A dat ‘mniezo s-o prind în sfârșit live pe Mădălina Pavăl, fata care spune că oameni se fac dor. Pentru cei care nu știu cine e să pună mâna să asculte Frunzuliță, iarbă deasă sau Dă cu arcu’ de la Subcarpați. Ce mișto sună ce face ea acum și ce mișto a fost la silent concert-ul din J’ai Bistrot! Să vă zic.

Sold out din nou, terasa plină de căștile cu luminița roșie și vreo câteva surprize. Poate un pic cam multă lumină. Ar fi mers o atmosferă mai de lumânare așa ;). De data asta pot spune că audiția la căști a fost foarte potrivită. E genul de muzică la care te apucă visarea nu bâțâiala. Pe scenă alături de ea mai erau două tipe la vioară, singurul instrument care se auzea și fără căști, una la clape și Bru la chitări și pedale. De cum a început, ne-a și luat în vraja ei și a doinelor ei.

Mă întrebam acum ceva timp cine o să ia doina s-o facă cool. Uite că Mădălina a reușit. Să cânți de dor, folclor reinterpretat, în mijloc de București unor oameni neduși la munca câmpului și să îi ții conectați tot concertul la sensibilitatea ta, asta înseamnă că ai reușit. Asta din ce am văzut la cei din jurul meu. La mine am simțit o mare răscoleală pe Tot de dor sau Tu știi ce știi, preferatle mele. Da, această Morcheeba Tănase are darul de a te răscoli cu muzica ei. Mă bucur că și-a luat curajul ca, după experiența Subcarpați, s-o ia pe drumul ei.

Faină a fost și tranziția de la muzica ei spre funk-hopul lui Vali Umbră. Au cântat vreo două piese împreună plus un Mulțean trăiască cu toată terasa pentru că era fix ziua lui :). Apoi a rămas doar el și cu Bru pe scenă pentru scoaterea din transa dorului și punerea lumii în miscare ;). Exact ca în versurile noii lor piese, Visători, cu care au și început partea lor de seară. Deci vibe cu dans, mâini în aer și chirăială până spre miez de noapte.

În premieră am dat si de cei de la Free live sessions care au transmis live tot concertul. Intrați la ei pe pagină și găsiți acolo ce ați pierdut ;).

Răscoleală de suflet și bâțâială în aceeași seară. Mulțumesc, Mădălina! J’ai să mai faci!

I dare you! Fiți sinceri și spuneți de câte trupe din sacoșa asta nu știați ;P.

Sea Section – Ergo    Al treilea single al nemțenilor. Nirvana & Alice in Chains offsprings on moldavian hills. Piesa asta mă bagă direct în filmul grungeului anilor ’90. Bine băieții! Vine un album pe care o să-l cumpăr negreșit ;).

 

Scartz – Zona Ciuc  Hip hop ciucan.  Scartz e parte din Combinații Letale. Groovy sound, like pentru chitara aia de pe refren, îmi aduce vibe-ul din anii de glorie ai rapului și hip-hopului. Cred că ăsta e și mesajul lor.

Abstract Grave – Deja vu    Single de debut pentru proiectul în doi de prog/metalcore. Sună destul de brutal pentru un core, dar are și pasajele de progressive-rock inventive și melodice. Se cerea un proiect proaspăt în zona asta. Clipul pare un DYI cinstit și asortat cu piesa, dar nu prind faza cu partea color a lui din a doua jumate care pare că-i din alt film.

 

Stash – Killing me   Premieră & prospătură de la Studioul de Bază cu primul single al ieșenilor. Ce nume fain și-au găsit! Un blues interpretat în stil psihedelic pinkfloydish care m-a făcut să-i dau de vreo 10 ori repeat. Very good și de ținut urechea pe ei ;).

 

Katharos XIII – Caloian Voices   Încă o premieră la sacoșă cu timișorenii care sunt pe o nișă a nișei cu stilul lor. DoomJazz aka dark post-jazz & doom metal. Îmi aduce aminte un pic de Wildhoney de la Tiamat, dar cu o voce feminină remarcabilă. Piesa este de pe noul lor album Palindrome. Băgați o ureche lungă 😉

 

Marius Dașcău – Mi-a părut bine… oarecum   Folk, folk, da’ cu un sound actual, puțin rock și versuri din care poți găsi idei pentru replici la o despărțire ;).

 

Locul lăsat liber în lumea festivalurilor de către Padina Fest a fost în sfârșit ocupat de FOLK ROCK FEST Piatra Craiului. Cam fad și neinspirat numele. Mă gândesc că poate-l schimbă cu unul mai catchy asta plecând de la premisa că vor continua, lucru pe care mi-l doresc. De ce? Păi în primul rând locația.

Un loc mai larg de pe Plaiul Foii cât să încapă o organizare de festival mediu-măricel cu tot ce-i trebuie și în condiții decente: camping, parcare, foodcourt, locuri pentru activități, zona de hamaceală, spatiu generos de Main Stage, tir cu arcul sau pușca, escaladă, un festival al luminii, ceva concurs oficial de șah și multe activități pentru copii. Bună idee pentru că mulți munțomani au venit și cu copii din dotare, pretext numai bun de o evadare la munte și muzică în același timp.

A existat și o scenă folk pe care n-am onorat-o din păcate. De ajuns. Nu e locul de mai multe scene simultan. S-ar supăra Piatra Craiului și ar da cu ecoul în ei ;). Zilele atipic alese Joi-Vineri Sâmbătă, dar cred că asta a fost de bine având în vedere genul de public și halul de trafic din regiune. Plus că a fost o mega concurență de evenimente în weekendul cu Sf. Maria: Living Rock Festival din Tuzla (de unde au venit Byron, COMA, Vița și RATB ), Awake pe unde a trecut și COMA, SmidaJazz.

Un alt neajuns a fost că nu prea aveai net acolo să faci și tu câte o postare. Sau asta o fi de bine 😉 !? Nu le-a ieșit schema cu sistemul de plată ca la marile festivaluri așa că s-a ajuns la tradiționala plată cash și, uneori, cu cardul. Dar lumea nu părea deranjată de treaba asta. Poate mai bine se renunță la idee pentru viitor dacă tot n-a vrut muntele :).

N-am prins decât ultima seară. Îmi propusesem mai mult, dar vremea m-a ținut departe pentru ca în primele 2 zile a fost ploaie şi ceață. Unii au plecat și au ratat cea mai mișto zi din prima ediție a acestui fest. A ieșit soarele și a lăsat să se vadă toată splendoarea aia de peisaj din Plaiul Foii, aia care te face să te simți strivit de valul de piatra care pare că urcă până la cer. Același masiv cred că a avut ceva de a face şi cu energia magică pe care au avut-o trupele, unele chiar recunoscând asta.

Ziua a fost deschisa de Via Dacă, trupa moldavă de folk-rock psihedelic care a prins rădăcini pe la noi în ultimul an și a adunat un număr mare de fani mulți deja ştiind versurile de la Lună plină, Pădure verde sau Cântă-mi, iubito. Într-un mod nepremeditat toate versurile lor păreau că au legătură cu locul ăla. Poate ar fi trebuit să cânte din prima zi când Paparuda lor ar fi putut acționa ca un reverse pshychology cu capricioasa vreme ;). La ultima piesă, Transhumanța, într-o orchestrație foarte electro au apărut oile pe dealul din spatele scenei. Ziceți voi dacă e coincidență sau nu 🙂

Apropos, scena a fost foarte ok şi sonorizarea excelentă. Asta ca să adaug şi la plusuri.

Byron next. S-au strâns și mai mulți fani lângă scenă. Din toate sectele, inclusiv Trooper şi COMA. Dan a făcut o declarație emoțională încă de la început spunând că e muntele lui preferat și că va cânta de câte ori va fi invitat. Primele acorduri ale celuilalt Dan din Anima m-au băgat parcă într-un film ajutat fiind de cadrul ăla magic. Cum a putut să sune! A coborât Dan de pe scenă cum îi place lui și la Granița’n raniță a cântat tot publicul cu el. Ce ne mai place să-l strigăm pe acel Gata! E ceva frustrare zgândărită p-acolo. Și vine şi albumu’ nou pe 9 noiembrie, la Arene!!

Robin and The Backstabbers au urmat pe scena de la poalele marelui munte. Îi văzusem acum ceva ani la Padina Fest. Și la ei mi s-a părut că sunt posedați de energia Pietrei Craiului. A cântat Robin din toate pozițiile, față-verso, culcat, din salt sau din țopăială, cu corzile rupte şi cu transpirația în barbă. Arăta ca un vraci cool coborât să ne dea din muzica lui şi apoi să se retraga în linişte pentru un alt album. Și așa vă strecor informația că pe 30 noiembrie vine băăă, auzi cum vine, parte a treia a trilogiei, al 7-lea cel mai bun album al tuturor timpurilor ;). Am vorbit mult despre Robin, dar nici cu restu’ nu mi-e ruşine. Ce mă fascinează la trupa asta e că sunt piese pe care nu le aud de 2 ori în același fel. Natașa de exemplu am auzit-o acum cu un intro pshihedelic înfiorător de bun pe apusul ăla.

Bisurile n-au fost acceptate la festival, dar n-a scăpat Alex Dona, hostul ediției, de public până nu i-a lăsat să mai cânte o piesă. Așa a ieșit o bijuterie memorabilă cu un Arhanghel’sk cântat acustic la buza scenei cu tot publicul murmurând ca o incantatie sub cerul înstelat. De vis! În timp ce Trooper îsi aranja scena.

Am plecat. Erau 10 grade și eram în tricou așa că n-am prins COMA. Nu înainte să-mi aprind lanterna telefonului împreună cu toți de pe acolo în semn de adio față de Zsolt Torok. RIP.

Festivalule, îți doresc să revii, să te faci mare, mai bun, mai șmecher, la cât mai mulți ani. Ia exemplu de la muntele din spatele tău ;)!

Io am întrebat, SEX PULA PISTOL a răspuns cum a vrut pula lor.

Io: Care e sursa voastră de inspirație? Cum compuneți? Și să n-aud că vă așezați în jurul Semnului și vă dă el muzica din viitor

OMULE, PRIMIM TRANSMISUNI EFECTIV ÎN CAP ADICĂ ACOLO SUS DAR ȘI ACOLO JOS ȘI E SIMPLU DUPĂ AIA, DAI -ÎNREGISTREAZĂ-

Io: Robotu, Freddy Alcool, În Iad e ca-n Ibiza? Balubăr ? Care dezlănțuie publicul mai tare?
CRITICEYEZ, NU PIESELE ÎN SINE DEZLĂNȚUIE OAMENII CÂT FORȚA SEMNULUI SEXXPULLAPISTOLL CONCENTRATĂ ÎN DIRECT ȘI RETRANSMISĂ LA FEL CUM A VENIT, SPRE CAP SUS DAR ȘI PESTE TOT

Io: Apropos de public, pistolarii, eu văd la concertele voastre genul de adolescenți smart, rebeli, care ar fi fost punkeri acu’ vreo 40 de ani. De la voi de pe scenă cum se vede?

DE LA NOI DE PE SCENĂ SE VEDE FRUMOS, MUTANȚI INCANTÂND VERS CU VERS ALĂTURI DE NOI. NU I-A CHEMAT NIMENI, NICI UN VLOGER / INFLUENCER / GÂSCAN, SEMNUL I-A CHEMAT, EI VIN.

Io: Ati avut vreo problemă de la piese ca Șobolanii Albaștri sau Necrofirea? Adică n-ați mai fost invitați la Crizanatema de Aur

?

SEXXPULLAPISTOLL, ESTE O TRUPĂ 1000000000% PE PULLA NOASTRĂ, NU NE PASĂ DE NICI O FĂCĂTURĂ DIN ASTA.

Io: Chiar GUERLAINU e designeru’ vostru?

IAR DESIGN BRAND PR KKT PANSAT, ZI OMULE DIRECT, GUERLAINU DESENEAZĂ CU PULLA LUI PROPRIE ȘI CU SÂNGELE DIN ARTERE? RĂSPUNSUL SIMPLU ESTE DA, RĂSPUNSUL COMPLICAT ESTE NU

Io: Voi aveți un repretoriu eterogen cu piese din o grămadă de genuri. Există vreun stil pe care nu l-ați încerca?

NU NE INTERESEAZĂ GENURILE MUZICALE, PRODUCȚIILE, FACEM CE VREM, AVEM O MISIUNE, NU NE INTERESEAZĂ GUSTURILE

Io:: Vi s-a blocat tastatura pe CAPS LOCK ? n.b aveți una dincele mai colorate pagini de trupă și pariu că stați bine la reachu’ orgasmic

DESPRE CE TOT VORBEȘTI OMULE CAPS LOCK, DESIGN REACH

Io:: 5 albume în 2 ani!? Da’ cine vă credeți

?

SEEEXXXPUULLLAAAPISTOLLL
ÎMPOTRIVA TUTURROORRRR
NU CREDEM NIMIC
NU EXISTĂ NIMIC
E UN TEATRU MARE MARE

Io: Scheletele sexy se bagă și la partea muzicală sau sunt doar corp de balet?

SCHELETRONICELE NOASTRE RUP CAZANE DE SMOALĂ, BAGĂ LA ORICE INSTRUMENT VOR ELE

Io: De la ce vine Casa de Pariuri mega image?
OMULE PUNE MÂNA ȘI ASCULTĂ PRIMU ALBUM CĂ NE SUPĂRĂM RĂU

Io: Câteva vorbe pentru feisbuc și ytube

?

SUNT ASPECTE FLAUȘATE FIX ALE ĂLORA DE ÎI ÎNJURĂ TOATĂ LUMEA DE CÂND LUMEA, SIFONARI BĂȘIȚI, MINCINOȘI ORDINARI, SPĂLARE PE PUȚȚĂ, CE SĂ VĂ MAI ZIC, SUNT NIȘTE MIZERII ORDINARE, NU MAI PUNEȚI BOTU LA CE VĂ ARATĂ TOȚI ȚÂNȚARII ĂȘTIA

Io: Țuică, șampanie sau ceai?

OMULE CE VREȚI VOI, FACEȚI FRUMOS ACOLO ÎN SPATELE ȘI ÎN FAȚA SCENEI

Io: La anu’ presimt că vă cheamă la Castelu Electric. Ce urmează? Festivalul Enescu? Glastonbury? Apropos, vă vedeți cântând p-afară?

AFARĂ AM CÂNTAT ȘI LA COSTINEȘTI, A FOST FRUMOS, MIRACOLE CEREȘTI

Io:Gata. SEMNU’ SUS!

LIBERTATE TUTUROR

De pe plajă. Credeam că vara mai salcâm, da’ face ce face undergroundu’ și-mi umple iar … sacoșa ;P

BRUTE – Subhumans   Cecherau! Prima piesă pe online de la BRUTE. Love la first auzire. Îmi dau un vibe de Linkin Park, iar versurile scurte și crude se acordează, din păcate, cu ce vedem zilele astea în jurul nostru. Recomand de văzut live pe 7 august la Quantic. cu Recycle Bin și Crazy Town.

Sex Pula Pistol – Vara asta sunt fantastic   Imnu’ plajelor pe anu’ ăsta! Dark folk cu deviații androide și cu potențial de urlat la beție de-ți sar creierii.  Pe repeat :)! De data asta piesa este  împachetată vizual mai laborios cu clip. Tot pe plajă cu celebrele deja costumații SPP. Fain de urmărit reacțiile trecătorilor matinali ce apar accidental prin clip. Și-au tras cea mai poveste horror de zis acasă la vecini 😀

Deliric & Silent Strike – Am visat că schimbăm lumea    Altă piesă dureros de bună. Versuri radiografie a societății românești.

Am visat că schimbăm lumea

Ne-a schimbat tot ea, e culmea!

Recunosc că mi-au adus în minte gașca din liceu cu care am amintiri o droaie, dar din ei doar 2 mai sunt prin țară și nici cu ei nu prea mai țin legătura. La ora la care v-o dau în sacoșă e o prospătură de 1 milion de vizualizări pe YT.  Pe 28.09 la Arene se lansează al doilea album al colaborării lor, una din cele mai faine din ultimul timp.

 

The Amsterdams – Avatar  Hai că ne lipseau piesele noi de la voi, you beaches ;P! Mai mult spre eclectic decât spre șlagăr și un mix/producție Adam Whitaker. Eu zic că se coace de-un album 😉

https://theamsterdams.bandcamp.com/?fbclid=IwAR20DcyA2jR2CPFBkOQn2DKUNS7cT1ppV96c2XLRD3a_f5kpDq6JNKI38tA

 

Contraband X – Seduced .  I-auzi-i cum intrăăă!! Prog de sub Pietricica. Pentru niște puști au multă calitate la instrument. Nici ei n-au stat degeaba anu’ ăsta și au avut release după release (cred că vreo 4-5 deja) semn că se apropie lansarea albumului de debut. Îi puteți vedea la Bucovina Rock Castle pe 23 august.

 

 

Bite your tongue! – Rainfall   Single numero tres pentru proiectul sătmaro-bucureștean!  Metal cu un pic de industrial prin el. Îmi aduce aminte stilul de pe piesa asta de Clawfinger. Good all times ;).

Trupa rock SPAM n-a venit la concertul aniversar de 5 ani, dar au venit 5-6 folkiști pe care, culmea, îi chema tot așa. Ce lipsa de inspirație, dom’le :)! Și cică şi ei aniversaseră cu o zi înainte 5 ani de la prima lor cântare de la Folk You din Vamă- vă mai aduceți aminte de festivalul ăsta pierdut? Dacă tot ajunsesem pâna în Quantic am zis să rămân :p.

Căldura mare, monșer, peste zi, da’ acolo în terasă răcorică şi berică. Pe la 8 trecute fix s-a dat în tobe. N-am fost atent care a fost prima piesă că eram prins într-o discuție despre viitorul folkului românesc. M-am dumirit de concert pe când ne povestea Alexandra cum a fost ea capul răutăților în recrutarea membrilor trupei. Apoi A ta. Publicul era static, departe de scenă şi asta mă irita oarecum pentru că meritau o alta conexiune, dar spre final s-a mai încălzit treaba. Totuşi scuzabil şi îmbucurător pentru că foarte mulți erau la primul concert SPAM! Probabil îi ştiau din online, din clipuri. Asta le-a adăugat spamerilor şi mai multă emoție decât aveau. Și se simțea din plin emoția lor. Cel puțin la început că apoi și-au dat drumul. Inclusiv Cosmin cu poantele lui fin-acide. Știați că ei au lansat 2 albume în ultimii 5 ani, sold out, în timp ce alții au lansat 2 cărți, nu prea vândute şi nici prea multe n-au făcut pentru țară 😉 !?

Eu aş încadra trupa asta la folkabily, la un folk romantic, cu multe texte despre iubire în toate stazele şi metastazele ei. Piese ca Drumul, Cele mai frumoase , Andreea, Așa cum mă șții au fost fredonate mai timid sau mai intens de public (check it). Frumos a fost că alături de ei a fost şi unul din membrii primei formule de scenă, Alexandru Cismaru, care a avut alături de Eugen Toboș, actualul chitarist al trupei, un moment de folk blues care ar merita explorat în sau în afara SPAM ;).

Chiar dacă uneori sunetul n-a fost cel mai potrivit ca să-ți între versurile lor până la coraçon m-am bucurat să fiu alături de ei la 5YO. Oare cer prea mult dacă cer 10YO :)?

Backstabberu’ cu bască, Apollo 11 din Moon Museum, parte din legenda Kumm aka Oigăn are un proiect solo în care se joacă de-a Bob Dylan. Aşa interpretez eu acel plays din Oigăn plays Dylan, titlul seriei de concerte pe care o are prin toată țara. Cred că e al treilea gig la la mine, da’ n-am apucat să mă laud aici încă. Ei, cel mai recent a fost în ExtraTime în centrul vechi al Bucureştilor.

Neaşteptat loc, cu muzică de-a mea în marea de manele şi pampirapuri. A avut chiar o agendă faină vara asta. A mai rămas doar RoadKill Soda pe 8 august. Poate continuă totuşi :).

Scena improvizată la unul din capete, ferestrele larg deschise şi bere direct din tank. Apoi muzica. Un setlist generos, mai mult de 15 piese după numărătoarea mea. La o parte din ele am avut plăcuta surpriză să o vedem și auzim pe Ami Crișan partner in crime alăturându-şi vocea de a lui. Şi ce mişto iese un It ain’t me babe aşa! Vezi aici Oh, Sister. Mucalit și cu umor fin Oigăn n-a ratat ocazia între piese de a ne arăta cât de actuale și aplicabile realității românești sunt unele din textele lui Dylan ;).

Pe lângă publicul cunoscător – printre care erau și alți backstabberi- am fost bucuros să găsesc acolo ceva adolescenți care veniseră cu părinții și nu erau deloc încurcați sau n-aveau vreo părere de rău că nu-s la Anton. Nice! Fain a fost să vezi și trecătorui care recunoșteau piesele și se aciuau pe la ferestre sau pe la o bere.

Dacă l-ați pierdut puteți să-l prindeți weekendul ăsta în exact aceeași manifestare artistică, Ami included, la cLoverFest la Muscel. Go!