Miros de frunze uscate, ca de pădure toamna, în sala de la Apollo111 Teatrul. Așa arăta scena pregătită pentru concertul de lansare al albumului Blue Noise. Foșnetul din sală s-a oprit (parțial, că pe copii nu-i poate opri nimic :)). Apoi s-a mutat pe scenă. Ştiu că pe ei îi scotea din concentrare, dar în sală s-a auzit tare bine. Pentru a cappella ai nevoie de concentrare în plus.

Aşa a început un concert-revelație pentru mine. Revelație pentru că nu m-am aşteptat ca vocea umană să fie atât de puternică. N-am simțit lipsa, nevoia de instrumente! Acopeareau ei tot: contrabas, chitară, drums, alămuri, pian şi ce-o mai fi fost. Cred că a fost o muncă de ani de zile să potrivească vocile şi talentul celor şase membri. Jazz, blues, pop, rock, electro, lăutarească, toate s-au amestecat acolo printre frunze, mere și voci.

lbumul/proiect pe care l-au lansat aseară PORTRAIT, e un album după vocea şi compoziția fiecărui membrual sextetului vocal. Cred că este primul album a cappella realizat la noi. Spectacolul a fost un amestec de piese de pe album sau aiurea. Câteva piese mi-au rămas în memorie, dar ar fi meritat menționate toate. O piesă în limba turcă, o poveste de dragoste pe Bosfor, Dor de viață al Aurei Urziceanu, Banii lui Artanu (spectator şi el), Prime time blues la care a intrat şi sala cu aplauze, Pass me the jazz, Până când nu te iubeam al Mariei Tănase sau I feel it coming de laThe Weekend feat Daft Punk.

Din piesele noi am remarcat una compusă de AC Leonte care a avut de toate în ea: soul, electro, dub step :). A fost chiar şi un moment impro de instrumental dacă vă vine să credeți :). În concluzie o dovada a măiestriei vocii umane, probabil singurul “instrument” capabil să le substituie pe celelalte (în afară de computer).

Final cu Bohemian Rhapsody la bis cântat demențial. Aş merge oricând să-i revăd ♥!

Colecția de toamnă-iarna la versuri :)…

 

JAZZ 8 – O să mori prost    Sau nu. Bagă-ți mințile în cap! Băi ce flow și în ce film te bagă piesa asta. Rap, chitară și vocea lui Silviu Pașca la refren și subliniat mesajul. Versurile sunt demențiale. Le-am ascultat de mai multe ori și tot le gasesc semnificații, regăsesc personaje, bucăți și din viața mea. Un clip one shot. O piesă cu cheltuieli minime, dar scoasă de unde trebuie și, sper, cu efect cât mai mare. Băgați la cap!

IMPLANT PENTRU REFUZ feat. Cătalin Chelemen (COMA)  CER-PĂMÂNT  Ce duet vocal Octavian Horvath & Cătălin Chelemen! Nu m-au dezamăgit nici de data asta la versuri. Ia citiți aici:

Suficient cât am privit  /Visuri dând cu capu-n zid /

Şi mâini “harnice” sărind/  Gata să-l repare…

Al doilea single extras de pe un album ce va fi lansat la anul și care se anunță artă ;). Un videoclip despre cum “ne construim aripi din cărți, din muzică sau din raze de soare pentru a reuși din nou să plutim.”

BABY ELVIS – Spider   O piesă instrumentală dedicată Halloweenului ai zice, dar e mai mult de atât.   O manea psihedelică, o joacă de-a post-rocku’, cu de toate, mai puțin voce . Inserturi subliminale pe videoclip îți vor transmite informații valoroase :).

 

Greetings Sugar – White Lines  Piesa a cincea din noul lor proiect/album. Piese de inspirație, la care nu stau să lucreze o veșnicie în căutarea perfectului asta neînsemnând că fac rabat de la calitatea masterizării. Îmi place îndrăzneala lor și produsul în sine. Diferențe sesizabile de stil între piese probabil influențați de armonizarea mood-ului din ziua respectiva a celor doi. White lines îmi place cel mai mult din ce au scos până acum. Mai dance, mai electro, spre Editors așa ;).

 

Poate nu știați , dar în weekend a fost prin oraș brașoveanul Alexu cu toate vocile după el, Alexu fiind singurul artist român care a cântat cu Damien Rice. Da, e adevărat, chiar dacă nu într-un cadru oficial, ci în gigg-ul ad hoc de după showul lui Damien în spatele Ateneului Român. Alexu era încă emoționat de aventura asta despre care zice că nici nu visa la așa ceva ( n.b. Alexu e mare fan Damien Rice, lucru care se reflectă în stil și in playlist-ul concertelor sale). Așadar un artist pe noul val, în București, cu 2 gigg-uri în același weekend. Sâmbătă în Londohome pe Praporgescu și dumincă în The Den Pub pe Traian. Programul m-a lăsat să-l văd și ascult duminică. Îmbucurător e că a avut spectatori și la al doilea gigg.

The Den e nou pentru mine la capitolul cântări, dar m-a bucurat că se întâmplă și live-uri acolo. E destul loc pentru concerte de 50 de spectatori, are dotările necesare și o atmosferă numa’ bună pentru așa ceva. Să nu mai zic de prețuri ;).

Cu spatele la fereastra pe care se vedeau trecând tramvaie și ambulanțe și-a început magia. Câteodată am impresia că Alexu e un șaman care cheamă vocle universului să ne vrăjească, să ne facă bine. Ne-a dat piese de pe primul album (da, are deja două. 23 minutes of fame și Luminiscence) Everlearn, By my side – pe care a stârnit și cei vreo 20 de spectatori să cânte cu el-, al doilea cu Shine, prima lui piesă cu public Praf de stele de la Vița de Vie și cover 9 crimes de la Damien Rice. Nu-mi aduc aminte să fi cântat Lost una din preferatele mele. Ei, dar cineva tot a fost nemulțumit că n-a cântat Skinny love așa că, Alexu, te rog să te pregătești mai bine :p.

Când vedeti așa ceva deschideți portofele să sară dragostea de artă de acolo!

O plăcere oricând să-l asculți și, dacă-l prindeți pe undeva cântând, mergeți! Îmi mulțumiți voi după ;).

S-au așezat apele și am reușit să ajung la lansarea albumului Reborn al lui AG Weinberger. Seară de noiembrie, sala Rapsodia din Centrul Vechi (o premieră pentru mine) și un gen muzical, bluesul, despre care nu știu mare lucru, n-am CD-uri prin mașină de gen și nici la concerte dedicate n-am prea fost. Cum s-ar zice am fost în afara zonei mele de confort. Nici publicul nu-mi era familiar. De obicei eu sunt cel mai puriu, dar aici nu. Doamne elegante, hipsteri, muzicieni, cupluri cu copii, cu toții iubitori de blues.

Nu vă așteptați să fac comentarii despre performance-ul muzical că mă depășește cu mult. Am gustat muzica lui ca pe ceva prea rar auzit și trebuie sa recunosc că a intrat bine :).

Cântarea a început cu un intro interesant al trupeților de acompaniere din România, numa’ grei pe instrumentele lor. Ceva piese, blues bineînțeles, dar și derivate, și un AG cu comentarii fine între piese. A cântat la început piese mai vechi apoi a făcut trecerea spre Reborn chemând în scenă celălalt band de acompaniere, cel din Ungaria. Mi-a plăcut metafora lui cu arcul. Asistați, zise el, la un arc muzical între două nații care se închid prin mine. Eu, ca un profan, am sesizat o diferență între cele două calupuri de cântări. Pe Reborn pare un blues mai modern, cu o abordare pe care am mai auzit-o în trupe care cochetează cu zona bluesului.

Pe On the wrong side (n.b. of the blues) a tras sala după el cu aplauze de acompaniere și ecou vocal. Intersantă și introducerea piesei legată de inaccesibilitatea lui, ca bluesman român în SUA, unde bluesul e la el acasă și la inechitatea schimbului muzical pe zona asta. Mie mi s-a părut că el e fix din filmul american , având și o engleză perfectă și adaptată stilului. Uneori nici nu a avut nevoie de microfon vocea lui făcând față ușor sălii. Un moment plăcut a fost reinterpretrea în cheie blues a piesei Blackbird de la Beatles ( vezi aici)

Momentul culminant a fost când arcul s-a închis cu toți muzicienii pe scenă. Imaginați-vă o trupă cu doi tobari, doi basiști și doi clăpari care cântă aceeași partitură. Aici îți dai sema cât de tari și profi sunt oamenii ăștia. Chapeau! Piesa abordata așa a fost Slippery Slope pe care o gășiți pe CD-ul proaspăt lansat, CD pe care l-am achiziționat ca un bun suporter al muzicii românești și pe care aștept să-l savurez așa cum trebuie.

În concluzie e bine să ieși din zona ta de confort că te întorci mai proaspăt, cu experiențe noi și cu ceva dureri la degete de la pocnit și la picioare de la ținut ritmul involuntar timp de o oră jumătate. Yeahhh, mother blues!

Seară cu surprize în Have a Cigar. D’alea plăcute. În primul rând a fost debut pentru mine când prin o cântare indoor acolo. Locul nu e mare, dar poate găzdui cu o vizibilitate bună vreo 60 de spectatori, se aude bine și e foarte primitor ca atmosferă. Le-aș recomanda un minim de lumini de concert să poată ieși niste poze d’acolo . Mă bucur că au început și la interior.

Au chiar și proiecte cum a fost cel de aseară Punk’O’teca de Joi. Așa ajung la următoarea surpriză The Jabba ( pronunțat pe o engleză de liceu Dă Geaba 😉 ). Trei tipi și o vocalistă, un drac de femeie cum se zice în popor. Rock alternativ spre punk cu preluări, dar și cu piese d’ale lor și , ce e foarte important, cu fanii lor! Un dialog continuu cu spectatorii, mai glumițe mai ceva despre piese, antrenant. Am reținut Omu’ de zăpadă și hitul lor Teodora pe care au băgat-o și la bis la cerea fanilor. Buna treabă!

Repede după ei (că toată treaba se termina la 22:00 să nu se supere vecinii) s-au pus pe treaba BRUTE. Concertul lor începe cu strigarea fanilor “Brute! Brute!”. Fain, îmi zic, și ăștia au fani. Apoi cea de-a treia surpriză și cea mai mare dintre toate. Am gasit o perlă, fraților! Băieții ăștia sunt geniali, iar vocalistul e fenomenal. Voce, tupeu, discurs, show, tot ce trebuie. M-au lovit de la prima piesă Freedoom. Nu știu unde au stat ascunși, de ce nu i-am găsit până acum. Punk adevarat, sound și stil. Au cântat compozițiile lor, majoritatea dacă nu toate, și în română și în engleză.

S-a dat din cap, din palme, s-a țopăit. Ar fi ieșit și cu pogo, da nu prea te lasă locu’. Final în chiloți pentru vocal, bustul gol la tobar și la mine. N-am mai rezistat frate atât de buni au fost! Pe final au băgat o piesă, Gloanțe, care cică o să aibă clip curând. Hai că o bag la sacoșă când apare.

Deci fiți cu ochii pe Punk’O’teca de Joi din Have a Cigar că se întâmplă lucruri faine acolo ;)!

De noiembrie…

 

Sex Pula Pistol – NECROFIREA   Ai belit-o duamna! A intrat SPP pe fir. Cu tot cu fanii ăia care face ca toți dracii la concert :p. Clip filmat la concertul full house din Control. Dacă nu vedeam, nu credeam.

Scandal  – Payback day   Punk de Bacău londonizat. Single nou de pe ce-o urma. Băi! Vin în România acuș! 3 decembrie Fabrica/ București și mai e Brașov, Cluj și Craiova pe listă. Oiii!!! \m/

byron feat. Lucia – Continuum   Voi știați cât de meteo sensibili sunteți? Și de ce nu recunoașteti  asta :)? Facem toți small talk despre vreme. Dan și Lucia mai și cântă despre asta, iar Lucia este la prima aventură în limba română. Parcă-mi place și mai mult.

Adam’s Nest – Baby doesn’t love me (yet)   Care-i versiunea în oglindă a lui mike drop :)? Eu asta am simțit la prima ascultare. Vocea lui Răzvan Vedder, versuri depresive, perfect de noiembrie. Păcat că-i prind doar la anu’. Mi-e dor de ei!

 

 

Alex Ștefănescu – Vise   Noul val de folk. Mi-au plăcut visele lui :). Piesa este din concertul Ziua Necunoștinței cu care are gigg pe 9 noiembrie la unteatru în București.

Vreau să mă schimb, dar nu e momentul

Nu aș vrea să las munca să-mi tocească talentul

Atât :).

Bine că am ajuns să-i vad live anul ăsta că i-am tot ratat. Am fugit imediat după audiția albumului DL Goe din J’ai Bistro (dacă n-ați ajuns citiți aici). Trebuie să vă spun că mă așteptam la mai mult public la o trupă de valoarea asta, care trece rar prin București și într-o seară de Brutus în Control. S-au strâns totuși mai mult de o sută. Destul pentru o atmosferă plăcută de concert într-o seară de noiembrie, marți.

Vocea Ioanei pune stăpânire pe tine de la început. Nu-i o voce roz 😉 e ceva ca din alta lume. Muzica lor stă oarecum centrată pe trip-hop, dar alunecă ușor spre zone psihedelice ( Feel Love), uneori post-rock după pasajele de chitară (Into the Light) sau elctro ( piesa mai nouă căreia nu i-am reținut numele 🙂 ).

Alternanțe de liniște cu haos, de minimal cu prea-plin instrumental. Fine, It’s Pink cântă pur si simplu pink-pop :).

Am vrut să fac un live cum fac de obicei, dar m-a lăsat bateria telefonului așa că am urcat să văd de sus partea a doua a show-ului. Acolo am prins Killer la care tocmai au lansat clip și care este după mine cea mai bună piesa a lor la acest moment și asta e bine. Înseamnă că sunt în creștere.

Dacă i-ați ratat aseară îi puteți revedea pe 4 decembrie în Expirat împreună cu We Singing Colors.