Neconcertul

Începutul toamnei, aia adevărată cu ploi și frig m-a îndemnat spre vizuina cozy chic de-și zice sincer Trei Bețivi Bar. Acolo s-a întâmpla un concert Cats in The Rain pe care nu-i mai prinsesem niciodată live. Ca un spin-off din Abator Industries și cu intersecții în Loungerie II mă așteptam la o muzică… altfel. De fapt a fost un neconcert așa cum ne-a zis de la început Andreea, aka Miss Tincea. A fost o invitație la aici și acum. Se pare că fiecare astfel de cântare de-a lor are o temă. Aseră a fost despre iubire. Greu, nu?

Un cajon (Daniel Iliescu), o chitară (Cătălin Lungu) și o voce, așezați lângă iconicul perete al barului din Vasile Lascăr 66, au început călătoria spre o stare anume la care ne-au invitat pe toți cei prezenți. Puțini, da’ aleși ;). A fost un dialog continuu Andreea-public. Bine, la început mai greu, de te întrebai ce vrea fata asta de la noi de ne ceartă aici și vrea să ne deschidă sufletele cu forța, dar apoi te prindeai încet încet că invitația avea sens. Era de fapt o invitație la bucurie, la conectare cu tine însuți, cu ceilalți. Și toate astea cu muzica de mână. Dacă șamanii ar avea o trupă de fusion cam așa cred că ar suna. Pe o bază de jazz au grefat bătăi de inimă, incantații, inserții din doina românească sau cântece sufi. Nu prea găsiți multe piese de-ale lor în online așa că ia uite aici cam cum sună versiunea lor Până când nu te iubeam. Mi-a rămas pe ureche și o doină jazz, o piesă ca o furtună, cu liniște, cu iureș. La fel și o interpretare în turcă a unui cântec sufi Insan, Insan. Uau! În loc de bis am avut un țipăt de curățare general, artiști și public. Aiiiiiaaaa! 🙂