…generația Z nu mai are o afinitate pentru metalu’ greu dai de o surpriză faină ca asta pe care am avut-o eu în B52 la concertul la care au cântat Still Waters, Blasted, Why Cat, Why?!, Purple Caravan și Saddayah.

De cum am intrat am sesizat vârsta publicului undeva sub 25 de ani. Surpiză faină și la cum erau îmbrăcați. Tricouri cu Napalm Death, In Flames, Kreator sau ale trupelor din line-up. Plete lungi până la fund, piele și bocanci. M-am transpus ușor în vremea liceului meu. Ohh! Ce vremi! Cum mai așteptam cu lunile câte un concert Altar, Ura de dupa Ușă sau ale trupelor locale Totem sau Infractor. Mi s-a umplut sufletul de bucurie că vine așa ceva din urmă.

Am ajuns la ultima piesă Why Cat, Why?! așa că nu mă pot pronunța despre ei, dar pot promite că o să-i prind live.

Seara a început deci pentru mine cu craiovenii de la Purple Caravan. Stoner rock cu atitudine. Pe ei îi mai avusem în sacoșa cu prospături, nu-mi erau chiar străini, dar live-ul aduce întotdeauna clarificări despre valoarea unei trupe. Un mare contrast între vârsta trupetilor și calitatea muzicală. Un vocal cu engleză perfectă și voce care duce. Cred că putea să și fugă pe scenă :). A reușit să tragă publicul lângă el deși nu erau localnici. O trupă care merită scene mai mari pe 2019! De menționat și merch-ul lor cu design interesant; dealtfel toate trupele au avut câte ceva de pus pe taraba cu merch.

Pauza și …Saddayah!! Death metal ca la mama lui cu ceva black prin el. Multe pasaje de îndemânare artistică și la ei. Solo la chitară cu 8 corzi, bassu’ cu 6 corzi, tobar cu dese schimbări de partitură. Moshpit executat, dat din plete executat.

Tocmai ce și-au lansat albumul de debut Apopheny of Life susținut și de un turneu prin țară. Trupa asta ar merita expunere pe afară deja.

În concluzie “Avem cu ce băhhh \m/!!”

E mai mult un sac :)…

Breathelast – Dead coins   Shark-metal! Piesa asta primește după câțiva ani un clip plin cu valuri și colți ;).

Riot Monk – Riot day     Grunge metal a la  Pantera de la Baia Mare via Kruhnen Musik Hale din Brașov. Piesa de rupt ușa la office \m/!

The Kryptonite Sparks – Până acasă la ai mei    Colindul meu de anul ăsta! Scot rar băieții, da’ scot bine. Îmi place construcția piesei. Fix ca o vizită pe care o faci la ai tăi. Multe vorbe, liniște, apoi explozie de entuziasm și stare de bine. Trupeții au ajuns la vârsta aia la care conștientizezi că nu ești forever young, da’ sunt destul de tineri cât să mai aibă multe de cântat ;). Spor!

 

 

Just Another Lie –   Imnu’ corporatistului în varianta ska. Sound și atitudine. Îmbârligate versuri, da’ idee clară “Posmodernismul te bagă-n dubii” :).

Ce mișto tranzitie pe sax de la manea la café concert !

Alternosfera – Fântănile    Balada pribeagului de sine. Cheia e în primele vorbe. Încep să ascult piesele lor cu o oarecare reticență că ar putea fi un mainstream mascat. Termin piesa și nu mai am senzatia asta.

Lexem – Idei  Rămânem în sonorităti moldave cu 4 basarabeni stabiliți în București. N-au neapărat un sound inovativ în zona rockului, da’ o dreg ei cumva din versuri, din voce, de-mi place. Aș vrea să-i văd live.

 

First Division –  Căile abrupte  Iar o piesă cu cheia în prima propoziție: Pedeapsa cea mai mare e în frica de sine! Apoi se dezlănțuie hardcoru peste noi. Se cere pogo \m/!!

Hteththemeth – Li(f)e  “este despre fiecare dintre noi, despre cum alegem să traim, despre ce alegem să facem și să spunem, despre minciuna și integritate, despre echilibru” citat din descrierea pe youtube.  Say no more and listen!!

 

 

V-am zis că-i caut live pe Ulise să mă dumiresc ce stil au. I-am găsit în Londohome– locu’ ăsta devine din ce în ce mai atractiv cu ce se întâmplă pe acolo.

Deci, am ajuns pe la ora de începere, 20:00 crezând că e numa’ bine. Ei bine nu. Deja era full. Nici vorbă să ajungi în față aşa că am reuşit cu greu să fac nişte poze. N-am prins nici dialogurile lor cu publicul care au fost din plin şi pare-se destul de funny după reacții. Nu ştiu de ce a avut Dan Stoica o cămaşa de hipster pe el şi nici poveştile despre piesele noi. Am avut timp însă de ascultat de acolo din colțul barului cu o cană de vin fiert.

Venisem cumva cu părerea că au un stil de folk cu drumms. Neah! Au fost mult mai pe distors, mai spre alternativ, chiar post-rock pe alocuri. Ce e din folk sunt versurile, pline de simboluri şi rime neaşteptate.

Au avut un playlist invers -gaussian :p. Început în forță, cu energie din plin apoi au redus uşor ritmul până spre piesele lente cum e Copia ei sau Unghia piese care au şi clipuri.. Pe final iar au accelerat puțin finalizând cu bisuri. Multe. Nu ştiu câte că tot erau chemați de fani.

În concluzie cred că e timpul să urce pe scene mai mari şi chiar aş vrea să-i întâlnesc la anul pe line-up de festival. Aviz amatorilor ( bookeri 🙂 )

… prin Londohome.

Daca vă vine prin minte melodia lui Alifantis și vă creeaza o stare de melancolie de iarnă în fața unui șemineu aprins atunci fix ăsta a fost feeling-ul la concertul Anei Coman din pubul de pe Praporgescu. Cozy, vin fiert, lumină puțină și toată lumea agățată de vocea ei.

Ana e din ce în ce mai prezentă pe scenă, nu doar în București, și e din ce în ce mi bucuroasă de asta. Curând își va lansa albumul de debut din care ne prezintă de fiecare dată câte una-două piese. Da data asta a fost The Hunt și Lust (pe care o puteți asculta aici). Bineînțeles Real life (singura piesă de-a ei cu videoclip), Places I’ve never been și Maybe (preferata mea) au fost și ele cântate. Asta e partea de compoziție proprie. În afară de asta Ana vine cu piese celebre pe care le cântă în felul ei. Și are un fel aparte de a o face. Nu te-ai aștepta ca piese de la Britney Spears (Toxic, Hit me baby one more time) sau Livin’ la vida loca a lu’ Ricky Martin să se încadreze într-un recital romantic.

O altă parte a cântăriilor Anei în ultimul timp e partea în care se “bagă” Alexu, la fel cum și ea apare în cântările lui. Trebuie să recunosc că e unul din cele mai mișto duete ad-hoc pe care le știu eu. N-au prea mult timp de repetiții, iar faptul că le iese atât de bine înseamnă pur și simplu că se potrivesc pe scenă. Cum ar fi să aibă un proiect împreună în viitor?

Pentru că trebuia să se termine cumva a fost cu bisul bisului de la Coma. Cântă-mi povestea. Și publicul a cântat…

Tot un pic dark&twisted. O fi de la lipsa soarelui :).

Revolver – TU    Da fuq! Uite ce mi-a aterizat de la Sibiu! Metal de la generația Z. Simplu și intens fix ca vârsta lor. Parcă-și urlă decepțiile primelor iubiri. Tocmai autenticitatea feeling-ului pe care-l simt în piesa mă face să-i dau un big Like! Și clipul e bine asortat cu piesa și cu generația lor. Mama și ce mișto e urlat acel TU pe refren . Tre’ să-i văd într-un live.

ANTON – Amintirea ta   Tot heavy metal, tot despre despărțire, dar de la o alta vârstă. Sesizați diferențele de abordare. De manual. Așa vă ajut să vă înțelegeți mai bine prin rock ;).

Ulise – Unghia  Io încă nu știu unde să-i încadrez pe băieții ăștia. Mă trag spre folk după calitatea versurilor și instrumentele lăsate spre spectrul acustic. Da’ simt și ceva alt/rock pe acolo. Acum mi-au băgat și violoncelul ăsta mișto. N-am ce face decât să merg să-i întreb. Joi, 13 decembrie în Londohome. Care mai vine? 🙂

Greetings Sugar – Bits of you  Pare că e ultima piesă din albumul/proiect al celor doi dark-alternativi. Au compus și scos 8 piese în ritm alert, fără să stea prea mult să le gâdile, așa, la ce le-a zis simțirea artistică. Și le-a ieșit bine. Nu-s piese ușor de înghițit,  șlăgărele. Despre Bits of you, cam așa ar trbebui să sune U2 în 2018 dacă n-ar compune pentru reclame sau ringtones ;).

Negru Latent – Idila  Dark wave cu inserții orientale din Underworld. O combinație de voci rar folosită pe la npoi, la fel ca și stilul abordat care e de foarte nișă. Eu vă zic să mergeti să-i vedeți asta când o să se refacă ei fiind momentan în căutare de solistă. Cine se bagă?

JINXY VON D’ERS – Au album!! TØ se cheamă. Artworkul arată într-un mare fel. Away, Glow și Sugar rush sunt acolo, dar și unele piese noi care trepideaza să vă intre în ureche ;).

Ascultați aici.

O sacoșă în care negrul are un rol important…

RoadkillSoda – Howling    Baladă stoner. Fac un exercitiu de imaginație. Dacă Nirvana ar mai fi compus în 2018 ai fi putut sctrecura ușor piesa asta prin MTV Unplugged-u’ lor ;). Îmi place ce le-a ieșit. I’m howling \m/!

Familia Jeff – Mamaie – Acu’ de sărbatori are și mamaia piesă pe iutub. Despre cum a fost ea rockeriță pe motor cănd mergea spre ogor ;).

 

Bucovina – Din negru (în mai negru)  Încă o piesă dezvaluită de pe noul lor album Septembrion ce va fi lansat pe 8 decembrie la Arenele Romane în București. O piesă tribut pentru cei plecați spre negru prea devreme în focul tragic de la Colectiv, o piesă despre negrul în care ne tot afundăm, un cântec care-și urlă răzbunarea.

 

Cardinal – Minolta  Îmi place proiectul celor de la Postanalog Studios din Oradea cu sesiunile lor  de live 360. Acum i-au prins pe constanțenii de la Cardinal. Băieții sunt în mini-turneu de iarnă. Îi găsiți și în București, pe 13 decembrie, în Expirat. Fain Dați cu mausu pe ecran și parcă sunteți cu ei în cameră, fix în mijloc. Ready to pogo 🙂?

RIT – Horile  Al doilea extras de pe noul album Piaza rea cu lansare pe 13 decembrie în București la Palatul Regal. Rock și folclor. Ei nu au piese de inspirație folclorică, ei combină cele 2 stiluri cu talent. Dacă dezlipești cele 2 partituri ies 2 piese tipice stilului lor, dar unite iese ceva nou, inedit, care sună  autentic și nu prea des auzit. Un proiect unic prin abordare. De mers!

om la lună – Timp pentru noi   Am început cu Howling închei cu un strigăt. Plăcut la prima ascultare. Indie folk sau când omu’ își scoate sufletul pe afară cum știe el mai bine. Nu l-am văzut live încă, dar s-a înscris printre priorități. S-a mai înscris și pe o altă listă ;).

 

 

 

În care sunt mai critic 🙂

 

Delia Poparad (with Alexandra Ivan) – Wicked Queen      Tipa responsabilă cu distorsul în trupa Orkid își scoate propriul ei album – Land of Mist. Ce vă dau acum este a doua piesă pe care ne-o arată. Un stoner ușor psihedelic pe alocuri și vocea dark și necunoscută mie a Alexandrei Ivan. Bun, dar e loc de mai bine.

Grimus – Albatross           Mesmerized! A trecut ceva timp de când nu m-au mai impresionat cei de Grimus, dar de data asta le-a ieșit big time. Un sound gen Muse, versuri mișto și un clip DIY cu inserturi din lyrics.

Via Dacă – Pădure verde    Incantație folk-rock-electro de la moldovenii plin de sensibilitate pentru pădurea verde, aia care ne-a mai rămas. Stilul lor de a prelucra izvorul folcloric e iscusit și face ca piesele lor să aibă un sound actual și aparte. Videoclipul e filmat la Izvorul Muntelui, la poale de Ceahlău, muntele nostru mistic. Mie mi-e drag proiectul lor. Stați cu urechea la ei că vin cu surprize mari ;).

 

 

Subcarpați – Animalul din Mine  Dacă te aștepți la o piesă tipică Subcarpați de inspirație folclorică, pe care să încingi o horă la bairam sau să-ți urli frustrarea de român NU e aceasta piesa indicată. Asta eo altă față a lor. Un minimal electro, cu versuri puține, care te lasă să vii tu cu mesajul animalului din tine. O să-și ia hate mult de la fanii care-i transformă în simbolri naționale, dar de la mine au un mare big up! Vocea lui Helen și tânguiala cavalului sunt de mare efect. Videoclip pe care trebuie să-l revăd ca să am și o părere pertinentă.

COMA – Icar   Au și piese mai bune. Același stil, versuri întortocheate. Remarc aici videoclipul cu prezența lui Marius Manole în dublu rol: Icar și Minotaur.

Valeria Stoica – Hai acasă  Un cover la celebra piesă a lui Gil Dobrică. Un cover în antiteză aproape perfectă. În loc de vocea masculină, cu timbru specific, a unui bărbat mai în vârstă se pune o voce catifelată a unei tinere voci cu inflexiuni moldave. Optimismului vesel, desuet i se contrapune cu o melancolie ușor tristă. Aveți aceeași piesă pentru stări diferite ;).