Toamna asta, în trei mari orașe din România – București, Iași și Cluj – s-a derulat un proiect unificator, metaforic vorbind. Metafora a plecat probabil de la ideea centenarului și a ajuns să unească două stiluri de muzică despărțite de câteva sute de ani, de prejudecăți și de paleta sonoră. Zic de rock și muzică clasică. Da, o să spuneti că s-a mai făcut. Știu, chiar la noi, la Awake Festival 2018 a fost Vița de Vie cu Filarmonica din Târgu Mureș pe fix aceeași idee. So what? E loc de și mai mult.

Overground Music a adus în proiect trupe mari, cu piese mari, cu sonorități aparte care au prins o nouă valență, o nouă viață. Byron, Robin and The Backstabbers, Grimus, Zdob și Zdub și The Mono Jacks și-au luat repertoriul la reinventat împreună cu un dirijor și orchestra lui. Fiind un experiment și având ceva sponsori accesul la concertele astea a fost pe bază de invitații, dar nu era prea greu să găsești una dacă-ți doreai cu adevărat. În București cântările au fost la Mall Băneasa într-una din sălile de cinema, un loc foarte potrivit dealtfel.

Am reușit să ajung la The Mono Jacks. Doru Trăscău față cu dirijorul Tiberiu Soare. Ce ziceți de asta? Cum or fi decurs sesiunile de re-aranjare a pieselor? Dar repetițiile? un show în sine. Cum o fi să existe doi frontmani pe scenă? Unul cu fața spre public, iar celălalt cu fața spre scenă? Și cu toate astea să fie ca și când e o singură trupă pe scenă? Impresionant!!

Aceleași linii melodice pe care le știți – Drumul, Infinit, Uneori, Imperfect, Acum începe totul, O fi un vis – dar cu mai multă energie ieșită din zecile de instrumente. Se auzea bass-ul, dar lângă el venea contrabasul și violele, la fel la chitara solo parcă fugărită de o gașcă de viori. Publicul asculta încremenit, atipic pentru un concert rock. Numai între piese îți dădeai seama unde ești când se auzeau aplauzele, țipetele și fluierăturile admirative din sală :).

La 1000 de DA am decis să închid ochii. E una dintre cele mai emoționante piese d’ale lor și, într-un fel, preferata mea de pe albumul nou. Nu credeam că mă poate mișca mai mult și totuși s-a întâmplat. M-am trezit în mijlocul unui pârâu de munte care coboară nebun la vale, iar eu pluteam deasupra valurilor cumva ținut de toată orchestra și de vocea lui Doru. Băi, nu-s pe ciuperci :), dar e un miracol când poți simți astfel de lucruri doar de la o melodie.

Eu sunt pentru astfel de combinații, intersecții, proiecte în care fațete ale aceleași arte sunt puse în coliziune până se armonizează. Mai faceți, mai vin ;)!

Se apropie MC 😉

CRIZE – Monolog Ceva nou de la Crize! Prima piesă scoasă după lansarea EP-ului 17. Alternativ metal cu versuri cam dureroase.

Dirtigluu – Toxic New entry pentru mine. Un shoegaze/punk delicios de zgomotos şi frânt armonios. Ceva inedit pe la noi. I-am ratat până acum, dar s-au calificat la must see ;).

FronT feat. Mihai Breathelast. – Arme albe Metal clujean. Ceva bun, conform standardelor, cu tot cu vocea lui Mihai de la Bretahelast. Îi puteți vedea live pe 7 decembrie în Flying Circus.

BABY ELVIS– Last Thursday Rămânem în zonă, mai la vest spre Oradea, mai la vest spre garage/indie rock. Băieții sunt într-un mini-turneu, dar au avut timp să ne dea un live session cu o piesă nouă.

Hoții – Tot ce e frumos Prima piesă a unei, să-i spunem, trupe noi. Şi prima bijuterie totodată. Cred că a început în studiou ca o joacă şi a ieşit asta. Un jam session al unui supergrup cu miez de Pinholes, cu trompeta lui Mihnea din Luna Amară şi cred că încă vreo 6 trupe reprezentate pe acolo. Nu pot decât să zic “Mai vreauuu!!!”

Bucovina – Stele Călăuza Primul preview de pe ce va însemna noul album ce va fi lansat pe 8 decembrie la Arenele Romane. Rock \m/!!

De două ori pe an vin Zmei3 în Bucureşti să scoată flăcări sonore şi să facă sold out. Am reuşit şi eu să mă ard :). Ba la foc mic şi romanțat, ba pârjol delirant.

Super-grupul internațional de cântă în limba română şi stă mai mult prin Germania prestează o muzică aparte. Ei îi spun Rough romanian soul şi nu-i contrazic. Eu aş zice post-romanță, ceva între Maria Tănase şi The Tiger Lillies :). Super-grupul internațional, cosmopolit ia romanța, o scutură de praf, îi face update de tempo şi sound la Balkan.2018, bagă ceva jazz şi psihedelic prin locurile importante şi gata. Pare simplu, nu? Faptul că sunt adunați de prin toate colțurile lumii e topingul (România, Germania, Argentina, Bulgaria şi invitat din Cuba).

Au cântat piese cunoscute (Ach, Rică din Obor, Vreau un bărbat), dar şi piese în premieră de pe viitorul album. Vă spun despre cele din urmă câte ceva. Simt o rearanjare de stil, cu un accent mai puternic pe contemporan. Deci: Dezordine – o piesă mai parangheloasă, da’ cu stil a la Iliescu, de dansat pe ea; Pa – o romanță milenială; Ploaia – piesă de futai pe ploaie de vară; Tu eşti eu – piesa de rezistență a noului album, o piesă-terapie pe care să te iei de piept cu figura paternă; Îți mulțumesc – dedicație pentru cel/cea de lângă tine care de fapt nu e lângă tine ;).

Din ce-am auzit mie o să-mi placă şi mai mult de ei :). N-au scăpat de bis şi au încheiat seara cu bisu ISU Şaraiman ca să-şi facă lumea încălzirea înainte de ieşit în ger :).

P.S. şi after-party în Londohome unde au dat nas în nas cu Via Dacă, Bean şi Afo care băgau improvizație cu stil şi talent. Cumva soarta îi adună pe cei buni la un loc ;).

Exquisite!!

Gramofone – Mr. Government Începem ușor cu un groovy indie rock proapăt lansat în Quantic de băieții de la Gramofone. Eu am auzit piesa asta de ceva vreme și am zis de atunci că are stofă de hit. Nu știu de ce, da-mi aduce aminte de vară 😉 Foarte bună orchestrația!

Jack of all Trades – A doua încercare Creștem puțin ritmul și distorsul și ajungem la o poveste personală ( și nu doar a lor). “Dă-ți voie să greșești pentru a putea învăță cu adevărat”. Piesa ar putea fi folosită drept imn al remotivării celor căzuți prin depresii, celor care n-au curaj să iasa din zona de confort și părinților care-și vor copii perfecți. Eu unul o s-o pun printre piesele terapeutice ;).

The Case – Means to an end Accelerăm cu timișorenii de la The Case care scot și clip la recent lansata Means to an end. Vi-l las aici ca să vă readuc aminte și piesa.

FiRMA – Vis cu cai Aici deja ritmul e dat de galopul iabraș (un cuvânt nou pentru mine) din caii lui Leonid Dimov. Alta piesă de pe albumul “Poezii Alese Vol I” la care am avut o reacție epidermică. Habar n-aveam de Leonid, darămite de poezia asta. O metaforă postmodernistă despre viața ca o goană. Genială! La fel ca și punerea ei pe muzică. Ritmul crește și coboară odată cu intensitate versurilor, vocea lui Rocca e ca un ecou lasând originalul cu vocea poetului în prim plan, plus niște efecte sonore ca tușa de final a unei lucrări în grafit. I-am scris lu’ Moșu’ că vreau albumul ăsta sub brad 😉

Alternosfera – Lucis Breaking news!! Au stat ce au stat și uite ce-a ieșit! Un răspuns parcă dat peste ani de romanticii rockeri moldavi Luceafărului lui Eminescu. A coborât în jos Lucis și ne-a spart planeta albastră ca să-și găseasca fata. Povestea s-a schimbat. Ce dor mi-era să mă cheme Alternosfera ♥!!

În ultimul timp explorez posibilitățile Bucureștiului de a se expima live din undergroundul cartierelor. A fost rândul Trollo Bar de undeva de la intersecția cartierelor Rahova și Carol. O bombă cu ștaif, plină de supereroii Marvel pe pereți, cu o terasă care cred că face toți banii vara. Un spațiu parcă rămas agățat în timp acu’ vreo 20 și ceva de ani și unde doar oamenii au evoluat. Și asta te face să te simți bine acolo. Plus barmanul căruia îi mulțumesc pentru timp, povești și șmecheria de la God Father ;).

Deci am avut ce face până a început cântarea celor de la 20 Secole Vulpe (încă o trupă cu nume funny, după știți voi care 🙂 ).

Un trio de funk romantic și amuzant, cu ceva rock alternativ, 100% ro adică doar cu versuri în română, toate piesele fiind compoziție proprie. Mai rar așa ceva la o trupă aflată la început. Tot la fel de rar este și numărul de fani, groupies care i-au însoțit acolo. Impresionat. Ori sunt ei foarte prietenoși ori sunt ceva șefi de departamente :D. De aici și dialogul permanent și amuzant cu publicul. Vedeti aici cum a fost.

De auzit s-a auzit decent, în mare. S-a auzit bassul însă un pic cam tare la unele piese. Ei construiesc un sound mai rar abordat în zilele noastre, unii ar spune depășit, eu spun că și-au găsit nișa. Uneori mi se părea că surpind frânturi din Timpuri Noi (versiunea cu Artanu) sau Vunk. Am reținut piesa Altcineva la care văd ca au și clip lansat de curând ( vezi aici). Ne mai vedem!

Mă apucă toamna pofta de jazz. Aşa am decis într-o seară rece de noiembrie să merg să aascult jazz cântat de mileniali. Un cvintet de la secția de specialitate de la Conservator. 4 ei şi o ea la voce care au ales să-şi facă mâna deja cântând prin cluburi. Chapeau! Asta-i prima caldă. Oameni tineri care vin din urmă cu aceeaşi pasiune și talent pentru jazz. Cel puțin aşa simt eu din public.

On the Fly, căci aşa se denumesc deocamdată (n-au nici pagina de FB), au avut un gig din standarde de jazz cum le zic ei. Eu le zic piese bine cunoscute, uşor de recunoscut de un profan :). Vocea ei părea desprinsă de pe discurile anilor ’50, cu tot cu efectul vintage. Mi-a plăcut mult. La fel şi instrumentiştii care au debordat de momente solo şi, poate, impro. Vă las aici East of the sun and west of the moon să vedeți cum a fost. Mi-a ramas în minte și Fotografia lui Jobim.

A doua chestie caldă a fost locul. Trei Bețivi Bar, ex-Frikultur pe la Armenească, Vasile Lascăr 66. Micuț, cozy şi bine adaptat pentru cântări. Au băgat bani şi în antifonări speciale de sunet. O mică scenă improvizată în capătul sălii numa’ buna de cântări intime. Au înțeles că dacă faci evenimente vine lumea. Cum a fost şi aseară, full. Da’ mai vorbim despre asta.

Partea rece e atitudinea publicului, a unei părți a publicului, care nu s-a educat încă în spiritul respectării muzicii, spectatorului și artistului. Nu-i nimic, le mai repetăm până va fi bine :). Discuțiile se pot amâna până după cântare sau, dacă e musai s-o agăti pe gagică cu cunoștințele tale, fă-o în șoaptă. La fel și vânzoleala sau statul cu spatele la scenă. Să nu uit de acel minim suport artist pe care-l putem lăsa în pălărie sau la bar. Nu de alta, da’ s-ar putea ca peste ceva ani să nu mai avem pe cine deranja ;).

Sacoșă electrică…

 

Marand – Acvatic   Asta e luată de la raionul delicatese exotice. Trupă de electronică din București, d’abia înființată, iar asta e prima lor piesă ce ne ajunge la urechi. Un The XX dâmbovițean, o piesă de luat la drum lung și pusă pe repeat.

 

 

Lucia – Food chain  Electro soul cu potențial dansant. Eu zic că ar fi interesantă o întâlnire cu Florence ;).

 

 

Imortalia – Val veșnic alb   Dark electro wave. Ceva rar pe la noi. Contrastul vocii masculine dark cu cea melodică feminină e ca un Beauty and the Beast muzical. O să aibă concert în Underworld  pe 7 decembrie. Tare curios ce mai au în portofoliu.

Deja Who & Tobi Ibitoye  – Real  Indie pop cu ceva electro prin el și iar cu un contrast vocal el/ea mișto potrivit. Un proiect Uninvited Artists unde se întâmplă multe lucruri faine în ultimul timp.