Nu zâmbiți încă! N-am auzenii :)! Am reușit în schimb să vânez fenomenu’ Corina Sîrghi cu tot cu Jean Americanu’ și Tarafu‘ lor. I-am încolțit în grădina Edenului. Habar n-aveam că acolo, în groapa din Grădina Eden, sunt cântări mai nou. S-au (re)activat şi e chiar fain locul. Bine că le-a venit mintea la cap. Văd că au și ei o noapte cu băutura la juma’ de preț –Doimi– aviz amatorilor ;).

Ei, și cum am aflat eu că au cântare Corina & co mi-am făcut drum să văd ce tot laudă lumea atât. Nu prea știam la ce să mă aștept. Poate ceva maneliști mai cu ștaif, poate ceva hipsterime, poate un lăutar întors de prin State. Wrong! Jean Americanu‘ e de fapt chiar un american, doctorand în etnomuzicologie cu tema muzicii lautărești pe care o studiază la noi. Maneaua tradițională și lăutarească, mai exact. Da’ o studiază de-a intrat în ea ;). El prestează la acordeon și vorbește limba româna. Pe lângă el mai sunt un țambalagiu și un violonist, care mi s-au părut foarte talentați și care nu arată așa cum m-aș fi așteptat.

Pe toti îi încheagă vocea ei, a Corinei. Io nu-s prea dus la manele și romanțe, dar bunicul meu era tot timpul cu pick-up-ul rulând pe d’astea așa că am recunoscut uşor din piese. Ioana Radu și Maria Tănase în special, dar cred că mai erau și altele. Vocea ei are chiar și acel efect de patefon vechi parcă. Am rămas eu surprins de cât de surprins eram. Ar putea face orice cu vocea aia, dar a ales să continue povestea lăutarilor. Tudorițo nene, Mi-am pus busuioc în păr, Am iubit și-am sa iubesc, Magdalena și altele și-ai făcut loc în playlist-ul lor. Habar n-ai tu m-a rupt!!Și ce dans era în fața scenei, ce de chirăieli! Și nu parea nimic forțat. Pur și simplu era starea în care reușeau ei să te ducă. Ia uite aici.

Am înțeles că nu-s prea dese concertele lor, iar afară din București aproape deloc. Nu știu cât va mai dura aventura asta a lor având în vedere treburile americanului așa că mergeți acum cât îi mai găsiți. N-o să vă pară rău 😉

Și-am zis verde sălcioară/ O să merg să îi văd iarăăăă :)!!!

Doldora 😛

Breathelast. – The one where we bury our past Gata. Tot LP-ul definitoriu pentru rechini în 2018 este acum pe youtube. Aici. LP-ul se află în lista mea de albume pe repeat de anul trecut. Băgați urechea la el \m/!

Trees Orchestra – Azi Și ei încep anul cu o piesă nouă. E și primul single de pe viitorul album. Mă bucur să aud că-și păstrează linia sonoră. Doar versurile se mută din zona militantistă în cea mai romantică în timp ce vioara lui Feras Sarmini se strecoară în prim plan ;).

Sex Pula Pistol – Cărăm, Cântăm No comment. Eu nu mai știu cum și unde să-i încadrez pe băieții ăștia așa că-i las neîncadrați :D. Ascultați și voi ce-au livrat. Sunt tare curios cum o să (ră)sune în Expirat de ziua lu’ Vali aka 14 februarie. Luați-vă-ți belet că-i mic Expiratu‘ ;).

VAN DER CÜPID – Human Scum New entry din Oradea. Space-punk. Să mai vedem, să mai primim piese dinspre ei, zic ;)!

Unflicted – Get excited O altă surpriză plăcută. Îi știam cu un stoner mai romantic, dar uite aici ce au livrat la ultimul gig din Control. Agresiv și bun. Poate ar trebui să nu neglijeze filonul ăsta.

FiRMA & George Bacovia– Rar Un alt extras de pe albumul Poezii Alese Vol I lansat în decembrie. Poezia asta a primit acum mulți ani o interpretare folk de la Nicu Alifantis pe care o știti toți. Acum vine versiunea alt.rock-electro cu vocea originală a lui George Bacovia. Genială ideea FiRMA. Astept Vol II ;).

Barter – Doar atât Că tot ziceam ceva de folk, Barter a lansat o piesă indie folk. Sunt și ei într-o revenire de formă după schimbarea componenței. Poate și un album anul ăsta.

Am ajuns și eu pentru prima oară la Teatrul de Artă din București. Un teatru independent, cu o sală mică, dar a lor,  nu cred sa aibă mai mult de 100 de locuri. A fost aproape plină la primul spectacol O femeie singură din 2019.

Aș fi zis că este o comedie, după premiile luate și după reacția unora din sală. Pe alocuri chiar era, mai ales la spumosul monolog despre orgasm. Chiar, de ce pentru o explozie de emoții și fericire omenirea a ales așa un cuvânt  schimonosit și asemănator fonetic cu unele din cele mai negativ încărcate cuvinte: comunism, capitalism, fascism, terorism? Ei, pe mine, în afara acelui dialog, nu m-a mai făcut să râd. Atât de bine și de tiptil a introdus Andreea Bibiri în piesă toate tarele și abuzurile pe care societatea le-a lăsat de-a luingul vremii peste femeie. Fără să mă știu cu vini prea mari totuși am simțit asupra mea toata vina colectivă a masculinității toxice de la daci încoace :). Am recunoscut fapte si întâmplări care nu mi-au fost străine chiar și în secolul 21. N-aș zice că e o capodoperă dramatică, dar esența este în  mesajul livrat prin râs de o actriță care scoate maxim din acest rol.

E o piesă  la care cred că este bine să-ți inviți partenerul undeva pe la început de relație. Dacă o vede doar ca pe o comedie atunci mai analizeaza viitorul relației. Dacă stârnește discuții legate de condiția femeii atunci ai o șansă la o relație frumoasă pe termen lung.  Vă recomand să mergeti totuși.

PS: O surpiză mare și plăcută a fost să aflu si cine este regizorul, iar acum se leagă niște ițe în capul meu ;).

Dezmorțirea de după sărbători a început la mine cu cântarea din Quantic a lu’ NIGHTLOSERS și 20 Secole Vulpe. O tranziție firească de la sarmalele și țuica aferente perioadei :D.

Io am zis că o să fie lejer și mai relax. Dar cum am ajuns am dat de o sală plină înca de la începutul cântării 20 Secole Vuple. Tătă lumea cu chef de bâțâială :P. Un început de bun augur pentru Quantic. Și dacă o să vă uitați pe ce și câte evenimente sunt doar în următoarea perioadă acolo o să vă treceți locația asta printre favorite ;).

Așadar 20 Secole Vulpe a deschis balul. Bună alegere pentru NIGHTLOSERS să-i invite în deschidere. O continuare fisrească aș zice eu. S-a simțit și văzut la ei emoția unei scene așa de mari, dar au făcut față cu bine și multă sudoare ;P.

Pentru cine nu i-a văzut încă ei abordează un rock alternativ cu influențe funk și versuri în română smart și tare amuzante. S-a auzit beton și de remarcat tobarul lor. Au o piesă, Vis parcă, cu inserturi vocalee    din Nichita Stănescu la care văd potențial de hit și am mai reținut piesa Porc. Dacă o să ascultați versurile o să mă înțelegeți :).

Ce le-aș recomanda pentru un show reușit este să strecoare din dumele lor și între piese că pare că au cu ce. Sâmbată 19 ianuarie au anunțat un concert inedit în Londophone așa că o să mă reîntâlnesc cu ei.

La NIGHTLOSERS s-a umplut ringul din fața scenei. Nu-i mai văzusem de vreo câteva veri de prin Vama Veche. Eu cu imaginea aia îi asociez. Blues-ul ardelenesc și rock’n’roll de horă prestat de niște muzicieni first class are potențial să te scoale de pe scaun indiferent cât de morocănos ai fi. Așa a fost și de data asta și am simțit la ei pofta primei cântari din an și bucuria de a vedea atâta lume în fața lor.

Din păcate ei nu au mai livrat nimic nou compozițional de mult de tot. Poate că lucrează la ceva, dar oricum mi se pare mult pentru o trupă de așa calibru să nu mai scoata nimic. Rețeta însă cu care reușesc să rămână vii din punct de vedere concertistic și încă să atragă așa multă lume ar trebui patentată. Chapeau pentru asta! Și poate ceva nou curând :).

Sacoșa dintre ani. Ce, credeați că muzica se oprește :)?!

Șuie Paparude – Megrem mai departe   Piesa care dă și titlul recent lansatului și mult așteptatului lor album. O piesă statement, o piesă concluzie. Probabil marchează finalul unei perioade și aici mă refer la colaborările cu Bean. Fain clipul, cu rostogoliri de la stânga la dreapta, din față până-n spate de te ia cu amețeală :). Recomand să ascultați tot albumul lor aici.

FronT feat Mihai Breathelast. – Arme albe       Metal greu de la Cluj combinat cu voce de rechin din Constanța. A ieșit o piesă de mesaj bine susținut de clip. Semne bune anu’ are 😉 \m/

Omu Gnom feat. Mihnea Blidariu – Lux     Un extras de pe Atenție la neatenție lansat anul trecut de Omu Gnom, un album cu multe colaborări interesante. Așa e și piesa asta unde rapul românesc se combină cu vocea și trompeta lui Mihnea de la Luna Amară. Nu știu ce să apreciez mai mult la piesa asta. Versurile, pe care vă invit să le ascultăți cu atenție pentru că sunt pline de simboluri; refrenul, care mă definește zdrobitor; sau mesajul care mă enerveaza de cât de adevărat e. Pune-o pe repeat până-ți intră-n cap!

E.M.I.L. – Încrederea  e un joc   O baladă alt/rock despre ceva ce se găsește din ce în ce mai greu. Lansată în perioada asta ciudată a sărbătorilor s-ar putea să-i cam rupă pe unii.

Breathelast. & Lazerface – ALB   Ce surpiză faină de la rechini! Un colind. Atipic prin sound datorită colaborări cu Lazerface, dar atât de cunoscut după versuri. L-am pus în playlist-ul alternativ de Crăciun.

Alira Mun – Soul transfer complete     Un ambiental electronic numa’ bun de pus la maxim în boxe în timp ce tragi o fugă până la mare în ianuarie.

Ăsta ar fi titlul meu alternativ pentru noul album Șuie Paparude. Din 2 motive: unul de mesaj și unul  legat de evoluție. Să mă explic.

În ultimii ani Șuie părea un side project Subcarpați. Cel putin așa ar fi putut crede un tânăr de 20 de ani care nu avea timp sau chef să sape după istoria lor veche cam cât vârsta lui 😉 . Bean cu vocea și șarmul lui devenise frontman-ul și cumva compozițiile se învârteau în jurul lui. Nimic rău în asta. Să nu credeți că am ceva cu Bean. Dimpotrivă. Doar că stralucirea lui umbrea fără să vrea spiritul și filonul vechiului Șuie. Cred că și ei au simțit asta doar că desprinderea trebuia asumată și făcută cu cap. Greu, nu există rețetă pentru asta.

De aici și titlul, cred. Mergem mai departe aka mergem mai departe pe drumul nostru, în cazul Șuie rămânem pe calea muzicii electronice. Chapeau pentru asta , guys!

Cam asta ne zice și albumul prin compozitia lui. Lansat pe 30 decembrie 2018 la tradiționalul deja concert de final de an din Control – unde n-am ajuns din cauza de neatenție și Sold Out 🙂 – Bean apare doar pe câteva piese: Mergem mai departe, Etajul 10 (foarte faină piesa),  Omul de Gheață, Îmi vine să cânt și puțin pe Mașina de dans. În rest Dobrică sintetizat sau voce deloc.

20 de piese din care doar 3 din ce a fost Șuie în ultimii ani. Luați de ascultați de aici. O schimbare necesară dacă mă întrebați pe mine. O schimbare care va duce spre o scădere  numărului de fani achizitionați de curând, dar care îi va readuce aproape pe cei vechi și are potențial să se ancoreze mai mult în publicul tânăr . Numai să-i țină creația pe Michi și Dobrică.

Macaz schimbat spre muzică electronică,  unde vocea nu mai e în prim plan. Soundul s-a repozitionat spre zona Moderat, Apparat și chiar mai departe.  Țineți-vă de mână, Etajul 10 și Hello Home sunt cele care mi-au ramas pe timpan la prima audiție. Nu vă mai așteptați să transpirați la concertele lor. Așteptați-vă să visați mai mult! Mâinile tot în aer.

În concluzie un album statement, un album pentru cunoscători, un album cu coaie :p. Pe 30 ianuarie în Expirat merg la aprofundare 😉

Ca tot românu’ am și io sacoșă în care strâng sacoșele :P. De ce? Că poate-mi trebe vreodată :). La cumpăna dintre ani -sâc!- eu vreau să scap de ele, dar pentru că o ard eco o să le reciclez. Așa că le scutur întâi bine și …

… ies ceva piese bune care mi-au lăsat urme pe timpan în 2018 (n.b. ordinea e cum au ieșit din sacoșă)

Luna Amară – Focuri     

Eyedrops – Departe Deja

Byron – Anima

Unflicted feat. Ana Coman – Desprins

Gray Matters  X Mihnea Blidariu – Zbor

Omu Gnom – De talia detaliului

Basska – Orașul meu

IPR feat Adrian Despot – Între-deschis

Adam’s Nest – Baby doesn’t love me (yet)

Robin and The Backstabbers -. /în /îm /pre //ună .

FiRMA – Vis cu Cai 

Scutur în continuare și mai ies niște albume pe care le-am ascultat de mai multe ori și zic că merită o ureche și de la voi 😉

 JINXY VON D’ERS – TØ //  albumul power

Bucovina – Septembrion //  albumul măiastru

Sex Pula Pistol – Atenționare  // albumul exploziv

Dl. Goe – Tineri, Sâmbătă, Duminică   // albumul poveste

Trees Orchestra  // albumul cu ceva de spus

Breathelast. – All of this amounts to exactly nothing,until you throw it all away  //  albumul de deranj

FiRMA – Poezii Alese Vol. I   // cel mai album ( părerea mea care este)

Ia uite ce de trupe/artiști noi prin sacoșe (n.b. sunt noi cel puțin pentru mine 🙂 ). Mi-ar plăcea să rupă gura târgului la anu’. Dl. Goe, 20 Secole Vulpe, Revolver, Marand, Alexu and The Voices Inside, Via Dacă, Ulise, Fried Friend, Zammorian, Coven Clash

Am și niște pariuri pe 2019. Vă readuc aminte că pariul de pe 2018 a fost Adam’s Nest. U do the math :P! Ca orice jucător împătimit mă arunc la mai mult și anume: BRUTE, Ana Coman și om la lună. Ochiu’ și urechea la ei!!

Uite o sacoșă mai mare pe care scrie proiecte din underground, oare ce-o fi prin ea? Ahhh!   Indiscret Social, proiectul care ne aruncă realitatea drept în față, care abordează lumea paralelă cu sistemul de idealizare mediatică a realităţii. Cătălin Rulea și multe trupe din alternativ continuă demersul lor. Big up!!  Mai găsesc și AltOrchestra100, unde chitara și vioara sunt pe aceeași scenă, unde trupe ca Robin and The Backstabbers, Byron, Grimus sau The Mono Jacks și-au răstălmăcit piesele în cheia muzicii clasice. Beton! Păcat că pare a fi doar one night stand. Ceva special e de zis și despre Vagabond Sessions unde trupe din underground au parte de apariții inedite filmate prin trenuri și ce-o mai urma.

Festival sacoșa zice că Awake confirmă startul bun și promite mai mult , Lupii liberi și petrecerea lor m-a uns pe suflet și d’abia aștept să-i revăd, iar Support Your Local Bands e surpriza plăcută și mult așteptată la care o să pun osul și în 2019 pentru că împărțim aceleași idealuri ;).

Decepții. Da, există și o sacoșă d’asta.  Bucureștiul este încă fără un festival mare și fără proiect de o sală decentă unde să poată găzdui show-uri de 10k de spectatori. Aș putea zice că orașul se dezvoltă artistic doar pe underground, dar parcă totuși…

Legat de asta tre’ să zic ceva de locurile noi pe care le-am descoperit si unde artiștii la început sau nu au șansa de a se exprima. Zic de Londohome, Trollo Bar, The Den Pub, Have a Cigar, Louisiana Bistro, Yellow Club, Kunstraum. La mai multe!

Gata! Le-am scuturat pe toate. Sunt pregătite să fie umplute din nou pe 2019. Hai la treabă \m/!!

P.S. Cănd să le bag la loc am simțit ceva tare și care nu ma lăsa să le îndoi. Aaa! Din ce în ce mai multe trupe au glas și coaie și nu mai acceptă cenzura banului public. Muzica devine glasului societății așa cum ar trebui să fie. Poate facem un festival pe tema asta ;)…