The Underground Lot || JUNE TURNS BLACK

Cu câteva single-uri active în rețeaua cibernetică mondială și un LP care îți dă energie cât două doze de Monster, JUNE TURNS BLACK sunt gata să cucerească scena underground și backstage-ul și tot ce mai e dincolo de ea. Între coincidențe incredibile și multă muncă, acești control freaks ai DIY-ului ne arată cum se împletesc prietenia, muzica și un strop de nebunie creativă. It’s not all 000 00 0000 000.

ROBERT C.: Ca mai toată lumea normală la cap, nici mie nu îmi place vara, dar de ce este al vostru iunie atât de întunecat și cum vă inspiră o vară caniculară ideile din versuri și riff-uri?

Rach: În luna iunie au avut loc mai multe decese ale unor oameni foarte importanți din viața mea și unul dintre motivele pentru care trupa se numește așa este pentru că am vrut să transform asta în ceva pozitiv – să aduc în lume bine, chiar dacă mie mi-a fost rău, fără să uit ce reprezintă luna asta pentru mine.

Cezar: Uitându-mă în trecut, vara am trecut mereu prin cele mai agitate perioade emoționale. Probabil și pentru că sunt născut atunci, dar mereu marcam un nou capitol, cu bune și cu rele.

ROBERT C.: OK, recunosc, îmi place vara, uneori… puțin…, în cazuri speciale, dar care ar fi definiția acestui June Turns Black pentru voi și cum s-a ajuns aici?

Cezar: “June” e mai mult decât căldura atmosferică, de vară; simbolizează pentru mine și căldura emoțională, soarele care ar fi trebuit să ne fie protector și să ne crească.

Dan: Pentru mine, iunie reprezintă și transformare, iar acest element se regăsește peste tot în trupa asta – nu doar prin sunet (având în vedere că noi combinăm atâtea influențe și stiluri), cât și prin faptul că oamenii din formație, dar și din June Crew-ul nostru simt că mi-au schimbat viața și m-au făcut să cresc.

Legat de cum s-a ajuns aici, povestea e lungă și începe cu o simplă idee prin 2018 aruncată în eter de către mine și Rach: “Hai să facem o nouă trupă și, de data asta, total asumați și să facem efectiv tot ce vrem.”

De-acolo au urmat o serie de încercări, schimbări de formulă, multă muncă și multe repetiții, dar și de coincidențe incredibile, cum ar fi faptul că Cezar (cu care eram cunoștințe de 8-9 ani și cu care nu mai vorbisem de mult timp) s-a decis, aproape din neant (dar și ca urmare a unei căzături în cap), să se întoarcă în București și să vrea să ne vedem, până la Rach să-i devină angajat sau David să mă sune să-mi țină eseu de două ore la telefon despre o piesă pe care o lansasem. Promit că vom face un episod din podcast-ul nostru (June Talks Back) în care vom trece prin toooooot istoricul.

Rach: Tot legat de coincidențe incredibile, mi se pare absolut genial că eu cu Cezar am fost colegi de apartament acum 11 ani! Revenind la subiect și la discuția despre asumare, mi-am dorit ca în proiectul acesta să fim capabili să invităm lumea într-un mod public în spațiu sigur, în care putem vorbi deschis despre niște subiecte grele, fără a fi nimeni judecat. Avem chiar și un canal pe Discord-ul nostru numit “feels-club” pentru asta.

ROBERT C.: Cu câteva single-uri active în cyberspace și un LP acid și plin de Monster Energy 2077, aș zice că rupeți valuri în underground. Unde mai departe și cât de repede?

Rach: Mai departe, vom continua să promovăm WAVEBREAKER prin țară și în afara ei, iar în paralel vom lucra la dezvoltarea noastră personală, muzicală și artistică, precum și a show-ului nostru live, căruia vrem să-i creștem amploarea, pe langă figurația specială și proiecțiile video pe care le avem deja. Iar ca toate planurile noastre mărețe să devină realitate, vom continua să le facem vânzare serioasă celor de la Monster Energy (pentru că încă suntem niște scene kids, unii din noi).

ROBERT C.: Producția e grea în underground-ul local. Recunosc, mi-e atât de lene să compun, trag și masterizez totul singur. Cât de DIY este trupa JTB și în ce privințe și cum vedeți DIY-ul?

Rach: Totul. Totul este 100% DIY, pentru că suntem niște control freaks. Pe lângă asta, acum ceva timp m-a impactat într-un mod super pozitiv toată ideea de DIY, care a venit din partea lui Mat Welsh de la While She Sleeps, de a-ți construi propria scenografie și a-ți face propriile tricouri, de exemplu și, am zis că dacă vreodată mai fac o trupă, I gotta do that.

Dan: Oh doamne, lasă lenea, să vezi cât plângi când îți mixezi singur piesele! Mă rog, sau poate doar eu. Spiritul ăsta de a fi cu mâinile până la coate în propria-ți artă e foarte puternic la noi în trupă și nu numai. Trebuie să recunoaștem eforturile June Crew-ului nostru, care este acolo cu noi în chinurile facerii și are exact aceeași deviză. De-asta am și vrut cumva să formăm acest art collective sau hub artistic, practic să avem o echipă formată din oameni care au background în fotografie, design, video, management, construcții și orice, really, care sunt la fel de pasionați (și dezaxați) ca noi și să creștem împreună și pe barba propriei noastre munci.

Cezar: DIY-ul ne permite să ne exprimăm mesajul nealterat, cu toată încărcătura emoțională direct către ascultători. Ne oferă satisfacția realizării, mândria succesului și ne permite să ne asumăm greșelile.

ROBERT C.: Sălbatic de sincer, haotic, dar sensibil pe alocuri. Cum de trece albumul WAVEBREAKER prin toate stările astea?

Cezar: “Wavebreaker” vine din experiențele tuturor membrilor, din diferite momente din viața noastră. Suntem oameni opuși câteodată, dar mereu complementari, și cred că asta ajută pentru a picta o imagine diversă, dar totuşi coerentă.

Rach: Având în vedere că proiectul a plecat de la premisa că vrem să fim sinceri cu ce se întâmplă în interiorul nostru, am zis să ne asumăm și să turnăm o bună parte din stările prin care trecem în fiecare zi și să includem din luptele pe care le tot avem și nu se mai termină. “Wavebreaker” e haotic și sensibil pentru că așa este și forma noastră umană.

ROBERT C.: Sunteți o trupă modernă, pentru un secol modern. Eu sunt mai dintr-o bucată, uneori. Dar mă consider destul de open-minded. De la glitch-uri cyberpunk, la djent pur blănos și synth-uri tehno ca în Mortal Kombat 2, la ce expansiuni sonice să mă aștept de la următorul patch JTB 2.0.24?

Rach: Pentru că ADHD-ul nostru muzical este foarte unhinged, deja am început să experimentăm cu alte sonorități, mai multe elemente de producție și să ne jucăm cu câteva demo-uri (care au fost și cântate într-o formă mai raw la lansarea noastră din Club Control). Tot ce pot spune acum e că personal sunt entuziasmată să explorez și alte laturi ale sunetului nostru – implică și mai multă muncă, dar de ce ne-am face viața ușoară?

Bun, hai bagă niște valuri și poate ajungi și la Rock la Mureș 2024 să îi vezi pe JTB!

~