Liniștea din Control

Așteptam cu nerăbdare primul live pentru mine cu om la lună în formulă de band așa că gigul din 24 ianuarie din Control era un must. De cum am ajuns mi-a apărut un zâmbet larg pe față, genul ăla de zâmbet alimentat de o mulțumire, de o confirmare interioară. Poate părea arogant, dar vă las pe voi să decideți asta. Era sold out! Da, artistul pe care pusesem pariu la început de 2019 avea primul sold out în Control, primul sold out pe 2020.

Se întâmpla în Hidden prin Floreasca când am dat cu urechea pentru prima oară de proiectul ăsta pe atunci fiind doar un one man band, Doru Pușcașu, care nu era la prima întâlnire cu scena și viața de artist, dar care pusese chitara în cui pentru o vreme. Visul i-a fost prea puternic însă și a ieșit din el apărând astfel om la lună, ca o reînnodare a pasiunii lui pentru muzică. Sau ca un plan al sorții, mai știi 🙂. Și ce bine că s-a întâmplat așa!!

Anul trecut a fost anul în care și-a luat curajul de a trece de la statutul de trubadur la cel de trupă. Pe lângă curaj a mai avut și soarta ceva de zis, iar el pare foarte bucuros și încrezător că universul are un plan cu muzica lui, lucru pe care ni l-a destăinuit sincer de mai multe ori în timpul concertului. I s-au alăturat Dragoș Strat la chitară care e responsabil de soundul actual și, probabil, de layerul de post-rock adăugat pieselor originale, dar și creațiilor mai recente. Adrian Maraloiu– drums și Cătălin Constantin– bass s-au alăturat și ei, din mers cum s-ar zice, și s-a creat un band capabil să ne dea emoția și calitatea pe care am primit-o cu toții la sold-out-ul de vineri.

Un public eterogen îi aștepta în sală. Oamenii veniți să-și caute liniștea în Control. Haios, nu 🤣!? Unii la primul live, atrași de piesele recente ca Valurile sau Război cu lumea, alții mai vechi, prieteni de-ai lor, copii de-ai prietenilor lor, rude, colegi, corporatiști și ce-o mai fi fost. Mai toți niște romantici moderni. Bine, mai puțin copii care au luat cu asalt zgomotos loja de sus din dreapta scenei bucuroși probabil că au scăpat de ora de culcare 😅. Și romanticii ăștia știau versurile. Așa m-am trezit pe Labirint, Timp pentru noi sau Urlet într-un cor de oameni aducător de furnicături pe piele.

Set-ul a fost destul de lung, neașteptat chiar. Au destul material de un EP măcar anul ăsta pe care sper să-l dea înainte de vară. Au fost piese la care Doru a cântat singur, doar el și pianul sau chitara, au fost piese din repertoriul mai vechi, dar care au prins o nouă viață cu band și trebuie să recunosc că sună mult mai bine Distanțe de siguranță așa. La fel și cu Postumele, cele 2 piese gemene, concepute de Doru din două perspective diferite ale vieții și care trebuie consumate împreună ca să prinzi rostul, una să-i zicem tristă și una, cu indulgență, veselă. Una lentă, fără band, iar cealaltă într-o explozie sonoră post-rock.

Piesa Liniștea, care a primit și clip cu ocazia asta, era favorita perioadei ăsteia la mine și încă îmi place mult. Despre clip citiți în următoarea sacoșa cu prospături 😜, dar puteți să-i dați un view aici:

În schimb am primit o altă piesă de la ei pe care n-o știam și pe care o voi aștepta cu nerăbdare. V-o las aici în live. Are un layer electro care mă bucură pentru că e semn că trupa asta are multe de zis, are cu ce și are cu cine. Și după cum declară… Noi n-o să ne oprim 😉

În concluzie seara a fost despre un transfer bidirecțional de energie și emoție între scenă și sală și despre un plan al sorții pe care și ei și noi cei din sală îl vom înțelege probabil peste un timp și atunci o să ne aducem aminte, cu drag, de concertul ăsta.

Sacoșa cu prospături #135

O sacoșă anti-depresie :).

PilestraShift Tehno psihedelic din Timișoara. Vocea versatilă a Manuelei Marchiș, pe care o mai regăsiți și în Thy Veils sau Katharos XIII, cântă niște versuri despre iubire pare. Hai că-s curios voi ce credeți 😉 ?

HiraethHome Ce ți-e cu moldovenii ăștia! Și în death și core bagă ceva melodic. Ieșenii lansează single după single să-și construiască al doilea EP. După un intro static, melodios te trezești în mijlocul furtunii. Golul lăsat liber în mod tragic de Goodbye To Gravity se umple bine. Nu văd pe unde au concerte anul ăsta, dar presimt că vor fi prin destule locuri. Recomand.

Elven BirdNever letting go of your hand De mult timp n-am mai auzit o piesă atât de liniștitoare. Un fel de cântec de leagăn pentru adulții neliniștiți, pentru copilul închis în noi care trebuie să poarte haine de adult și să fie responsabil, chiar și în fața singurătății. Și vine Iulia și zice I shall never let go of your hand. Alegi să o crezi și deja îți e mai bine. Ambiance intro by Alexei Turcan, pianul chiar de mâna ei. Pieasa este de pe albumul The Japanese Tree ce va ieși sper anul ăsta. Unul din pariurile mele pe 2020 😉

BITE YOUR TONGUE!Try Intrasem la gânduri după ce se opriseră la șase piese, dar uite că vine anul cu piesa numărul șapte. O baladă metal, fără pic de distors, născută din trăirile și concepțiile celor doi membrii ai trupei pe care-i unește viziunea despre muzică și contemporan, dar îi desparte distanța. Tot distanță care probabil va face ca eventuale live-uri să fie greu de aranjat, dar, poate, cu atât mai prețioase. Poate anul ăsta…

Vița de VieVarză// Live @ AWAKE feat Filarmonica de Stat Târgu Mureș Am fost acolo în 2018 la în curtea de sub copacii ăia seculari din curtea castelului Teleki când a apărut minunea asta de proiect. Găsiți mai multe clipuri de atunci pe youtube. Pe ăsta l-au dat acum la online. O Varză frumoasă, cu accente de bossa nova, The Girl from Ipanema și multe corzi. Plus marele cor al publicului. Cam sublim 😉

 

A la proxima!

20200123_1634381068841443.jpg

Sacoșa cu prospături #134

De Blue Monday vă dau o sacoșă plină 🤘🤣

Screen Shot 2020-01-20 at 6.21.12 PM

The Mono JacksGloria  Vinee! Albumul cu același nume se dezvăluie încet cu punct terminus 8 februarie la Arenele Romane. Același sound The Mono Jacks, dar cu ceva nou, un quelle que chose, un j’ai ne sais quoi. Haide să vedem cum se va scrie istoria 😉

 

ImortaliaDintr-o privire  Divizia synth gotică locală n-are stare în perioada asta deprimantă a anului și mai lansează o piesă. Nu știm cine este misterioasul chitarist Marius care aduce distorsul în aceastp piesă dancy, old school, dar e de apreciat demersul 🤘!

 

om la lunăLiniștea Eu n-am ce adăuga la piesa asta. Vă las gândurile lor cât timp ascultați de câteva ori, pe repeat, piesa asta…

‘Liniștea’ este despre perechi desperecheate din neatenție sau din prea multă siguranță. Din nesincronizare. Din gândul că totul ni se cuvine și că totul este mereu despre noi – niciodată despre celălalt.
🎵 ‘Liniștea’ este despre părinții care nu reușesc de fiecare dată să asculte și să înțeleagă cine sunt și ce își doresc cu adevărat copiii lor. Și că aceștia nu sunt părinții lor, ci niște oameni noi.
🎵 ‘Liniștea’ este despre viața trăită în cea mai mare viteză, în cicluri luni-vineri, în salturi din anotimp în anotimp. În care nu apuci să mai și stai puțin. Să vezi dacă e bine încotro te îndrepți. Sau dacă îți dorești cu adevărat asta.
🎵 ‘Liniștea’ este despre oameni plini de intenții bune transformate în finaluri dezastruoase. Este despre neputința schimbării finalului și mai ales neputința propriei schimbări.

Clipul vine pe 24 ianuarie în Control. De neratat!!

 

Barely RebelBoulevard of Promises feat. Alexu and The Vocies Inside   Pe filiera Londra-Brașov ne vine piesa asta indie melcancolică. Dacă o scotea Kiwanuka sau Savoretti era hit deja. Așa, ne mulțumim cu ea la Guerrilla deocamdată. Clipul e ce trebuia. A avut forța să mă facă să evadez trei minute jumate 😉

 

Deja WhoKung Fu   Indie pop cu ceva throwback in the 90’s cam ce se poartă zilele astea. Bine legat și merită mai multă atenție proiectul ăsta. Poate-i lipsesc live-urile?

Sex Pula PistolSă vii cu măta la școală    Io v-am zis că băieții ăștia “are” valoare internațională pe mapamond. Engleză, franceză sau maioneză. Luați de la prolifici acum un scream punk de răsturnat catedra. Ce e interesant la ei  esta că, deși o ard punk cu pula pe sus, comentariile lor  și ale fanilor, ytube sau fb, sunt scrise aproape impecabil din punct de vedere gramatical. Din perspectiva asta eu nu m-aș pune cu armata lor. Totuși, mă-ta se scrie cu cratimă 😉.

 

 

Gata.

Screen Shot 2020-01-20 at 6.21.12 PM

Sacoșa cu prospături #133

Între mersul la sală și salata pe care o băgați cu gândul la sarmaua de sărbători vă invit la acest platou de prospături la început de an 🤡🤣😎.

Screen Shot 2020-01-15 at 5.22.47 PM

Eat Your HeartFading   Proaspăta apariție din peisajul metalifer clujean mi-a ajuns în atenție pe filierea Deermusic și Swanboy Music. Doar al treilea clip pe care ni-l propun în cei doi ani și un pic de existență, dar ani în care și-au construit un sound curat, așezat pe zona metal hardcore, cu o voce screamo cu potențial. Ăsta e pentru ei anu’ în care ori rup pisica-n două ori se aliniază la lungul șir de trupe care au dispărut tinere speranțe. Așa că țineți-o sus cu munca bună 🤘🤘🤘!

Just Another LieChecea  Dacă sunteți puritani o să săriți de cur în sus pentru că avem aici un experiment de reggae, manele și puțin ska. Dap, așa a vrut mușchii lor muzicali și de ce nu? N-aș zice că e una din piesele lor hit, da’ simt un filon acolo care merită explorat.

 

Electromagnetic InterferenceHelen   Prolifică perioadă mai are proiectul ăsta. Proaspăt revenit dintr-o aventură americană pe Route66 ne dă piesă după piesă din noul său sound, mai rotund, mai lucrat, cu mai multe layere. Aștept cu nerăbdare un live 😎

 

PinholesZagadka  O altă piesă de pe Dorumetru care iese la lumina ochilor, aka are clip 😉.  Cred a patra care are onoarea asta. Imaginile slow motion, black and white, filmate prin concertele de promovare ale albumului se mulează pe shoe-gaze-ul lor pesimist, dar și cu o joi de început de ianuarie. De ascultat când ai plus de serotonină 😉

ImortaliaNice Morbid Helpers   Synth/goth pur instrumental de data asta. Piesă de jumulit bradu’ sau de coborât pârtia neagră pe ceață. Recomand să citiți gândurile despre underground ale lui Dragoș, lead-ul trupei. Vezi aici.

DeliaAruncă-mă   “Decât” “vroiam” să subliniez magia distorsului 🤘😎

 

Screen Shot 2020-01-15 at 5.22.47 PM

Just another winter night

winternightv

Cu sarmaua înca în gât, cu gingălăii în ureche că oriunde te întorceai dădeai de Măraia sau Giorgi Maicăl, cu lipsa de concerte de prea mult timp, am ales o vineri seara în Fabrica să ma scutur un pic de început de an. Ocazia? Winter Night in Fabrica V – aka cinci ;P – cu patru trupe din zona dură a metalului.

Punctual, la ora 21 pe locație, eu cu alți vreo sută şi de spectatori în sala Claudiu Petre, cu o bere în mână, să prind una din trupele introduse mie pe filiera Fine Sounds, proiectul ăla fain din Brașov, şi anume Underwaves.

Din ce știu eu sunt doar la a doua cântare în București, dar cu siguranță la prima vedere pentru mine. O trupă relativ nouă, cu un album –HIATUS- deja la CV, dar, mai impresionant de atât, a fost prestația pe scenă. Sunet clar, bine lucrat, din zona alternativa a metalului, spre nu-metal, core, cu o vocalistă, Ana, excepțională. Am surpins în public întrebări de genul cine-i asta, frate? Tare și pe mezo-soprano, Tarja like, și mai tare pe growl unde bate la cur mulți deatheri wanna be. Check here.

A început seara în costum de unicoarnă roz și l-a terminat purtată pe brațe după ce a cântat ultimele doua piese din mijlocul publicului cu un impresionant headbanging. De ținut mai mulți ochi pe ei 👍🤘.

Actul doi a fost asigurat de bucureștenii de la Linear Disorder. Cu o tipă noua la bass, Oana, care și-a făcut cu brio treaba, totuși death metalul lor nu m-a convins. Și n-am fost singurul. La fumat a fost cea mai aglomerata perioadă. Ceva a lipsit, dar n-aș putea spunce ce. Parcă n-au dat-o cum trebuie. Degeaba tot chema vocalu’ la circle că nu se lega. Iar faza cu parcă am auzit bis a fost lame. Nu-i nimic! Sunt tineri si au de învățat din momente d’astea. Vezi video aici.

A urmat Clitgore, care probabil ar fi trebuit să încheie seara, dar ceva planuri și drumuiri de-ale vocalului au făcut să cânte ei mai devreme. Eu nu știu ce a fost acolo 🤔😅. Intro cu Banana lu’ Valahia și final cu Oac, oac, diridiridac 🤡😎. S-au suit pe scenă în formulă de doi doar, tobarul lipsind. Asta mi-a dat pe alocuri senzația de incomplet, chiar playback. Muzical vorbind au un grindcore tehno cu un growl voice demonic din care nu înțelegi nimic – bine, nici n-ar trebui la genul ăsta 😜- cu kickuri de bass spre djent și mix la secția ritmică de electric beat și real drums infernal. Băăăi!

Da’ ce dezlănțiure dă în public! Dinamită, frate!! Piese scurte, nebune, din care doar titlul pare să difere, pornesc circle-uri și mosh instant! Ia vedeți aici un episod, nu mă întrebați pe ce piesă :). Iureșul m-a tras și pe mine acolo. Dezmăț total. De pe la jumatea gigului s-au suit și fanii pe scenă, vreo 20 așa, echipați cum trebuie cu măști de gaze, tricouri Clitgore și atitudine nebună. Senzație!! Deci dacă vrei metal-party cu finalizare asta e trupa 👍👌!

Ăsta a fost și momentul culminant al serii din punct de veder al publicului la scenă, cred vreo 200 să fi fost. Oarecum păcat că s-a mai spart treaba, dar de înțeles după risipa de energie. A urmat Saddayah, ploieșteni după origine, dar mulți dintre ei bucureșteni prin adopție.

Ei presteaza un death metal cu accente black, dar cu foarte mare calitate muzicală. Formula de cinci cu un lead guitar cu dese incursiuni solo de calitate, tobe demențiale și un bass foarte prezent sonor și scenic. Uite cum a fost. Cred că pot sta cu lejeritate pe orice scenă metal din țară și, cu puțin tupeu, și din afară. Chiar le-aș recomanda să aplice pe la festivaluri de afară pentru că au cu ce 🤘.

Deci, overdose de adrenalină luat. Vedeți că vine Psychosounds Metal Ladies Night, tot acolo și se anunță trupe interesante. Hai rock on!

winternightv

Sacoșa cu prospături #132

D’ya miss me? I’m baaack 😈😇😎!

Screen Shot 2020-01-09 at 2.20.46 PM

MarinDrumul tău   Actorul Marin Grigore are și o latură mai puțin cunoscută, încă, și asta bănuiesc pentru că n-are destul timp să și-o promoveze. E destul de prolific, îi găsiți destăinuirile muzicale de câteva ori pe săptămână pe contul lui de soundcloud, iar din când în când pe youtube. Cum e cazul și de data asta. O piesă de filon electronic, dar cu layere de funk, beat, o chitară electrică și vocea lui cu niște versuri pe flow. Poate o iei pe drumul ăsta, Marin, oricât ți s-ar părea de abrupt 😉.

 

Șuie PaparudeÎmi vine să cânt   ȘUIE GOES GALACTIC!!  Da, băăăi! Îmi vine să cânt! Să mă scuzați, da’ e una din cele mai bune piese ale lor. Parol! Un electro dansant, de luat la drum, cu synthuri old school și mixu’ de voci Dobrică & Bean. Clipul e fantastic și el. M-am uitat de vreo câteva ori la desprinderea mașinii lu’ Dobrică și parcă-mi retrăiam visurile. Și imaginea de final cu zeii printre nori merită aplauze. Pentru licența artistică accept și că Prunariu a ajuns pe Lună.

 

ScandalThis is London ft Carlos Foamer     London’s Punk Hymn, yeah🤘! Are de toate primul single scos de punkerii cu origini băcăuane pe 2020. Punk-street version-, rămâne agățat de ureche, cultură punk de metropolă. Are potențial de hit. Cu o nouă formulă, Gabi fiind înlocuit de Brendan la voce, se pregătesc de un an plin și ceva turneu . Pe piesa asta apare și Carlos de la The Foamers. Bine, băieții 👌🤘!!

 

Green Shepherd Mycelium    Ciobanii verzi au un stoner pe ciuperci, cu tente psihedelice și versuri parcă alimentate de urcușul agripinei din La vulturi. Hai că suntem cu ochii și urechile la voi pe douăzecidouăzeci 😜. P.S: De ce e clipul urcat în Kid mode pe ytube?

 

Domnul Dani ft Alex NagyThe Man who Sold the World   Doi actori se înfrățiră, mări, și ne dăruiră un cover după David Bowie. Chiar zilele astea când se împlinesc ani de la nașterea și mooartea lui. Sensibilitatea mea pentru piesă, ajunsă la urechea mea pe filiera Nirvana, mă face să fiu atent la proiectul ăsta. Și să îmi exprim părerea că există artă și în cover dacă te pricepi 😉.

 

Pe curând!

Screen Shot 2020-01-09 at 2.20.46 PM

Meat & Grill: ROCKABELLA

 

rockabella 3

I-am auzit întâmplător la sugestia youtube prin toamna lui 2018 cu USUJOM și am avut impresia că ascult o trupă mare care s-a regrupat și că probabil d-aia nu știam de ea.  Pe bune! De Rockabella zic. Așa că primul M&G pe 2020 merge la ei 😎.

Io: Unde și de ce ați stat ascunși până acum?

R: Mulțumim pentru compliment! Nu cred că am stat ascunși intenționat. Mai degrabă, am petrecut mult timp lucrând la muzica noastră, practic până când am simțit că ne reprezintă cel mai mult și abia atunci am început să căutam activ concerte și moduri de promovare. Când ești încă în căutarea unei direcții, e tare greu să fii coerent și vizibil.

Io: Numele trupei voastre e intrigant. În capul meu e o combinație de La belle du rock cu Rock’a’belle out of it, o combinatie de tough-gentle  music? Cum v-a ieșit?

R: Aveam un brief destul de clar, ca sa zic asa, pentru alegerea numelui. Voiam un nume care să indice exact ce ai zis și tu: tough-gentle, puternic și sensibil, care sa fie ușor de pronunțat și care să includă suprapunerea asta dintre feminin și rock’n’roll. Dacă ne gândim așa, nici nu putea fi alt nume decât Rockabella, nu?

Io: Cântați un art rock cu elemente de alternativ, psihedelic, uneori funk, cu multe pasaje la limita jam-ului, deci o nișă. Cui vă adresați? Care-i profilul ascultătorului pe care vi-l doriți?

R: Clar ne adresăm unui public pentru care muzica trebuie să însemne mai mult decât background noise. Atunci când compunem ne gândim la noi înșine, la prietenii noștri, la oamenii pe care îi iubim și admirăm – la tribul nostru. Sunt oameni care lasă muzica să intre și care, atunci când pun o piesă pe repeat, o fac pentru că se regăsesc în ea, se conectează cu noi și se simt văzuți. Știu, sună un pic pretențios, dar crede-mă, în ciuda statisticilor de pe social media, nu am reușit până acum să asociem niște date demografice cu oamenii cărora ne adresăm. Dar am reușit să asociem fețe, povești, suflete.

Io: Eu v-am văzut de 3 ori. O dată pe o scenă mare, cu puțini spectatori, de celelalte ori pe scene mai mici și public mai aproape. Unde vă simțiti mai bine?

R: Sincer, eu (Teodora)  mă simt cel mai bine imediat după ce cobor de pe scenă – oricare fi dimensiunea ei – și merg să vorbesc cu oamenii din public. La fiecare concert găsesc pe cineva, un chip și niste ochi cu care mă conectez și pe care îi caut după ce s-a terminat cântarea. Așa aflu de cele mai multe ori, ce înseamnă de fapt muzica noastră pentru cei care vin să ne vadă. Așa am ascultat niște povești incredibile despre oameni frumoși, curajoși și plini de suflet. Experiența unei scene mari e ceva special, grandios, dar e cumva, un miraj. Scenele mici vin cu o intimitate și o sinceritate de care o trupă care abia își găsește drumul are nevoie – ne trebuie cât mai mult din interacțiunea asta directă pentru că altfel nu vom ști să gestionam zeci de metri patrati de scenă și sute de decibeli, mai târziu.

Io: Se face anu’ de când a ieșit albumul de debut Clarobscur. E unul dintre albumele surpriză pentru mine pe 2019. Muzică, artwork și tematică. Simțiți că și-a atins potențialul în ascultători și like-uri aduse trupei?

R: Multumim! Clarobscur a fost un fel de experiement pe termen lung și am încercat sa exploram fiecare latura a productiei – concept, tematica, sound, artwork, comunicare. Vroiam sa invatam totul si să încercăm totul. Totodată, nu ne-am preocupat prea tare cu ideea de “vandabil” sau “marketabil”. Astfel că popularitatea lui crește încet, organic, prin oameni care simt că au descoperit CEVA, nu neaparat care consumă more of the same. Albumul a adus mult awareness către trupă dar are acum un fel de viață proprie – el conturează ce înseamnă Rockabella prin modul în care oamenii îl ascultă și îl împărtășesc dar mai are mult până să își atingă potențialul, dacă o va face vreodată.

rockabella 2

Io: E un fille rouge prin album al unei/unui ea/el pe la mijlocul vieții în vâltoarea evenimentelor și sentimentelor contradictorii. Eu cel puțin așa îl primesc și mă regăsesc în multe versuri. E un album terapie pentru voi? Sau pentru voi și noi?

R: E un fir narativ în album care transportă EU-ul din Clarobscur printr-o serie de transformări. Și ca în orice transformare, există un conflict între starea inițială și cea ulterioară, de acolo zecile de mici contradicții ascunse în piese. E un album trăit – și trecut prin niște terapie – înainte de a fi fost compus – și ne dorim foarte tare ca, prin regăsirea in versuri, cei care îl ascultă să se simtă văzuți, recunoscuți, mai puțin singuri. Trauma, de orice fel, este o trăire solitară, dureros de individuală, dar vindecarea e un proces de împărtășire.

Io: Steagul alb e extras de pe album și are cu un clip de exceptie. M-a furnicat de la prima vedere. Are o  poveste?

R: Ne bucură să auzim asta, pielea de găină is what we live for.
Ideea cantecului ne-a venit după ce, ca niște voyeuri ce suntem – am observat un conflict dintr-ăsta nevorbit, între doi oameni foarte dragi. Am cautat apoi în viețile proprii și am găsit același tipar – fronturile opuse, frustrări nespuse, acumulate pentru a fi folosite mai tarziu, când vor durea mai tare.

După ce am compus cântecul, am știut că ne trebuie o altă voce, în afară de a Teodorei, care să spună partea cealaltă a poveștii. Nu știam din prima că va fi Doru (n.b Doru TrascăuThe Mono Jacks), dar după ce am înregistrat cu el, am realizat că nici nu putea fi altcineva.

Videoclipul l-am muncit multă vreme, luni bune de pre-producție în care am tot modelat conceptul și scenariul. Chiar înainte de a decide că vom scoate Steagul Alb ca și single, știam că vrem un videoclip cu dans contemporan și îi aveam în vizor pe Alexandra Bălășoiu și Denis Bolborea – avatarurile noastre din videoclip. Interesant este că Alexandra apare și pe primul videoclip Rockabella –  piesa Motionless din 2014.

Și, pentru că in astfel de proiecte nimic nu e imposibil, am trăit experiența de a schimba echipa de producție cu o săptămână înainte de ziua de filmare – atunci a fost momentul când i-am cunoscut și ne-am îndrăgostit iremediabil de Leyah (regie) și Florin Marica (imagine). Oamenii ăștia s-au urcat în tren din mers – cum a zis-o chiar Florin – și au transformat ideile noastre nebune în realitatea unui videoclip de care suntem extrem de mândri.

Big shout out to R3 Film Rental care, literalmente, au făcut din noapte zi pentru acest clip, Bogdan Diaconeasca, fără de care nu aveam material pentru campania de promovare, și desigur, Doru Trăscău, pentru cine e el, on and off screen.

rockabella 1

Io: Love your merch! Cine vă ajută?

R: Merch-ul Rockabella este un pet project al Teodorei, solista noastra. Ea este cea care coordonează tot ce înseamnă branding pentru noi, iar conceptul merch-ului, selecția articolelor, design-ul lor, îi aparțin. Am avut ajutor din partea lui Lucian Margarit – Nevermind, care luat logo-ul nostru și l-a transformat dintr-un rough sketch în ce avem acum. Suntem super mândri să fim singurul band de la noi care folosește glitter în merch – BLACK GLITTER, ceea ce e cât se poate de Rockabella!

Io: Pe ce scene de festival autohton v-ar plăcea să ajungeți? Eu vă văd la ArtMania.

R: ArtMania, ar fi bestial! Și Electric Castle e pe wishlist.

Io: Eu am obiceiul să pun câteva pariuri la început de an pe trupe și pentru 2020 voi sunteți unul din pariuri.  Ceva planuri? Album nou? Turneu? Rezoluțiile artistice pe 2020 că tot se poartă 😛

R:  Adevărul e că suntem în “laborator” de ceva vreme pentru noul material. Cu siguranță vor fi piese noi lansate anul asta, sperăm și un nou videoclip.

Albumul următor va fi tot unul concept (pentru ca playlisturi face și Spotify-ul, chiar mai bine decât noi 🤣. Avem deja o bună parte din piese compuse, dar nu vrem să ne grăbim să intrăm în studio până nu suntem siguri că alegem cele mai bune cântece pentru acest album – nu doar ce e nou și ne place. Deci nu știm încă dacă va fi și un album în 2020 – vedem cum decurg lucrurile.
Rezoluția pentru 2020 e să devenim mai activi în interacțiunea cu tribul nostru, cu oamenii care ne urmăresc și ne ascultă. Ne gândim la tot soiul de metode prin care muzica Rockabella să însemne mai mult decît următorul titlu din playlist și lucrăm la câteva proiecte în direcția asta.

Io: Pe final… o trupă de la noi cu care v-ar plăcea să împărțiți scena?

R:  Nu una ci două! Și cu ambele vom avea ocazia să împărțim scena anul asta, așa că suntem super entuziasmați! byron și The Mono Jacks. Mai multe, coming soon!

Io: Chiar ultima… ce shot preferați și unde vă place să-l beți ?

R: Părerile în trupă sunt împărțite la acest capitol – de la o tequilla cinstită, la un B52 de ți se lipesc buzele de pahar, la unul (sau mai multe) Jaggerbomb de nu mai simți că afară sunt -5 grade.

Dar avem în minte o soluție ca să încheiem această dispută, doar că nu pot sa îti zic mai multe acum… 🙂

rockabella 3