O porție de Lasagna & Rochenrol

Am ajuns în sfârșit la un live acustic cu Lasagna & Rochenrol. I-am mai avut prin sacoșe, dar niciodată nu i-am prins live. Bine, nici n-au prea mult timp de când au apărut, cred că prin toamnă am auzit prima oară de proiectul ăsta. În fine. Pentru Silviu știu că e o prelungire a pasiunii lui pentru poezie lucru pe care nu prea apuca să-l arate în ex-aventura sa, mult mai dură sonor, de la Familia Jeff. Despre Andreea, vocea trupei, nu știu nimic. Nu știu să fi cântat înainte, solo sau în altă trupă. După tehnică pare că nu, dar după voce e bine că și-a luat curajul s-o facă până la urmă.
LE: Am aflat că piesele sunt marea majoritate compoziția Andreei, versuri şi linie melodică, motiv pentru care e şi mai îmbucurător că le-a adus spre ascultare. Keep on singing!

Intim la DuDa – da, iar am fost acolo pentru că se întâmplă lucruri faine- destulă lume cât să fie bine, acustica pefectă și poezia lor pe rock. N-au repertoriu mare încă. Au lansat deja în online Catastrofa (preferata mea), Timp și Muribunda – care pare hitul lor, cerut și de public la bis-. De aseară vă dau în premieră Poza, vedeți aici. O muzică tristă, dar nu deprimantă, probabil făcută ca mod de exorcizare a propriilor demoni. Poate avea efect terapeutic dacă ești în acea fază a vieții, altfel o poți lua preventiv ca să realizezi că viața e mișto doar să vrei tu să fie mișto.

Moment poetic la final. Silviu a recitat din poeziile de pe albumul său Scrum. A recitat oribil :D, no offense. Lasă pe altcineva s-o facă! Tu stai și ascultă-te c-o faci mult mai bine. Am luat cartea acasă și am deschis-o. Am citit aiurea vreo 20, cred. Unele scrise înainte de borna Colectiv, altele după. Una scrisa între cele două vieți, premonitoriu parcă.

Scrum

am o urgentă nevoie
să respir singur
să nu împart aer sau priviri
vorbe sau trăiri
până când mă pot scufunda din nou
între voi
mă găsesc în nopțile distorsionate
și râdem și suntem
și plângeam și am fost
… totul

Sacoșa cu prospături #89

Iar s-a dat rock la obor 🙂

Pinholes –  Scriu, rescriu și tremur [ cu Bobo Burlacianu ]      Secția infecțioase s-a intersectat cu Secția depresivi să caute leac. Ritm dark balcanic, bass puternic, versuri ca de bocet, vocea lui Bobo – ce-mi place colaborarea asta! – și un clip care trimite spectatorul peste 30 de ani într-un trip din care ori se întoarce vindecat ori nu :). Totul la pachet cu vestea bună, vine al treilea abum Pinholes – Dorumetru.

 

Contraband XThe End of Sanity     Spitalul de boli contagioase metal din Piatra Neamț aduce cea de-a doua piesă de pe viitorul album.  Un pic progressive, un pic pur metal. Nu mă dați pe spate. Mai aveți 🙂 ?

 

 

The SpeakersBlack Future     Trupa de alt/electro/rock/new wave fără PR – fără supărare, da’ băieții ăștia trebuiau să fie mult mai sus până acum – scoate încă o piesă. Pe când album? Pe când și unde live-uri? Sau titlu piesei e premonitoriu? Nu cred. Prea multă calitate acolo ca să nu primească mai mult. Hai, am enervat pe cineva ;P?

 

Scandal Patrula  Un oldie deja ( eu cred că piesa asta are 20 de ani deja ), dar care își cerea lcoul și care îl ocupă acum pe noul lor album ce va fi lansat în aprilie pe 26 aprilie 5 Seconds to Riot. De câte ori n-am căpătat eu vânătăi pe piesa asta \m/!!

 

Underwaves Time will disappear   Ce-mi place cum intră în piesă brașovenii ăștia! Pentru prima oară în sacoșă. Al doilea extras de pe HIATUS, albumul lor de debut. De remarcat încă o voce de metal bună în udergroundul nostru. Cool!!

 

Zammorian –  Shapes Răspunsul Zammorian la lansările Valerinne și Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut nu se lasă mult așteptat. Post-rock ușor psihedelic, foarte încărcat instrumental și un clip wow! Foarte mișto prima parte cu silueta contre-jour, parcă o luptă cu lumina. De ce se cheamă Shapes? Nu știu, dar poate vă lămurește clipul ;P

Muzică de îmblânzit gândurile

     L-am întâlnit pe Marius dupa ce a coborât de pe scena din Quantic la un concert Zammorian. I-am împărtășit câteva lucruri despre ce mă făcuse să simt muzica lor. Din una în alta am ajuns la proiectul lui. Așa am aflat de EISM. După un timp am primit un pachețel cu 8 piese așezate pe un stick încapsulat într-o eprubetă împachetată într-un visual de pe un tricou negru. Cam ca Iona :). Nicee! Așa a ajuns Ecstatic Technologies la mine. Am înfipt stickul în laptop și a început călatoria. Dacă am putea asculta muzica pe care electronii gravitează implacabil în jurul polului pozitiv cam asta ar fi. Îmi place să mă expun oricărui fel de muzică, ascult multe și mult, dar nu-s un specialist în ceva. Cam în setup-ul ăsta a început călătoria. Da, albumu’ ăsta este o călatorie în sine, prin tine, prin lume, prin alte lumi. Mă explic imediat. La primele ascultări nu apucam să ajung la final. Adică piesele rulau, dar eu rătăceam cu mintea pe undeva, rămâneam agățat în starea pe care mi-o crea. Mintea pleca într-o călătorie, de fiecare dată alta. Și totul începea cu Breaking Eleusis. Primele acorduri sunt ca o întrebare gen: Și acum unde ai vrea să plecăm? Când mă trezeam puneam mâna pe Google și-l întrebam: Ce e Eleusis? Dar Nyonoksa, Satomi, Sangar? Muzică de îmblânzit gândurile…

Dpdv muzical ascultăm un album de muzică electronică ambientală, uneori ezoterică, cu valențe experimentale și experiențiale. EISM vine de la Electrons in Slow Motion, iar lucrul ăsta e puternic vizual când vine vorba de cum curge flowul muzicii. Întrucât piața locală nu-mi dă foarte des ocazia unor astfel de experiențe nu-mi rămân decât referințele externe sau…… sau părerea altora mai “ascultați” decât mine :). Așa am ajuns la Călin, providerul de dans electric din Control, experimentat iubitor al spectrului electronic al muzicii. A dat ascultare albumului și a grăit așa: “Pentru o plutire lină se recomanda EISM. Deși mi-ar fi placut să fie puțin mai încărcat aparatul de zbor cu sunete și layers are totuși o portanță suficientă pentru visare cu ochii deschiși. Viteza de deplasare intră aproape sigur la categoria “ambient/chill-out”, electronica din LP nefiind aglomerată, ba dimpotrivă, poate puțin synth-urile / armoniile sunt cam predictibile, dar sunt croșetate coerent-elegant. Îmi mai vine în minte și urechi atributul “cosmic” ascultând EISM – așa la marginea termosferei, nu prea departe “. Deci și el a simțit călătoria prinsă în track-urile astea. Hmmm… o fi ceva. Îl puteți asculta aici până vine lansarea din spațiul în care viețuim ( probabil prin toamnă ;)):

https://open.spotify.com/album/55jqMKYFJKdVPxVOQ8yvef…

https://itunes.apple.com/…/album/ecstatic-techno…/1455628365

Pentru un zbor lin luați o noapte înstelată, timp și albumul Ecstatic Technologies. Enjoy the ride!

Sacoșa cu prospături #88

Cu fete, despre fete, nu doar pentru fete ;)…

Ballet-Dancing-Girl-Photo-Print-Diy-Tote.jpg_300x300

A-C LeonteDream House   Primul extras de pe albumul cu același nume lansat de Ana Cristina Leonte și de grupul de măiaștrii care dau aripi vocii sale. A fost o pauză de vreo 2-3 ani de la Angel Minus Wings așa că toată lumea era curioasă ce urmează. Ei acum vedem și auzim. Pare un album în care fusionul dintre electronică, jazz și soul trage mai spre electronică. Se pot asculta noile piese la cele 2 lansări de la Teatrul Replika ( dacă n-or fi ambele sold out deja). Un clip la fel de fusion cu dans contemporan, visuals și decoruri neașteptate. E fain când nu renunți la artă și la drumul tău și totuși faci sold-out 😉

 

Alexandrina Second Bliss   O altă revenire din cam același spectru. Și ea absentă de vreo 3-4 ani, Alexandrina revine cu o piesă nouă. Nu știu dacă și cu album. Avem de a face tot de un melanj de data asta din alternativ pop și electro și aici înclinat mai mult spre electro. Interesant dropul creat pe la minutul 4. Like. Văd o similitudine între cele 2 proiecte, dar aș fi un arogant să fac eu vreo comparație. Bine ai revenit, Alexandrina!

eaucontreair No other way   Uite cum se strecoară în compania asta proiectul Biancăi, din gașca de la Linia 1. Mai tânăra în cauză își duce vocea cu tupeu și unduire spre un soul hip-hop-ish sound peste o orchestrație synth wave/dream pop. Nice! Poate mai multe live-uri n-ar strica.

 

 

Via DacăDincolo de zori  Folk psihedelic cu încă o voce feminină  din spațiul basarabean. Venită acum vreun an în România pentru ceva concerte, trupa asta a prins rădăcini și adună din ce în ce mai mulți spectatori. Mă bucur pentru ei, merită. Faptul că scot piese ca asta e semn că filonul e încă plin de inspiratie și ne asteaptă surprize. Ziceți, măi, că ziceți bine!

https://viadaca.bandcamp.com/track/dincolo-de-zori?fbclid=IwAR21BHE_xjYcuIhdwQ9tKHDfZi6tj8F_wCkAvY-U36oKIqyRJ2FcXAbhYJs

via

Am Fost La Munte Și Mi-a PlăcutAm Adus Băutura, Fetelor    Închei apoteotic această sacoșă cu masterpieceul – in my humble opinion- Mvntelui, de pe recent lansatul La Deal. Tributul lor pentru la toate fetele mvnțomane :). Mă rupe flașneta aia de pe final! Un videoclip la fel de tăcut zgomotos ca și piesa. Mă întreb dacă e filmat la bazinul Dinamo ;).

 

Sacoșa cu prospături #87

O sacoșă cu mai puțin București prin ea și mai multe premiere…

absurdbag

Fried FriendFried Friend  O trupă care poate mai mult. Scot piese rar, live-uri la fel de rar.  Rockul lor alternaticv cu inserturi electronice, synth și dnb e pe val și are potențial, dar trebuie mai multă acțiune. Hai cu gigurile!

 

Astro GénéralePlay  Debut în forță pentru orădeni. E un cuib activ și foarte productiv pe acolo. Un indie rock care mai s-ar scăpa spre stonner, da’ se abține, mai ceva synth, da’ nu prea mult. Oricum, îmi place cum sună. Let’s play, boyz!

 

The VladsBecause of you  Altă premieră cu un prim single și poate ultimul de la o trupă rezultată în urma unei băute și care s-a refăcut ca să marcheze timpul trecut ăi ca să-l regăsească pe unul dintre prietenii dispăruți în lumea largă, misteriosul domn englez pe nume Winston. Trackuri trase separat, semn că băieții știu ce fac, plus un mix master kalite. Aud ceva sound RATB prin el ;).  Indie brit sound care-mi place. Nu vă zic cine a fost la bere atunci, dar căutați pe pagina lor de feisbuc lor cu 21 like-uri și poate facem zarvă s-o pună de mai multe piese ;)!!

 

The Different ClassDancer   Stoner psihedelic lasciv. Pe scurt asta pot zice despre cea mai recentă piesă a timișorenilor. Versurile sunt în limba română cu excepția ultimei strofe. Iar trebuie să zic că la anumite genuri merge mai bine engleza. Destul de vizuală muzica lor. Aș  vedea ușor piesa asta într-un thriller în care killerul vânează stripărițe. Finalul e interesant, confuzant probabil în live-uri, dar care poate fi o semnătură TDC ;). Clip nerecomandat epilepticilor și pudicilor. Am remarcat alunița de pe sânul drept al protagonistei:).

 

NuanțeM-ai prins  Primul single extras de pe viitorul album al piteștenilor aflați pentru prima oara în sacoșă. Funk rocăreală catchy, versuri ușurele, da’ se poate dansa pe ea la mare pe nisip. Ce e cu țapu’ din logo-ul lor e întrebarea mea :)?

 

The CaseGasoline   Alți timișoreni în sacoșă – a fost una cu puține trupe din București, bun așa!-. E cel mai recent single lansat de ei ascultat și în Expirat în București. Un alterntiv potolit, un fel de Linkin Park sau Audioslave la care e musai să remarc vocea lui Ciprian Paroș. Dacă aș vorbi de fotbal aș întreba când îl curtează Barcelona ;).

 

 

 

Un lunatic

    Seară caldă și ploioasă de aprilie. Ți se urca primăvara pe nări împinsă de mirosul de liliac. Hai că v-am spart cu introducerea asta :P… da’ fix așa a fost în seara în care l-am prins live pentru prima oară pe Doru aka om la lună. Mă impresionase din ce materiale găsisem cu el prin online atât de tare încât mi-am plasat unul din pariurile de anul ăsta pe el. Aveam așa o întrebare dacă nu m-am înșelat oare. Într-un aspect m-am înselat. Aflați până la sfârșit în care ;).    Deci, romanticul de secol 21, cu chitara în mână și părul lung strâns se urcă pe mica scena din DuDa ( unde iar s-a auzit impecabil ) și își începe gigul cu și pentru Visători. Nu mai mult de 20 de oameni, dar exact cât trebuie și de care trebuie pentru o cântare de suflet. După canoanele academice muzicale ai zice că e un proiect folk, el zice că e rough acoustic poetry, iar eu forțez cu un melancore :). Pare că din trăirile lui a ieșit poezia întâi, o poezie mai mult ca o joacă de-a cuvintele decât ca un expozeu de idei. Îi ies bine jocurile de cuvinte. După versuri a ieșit și partitura să completeze mesajul. El zice că muzica lui e tristă, eu aș zice că e nervos-melancolică. Adesea după pasaje liniștite în care îți vine să-ți iei iubita în brațe apare ca din senin un pasaj de distors acustic în care Doru trece de la vocea romantică la cea de heavy metal. Iar pauzele dintre piese sunt delicioase. Pastile de umor fin. O experiență de stand-up tragdey cum o denumește el :).    Din cele vreo 10-11 piese știam vreo 4: Moment prezent, Distanță, Lunata ( pe care a scos lupii din noi de au fugit și norii 🙂 ), Timp pentru noi ( o puteți vedea aici). Am mai plecat cu una agățată de ureche pe care ne-a dublat-o și la bis Liniștea, o piesa purgatoriu dintre liniste și neliniște. M-am așteptat să găsesc un romantic liniștit, dar am găsit unul care se duelează prin versuri cu el, cu lumea și tot el se împacă. Din zbaterea asta iese o muzică/stare panaceu la rapida scurgere a vieții din vremurile pe care le trăim. Te face să ridici privirea spre Lună. Chiar! Sunt curios de unde om la lună? Și mai sunt curios cum ar suna cu mai multe instrumente, încă o chitara la acompaniat poate sau ceva drums/cahon și spun asta pentru că pe unele piese simțeam nevoia de mai mult zgomot, simțeam ca piesa mai avea ceva de spus ;)…

Am ascultat La Deal Și Mi-a Plăcut

Warning! Aceasta Nu E O Recenzie De Album Ci Doar Părera Mea 😀

amlfsp

   Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut :). Ce nume mai e și ăsta?  De câte ori n-ați auzit sau n-ați zis chiar voi chestia asta? Da’ voi când o să aveți vocal? Și p’asta, nu :)!? Ei și din miștourile noastre a ieșit o trupă, una de post-rock/prog sau trip-core cum îmi mai place mie să-i alint. Au luat miștoul si l-au pus în meme de au printre cele mai mari reachuri pe online din underground. Au luat miștoul și l-au pus în titlurile pieselor fiind astfel singurele mesaje livrate prin cuvinte. Nu căutați legătura dintre titlu și piese că nu e. Dar miștoul s-a oprit aici. În muzica au devenit din ce în ce mai profi urcând în continuu pe muntele lor.

   Așa și cu cel de-al treilea lor album din istoria lor de 11 albume :p, La Deal. Mi-au dat ocazia să dau o ureche pe el înainte să iasă si le mulțumesc pentru asta. It’s was a journey.

   O să vă dau o impresie la prima auzire, deși acest gen muzical necesită multe ascultări per track ca să-i prinzi toate subtilitățile.

   Tripul lor merge mai departe, iar de la prima piesa extrasă Când Ziceai Că Pleci Pe Vapor simți calitatea înregistrării și a masterizării, un detaliu obligatoriu în post-rock unde fiecare notă poate face diferența între zbor și târât. Au făcut ce-au făcut și au ales bine studioul de înregistrări și uite că merită.

   Sătrăiți, Sănătate, Serviciușor mi se pare o c-ar fi o replică peste timp și genuri data lui Anusavan Salamanian. Aș vedea-o într-o coloana sonoră a unui  remake vintage, eventual alb-negru. Eu v-am zis să nu mergem în Centrul Vechi – da, de acord- lasă mai mult din latura lor progressive să iasă. Alternanțele de ritm de core cu distors la greu frânează brusc în tânguirile de șredăreală ale lui Mircea. Simple, poate un pic prea simple, dar  cu efect de visare. Suprafața Utilă e piesa cea mai metal de pe album. Asta-i frumos la post-rock ca poți s-o arzi pe mai multe eșichere sonore în aceeași piesă. Și Mvntele joacă bine în liga asta. Am ajuns la preferata mea de pe album Am Adus Băutura Fetelor, da. Pentru gustul meu e fix cât trebuie amestecul de post-rock, indie, schimbări dese de ritm, energie, plus linia melodică pe care am putut-o reține ușor. Ar fi cam singura pe care aș putea-o recunoaște. Vedeți că asta e Lungă – nice warning, chiar e lungă, are peste 9 minute- e piesa de final și piesa… Kinder. Surpriză! Apar vorbe pe ea, băăăiii! Bine, e o juma’ de dialog de la un taximetrist, ceva bun, elevat.

dunk

   Pentru mine albumul e un pas înainte. Se pare că e un an prolific pentru post-rock-ul românesc. Valerinne și Zammorian au și ele albume noi, iar Mvntele merge la Dunk, tata festurilor de gen. Întrebarea mea firească ” Și acum încotro?”.

   Mvntele ai o provocare mare în față pentru următorul pas, dar acum te las La Deal să te bucuri de moment că meriți. Ne vedem la o lipie pe Dristor ;)…

amlfsp