plus chitara electrică solo, un fel de însăilare aurie pe un costum de ninja 😉. Ne alegem astfel cu varianta dansantă a post-rockului şi ai ocazia să vezi o parte din pleatării cu tricouri AMFLŞP țopăind stânga dreapta până la transpirație. Me included. Check live

Ca să fie treaba și mai interesantă oamenii vin cu parte vizuală, pe fiecare piesa alta, cumva mesajele fiind transmise pe acolo. Amestecuri de imagini filmate şi joacă digitală, pe repeat, in sync cu sunetul. A fost un visual cu o suprapunere a reacțiilor lui Sergiu Celibidache dintr-un concert, care se potriveau la bit cu piesa BD. Genial! Și partea de lumini pe scenă a fost gândită cumva. Dap. Mega show fac băieții ăștia.

La capitolul ce sa facă să fie mai beton n-am prea multe de zis. Poate chitara solo mai prezentă pe zonele dramatice ale pieselor. Aaa! Şi un minim de dialog verbal cu sala, o cimilitură, un howdy, un bye-bye 😉.

Deci, Electric Castle, ce zici ?😎

20200221_2000431104168490.jpg

Pe adresa redacției: Watzzy

Având în vedere și pentru că episodul pilot al acestei noi rubrici a avut oareșce interes mă reped azi spre încă unul.

pe adresa

Tot Brașov 😄. Neintenționat. Dar nu electronică, ci funk rock de la Watzzy.

Pamela este albumul în cauză lansat spre final de 2019. Construit oarecum cu fir epic, albumul are 11 piese din care două se ocupă de intarea în atmosferă: Monolog – muzică plus un haios text care trimite direct la bere – și Outro la final, unde Robert ne împărtășește din condiția mai degrabă pesimistă a artistului pe planetă. Între cele două capete se perindă albumul într-un amestec de funk, folk și blues. Bere pare hitul, are clip și versuri ușor de reținut și, mai ales, de urlat 😜. O piesă de bere după cum e și titlul, adică o văd ușor dansabilă la un chef ad-hoc cu colegii de facultate.

Partea energică a albumului e completată de cele două piese Vânătoare 1&2, piese care mă duc cu gândul la trupa Phoenix, poate și de la vioara care se amestecă în iureșul sonor. Din zona asta a albumului consider că Lean on Me e cea mai completă și sexy piesă. Are tracțiune, e bine lucrată instrumental, un funk numai bun de ringul de dans.

Celelalte piese ale albumului cad mai degrabă în zona baladelor, având și mai multe influențe dinspre blues. Pe Stars apare și o voce feminină cam bună, a Ioanei Carp-Crudu. A simțit și el valoarea piesei așa că a primit și un DIY video just nice.

Din zona asta mi-a sărit în ureche Short song care ar merita și ea a o promovare cu un lyric video. Cumva înclin spre zona asta, aici văd mai bine pus în valoare stilul său și calitățile instrumentale.

Deși pare un proiect one man band a colaborat cu ceva artiști la realizarea pieselor, dar, din păcate, nu știu dacă Soka, Bodi, Cipa vă zic vouă ceva. Eu îi mentionez.

Câteva din piesele de pe album au fost lansate prin platforma Fine Sounds, de fapt aşa ne-am şi întâlnit. Bună treabă se face acolo.

În loc de încheiere, o invitație şi un anunț. Duminică, 23 februarie, îl putem vedea şi auzi pe Watzzy în Londophone de Bucureşti. Aşa putem să-l întrebăm la o bere despre și cine-i Pamela 😎. Tot atunci putem afla pe când noul album la care lucrează, dar nu ştiți asta de la mine.

Voi continuați să trimiteți pe adresa redacției 😎.

pe adresa