A fost odată o sâmbătă seara în care era greu de decis pe unde să ies, cui să dau pe mână timpul meu. Cum nu m-ai trecusem de mult prin Londophone am zis să dau credit vulpilor aka 20 Secole Vulpe care aveau gig acolo. Zis și făcut. Beciul de pe Zalomit era deja zgomotos când am ajuns eu, unii chiar așteptau cântarea. Într-un colț un grup de vorbitori de engleză, în altul un grup de fete cu chef de dans, iar la scenă deja stăteau vreo zece oameni în așteptare. Asta înainte să se cânte.

De cum au purces la instrumente și au dat drumul drăcoveniior electrice lumea s-a catalizat spre ei. Pare că au avut chef de cântare sau vraja subsolului i-a făcut să dea ză best of-u’. Îi văzusem cu câteva zile înainte în Quantic și tocmai ce ziceam că ar fi bine să umple spațiile dintre piese cu ceva vorbe de duh. Ori m-au auzit ori au simțit asta pentru că Dan, vocalul, a umplut microfonul de respect! În și între piese :). A dat-o ba mieros, ba porcos. Un dialog continuu cu publicul, mai să facă spectatorii playlist-ul, căci unii dintre ei pare-se că mai fuseseră pe la concertele lor ;).

Multe dintre piese au fost prelungite de jam impro ad-hoc. Nu fi prost a avut și prima apariție în noua formă ( vezi aici). Vis , Porc sau Fiară s-au auzit și ele. Bis? Dacă au avut bis? Da’ mai conta! Erau captivi în vizuină ș publicul și-a luat partea :).

Chiar și după ce s-a terminat oficial gig-ul a apărut un marocan cu dreduri și chitară și au pus-o de un jam session la care s-a băgat și un spectator pe voce și a ieșit o nebunie de seară. Una peste alta a fost o alegere perfectă. Băieții ăștia fac șou. Îi puteți prinde pe 31 ianuarie la Punk’O’teca de Joi din Have a Cigar. E de mers!

Orkid face trei ani de când dă cu shoegaze pe la urechile noastre și s-au gândit să marcheze asta cu o serie de 3 cântări cu câte trei trupe pe scenă.

Prima din serie a fost în Quantic. O locație despre care trebuie să vă repet că a crescut mult în calitate în ultimul an. De la scenă, dotări și cum se aude până la programul și diversitate evenimentelor. Big up, Quantic! Pare că te voi vizita des anu’ ăsta 🙂

Seara a început cu 3 pe scenă mai exact Coven Clash. Sunt una din trupele remarcate de mine și auzite pentru prima oară anul trecut. Spre deosebire de ultima dată când i-am văzut acum au fost pe o scenă mult mai mare și pare că le-a plăcut asta. Aveam senzația de clash între Nirvana și Oasis. Ia uite aici 🙂

Încă nu erau mai mult de o sută de oameni în sală, dar reușeau să te atragă. Aceeași engleză perfectă cu accent brit a lui Mircea, aceleași tobe sofisticate de la Andrei. Chitara ar fi mers puțin mai sus zic eu. Au dat bisu’ la cerere publicului, da’ fără să mai facă faza cu plecatu-n culise. Au program aglomerat la începutul asta de an și sper să-i văd și pe ceva scene de festival ;).

Pauză, pleacă 3 și se urcă 6 pe scenă, Zammorian, cu 5 chitări pe scenă (dintre care un bass). Premieră pentru mine așa un aranjament muzical, iar lucrul ăsta m-a uimit și încântat în același timp. Am încercat să prind cu urechea mea de spectator partiturile fiecărei chitari în parte. Mi-a ieșit de vreo câteva ori, dar în rest am fost cucerit de complexitatea muzicii lor. La prima vedere pentru mine pe o scena mare, în deplinatatea desfășurării lor. Cred că și la ei a fost cea mai mare ca dimensiuni scenă pe care au cântat.

Au început ușor cu o piesă de introducere în universul muzicii lor. La a doua piesă au forjat puțin iar efectul a fost epidermic la mine. Uau! Un post-rock psihedelic, space rock, cu elemente de muzică electronică se combinau cu un visual geometric halucinant și se rostogoleau ca o poveste peste public. O experiență aproape completă pentru spectator. Spun aproape pentru că a lipsit contactul verbal cu sala. Nici un cuvânt venit dinspre scenă spre sală. Dacă a fost voit sau nu habar n-am, dar oricum a contribuit la misterul deja creat prin apariția lor. Cântă genul ăla de muzică de la care nu vei scoate niciodată vreun hit, dar care-ți dă o experiență de neînlocuit. Un pic din ea puteți vedea aici. Vorbind cu tipul de la merch – da, au avut și așa ceva!- am aflat că se pregătește un album si o lansare a lui în curând. Va fi un must în drumurile mele de vara asta!

Pauză, pleaca 6 și vin 3 :). Orkid închide seara. Monștrii marini încep în forță prinzând în plasa shoegaze-ului lor nebunesc spectatorii încă hipniotizați de la gig-ul de dinainte. Am fost un pic șocat atunci când am auzit vocea lui Vlad. Îmi lipsise totuși vocea de pe scenă și am avut dimensiunea forței vocii umane. Așa că i-am dat mai mare importanță pe durata cântării lor. Așa am avut impresia uneori a unui Jim Morisson cu distors :). Și la ei visualul face parte din povestea livrată de pe scenă. Au cântat piese de pe ambele albume din câte mi-am dat eu seama. O mostră aici. Și la ei începe anul cu multe cântari și, poate, cu surprize pentru noi ;).

A fost o seară cu un line-up perfect și cu o experiență hipnotică de povestit nepoților. Am zis!

Nu zâmbiți încă! N-am auzenii :)! Am reușit în schimb să vânez fenomenu’ Corina Sîrghi cu tot cu Jean Americanu’ și Tarafu‘ lor. I-am încolțit în grădina Edenului. Habar n-aveam că acolo, în groapa din Grădina Eden, sunt cântări mai nou. S-au (re)activat şi e chiar fain locul. Bine că le-a venit mintea la cap. Văd că au și ei o noapte cu băutura la juma’ de preț –Doimi– aviz amatorilor ;).

Ei, și cum am aflat eu că au cântare Corina & co mi-am făcut drum să văd ce tot laudă lumea atât. Nu prea știam la ce să mă aștept. Poate ceva maneliști mai cu ștaif, poate ceva hipsterime, poate un lăutar întors de prin State. Wrong! Jean Americanu‘ e de fapt chiar un american, doctorand în etnomuzicologie cu tema muzicii lautărești pe care o studiază la noi. Maneaua tradițională și lăutarească, mai exact. Da’ o studiază de-a intrat în ea ;). El prestează la acordeon și vorbește limba româna. Pe lângă el mai sunt un țambalagiu și un violonist, care mi s-au părut foarte talentați și care nu arată așa cum m-aș fi așteptat.

Pe toti îi încheagă vocea ei, a Corinei. Io nu-s prea dus la manele și romanțe, dar bunicul meu era tot timpul cu pick-up-ul rulând pe d’astea așa că am recunoscut uşor din piese. Ioana Radu și Maria Tănase în special, dar cred că mai erau și altele. Vocea ei are chiar și acel efect de patefon vechi parcă. Am rămas eu surprins de cât de surprins eram. Ar putea face orice cu vocea aia, dar a ales să continue povestea lăutarilor. Tudorițo nene, Mi-am pus busuioc în păr, Am iubit și-am sa iubesc, Magdalena și altele și-ai făcut loc în playlist-ul lor. Habar n-ai tu m-a rupt!!Și ce dans era în fața scenei, ce de chirăieli! Și nu parea nimic forțat. Pur și simplu era starea în care reușeau ei să te ducă. Ia uite aici.

Am înțeles că nu-s prea dese concertele lor, iar afară din București aproape deloc. Nu știu cât va mai dura aventura asta a lor având în vedere treburile americanului așa că mergeți acum cât îi mai găsiți. N-o să vă pară rău 😉

Și-am zis verde sălcioară/ O să merg să îi văd iarăăăă :)!!!

Doldora 😛

Breathelast. – The one where we bury our past Gata. Tot LP-ul definitoriu pentru rechini în 2018 este acum pe youtube. Aici. LP-ul se află în lista mea de albume pe repeat de anul trecut. Băgați urechea la el \m/!

Trees Orchestra – Azi Și ei încep anul cu o piesă nouă. E și primul single de pe viitorul album. Mă bucur să aud că-și păstrează linia sonoră. Doar versurile se mută din zona militantistă în cea mai romantică în timp ce vioara lui Feras Sarmini se strecoară în prim plan ;).

Sex Pula Pistol – Cărăm, Cântăm No comment. Eu nu mai știu cum și unde să-i încadrez pe băieții ăștia așa că-i las neîncadrați :D. Ascultați și voi ce-au livrat. Sunt tare curios cum o să (ră)sune în Expirat de ziua lu’ Vali aka 14 februarie. Luați-vă-ți belet că-i mic Expiratu‘ ;).

VAN DER CÜPID – Human Scum New entry din Oradea. Space-punk. Să mai vedem, să mai primim piese dinspre ei, zic ;)!

Unflicted – Get excited O altă surpriză plăcută. Îi știam cu un stoner mai romantic, dar uite aici ce au livrat la ultimul gig din Control. Agresiv și bun. Poate ar trebui să nu neglijeze filonul ăsta.

FiRMA & George Bacovia– Rar Un alt extras de pe albumul Poezii Alese Vol I lansat în decembrie. Poezia asta a primit acum mulți ani o interpretare folk de la Nicu Alifantis pe care o știti toți. Acum vine versiunea alt.rock-electro cu vocea originală a lui George Bacovia. Genială ideea FiRMA. Astept Vol II ;).

Barter – Doar atât Că tot ziceam ceva de folk, Barter a lansat o piesă indie folk. Sunt și ei într-o revenire de formă după schimbarea componenței. Poate și un album anul ăsta.

Am ajuns și eu pentru prima oară la Teatrul de Artă din București. Un teatru independent, cu o sală mică, dar a lor,  nu cred sa aibă mai mult de 100 de locuri. A fost aproape plină la primul spectacol O femeie singură din 2019.

Aș fi zis că este o comedie, după premiile luate și după reacția unora din sală. Pe alocuri chiar era, mai ales la spumosul monolog despre orgasm. Chiar, de ce pentru o explozie de emoții și fericire omenirea a ales așa un cuvânt  schimonosit și asemănator fonetic cu unele din cele mai negativ încărcate cuvinte: comunism, capitalism, fascism, terorism? Ei, pe mine, în afara acelui dialog, nu m-a mai făcut să râd. Atât de bine și de tiptil a introdus Andreea Bibiri în piesă toate tarele și abuzurile pe care societatea le-a lăsat de-a luingul vremii peste femeie. Fără să mă știu cu vini prea mari totuși am simțit asupra mea toata vina colectivă a masculinității toxice de la daci încoace :). Am recunoscut fapte si întâmplări care nu mi-au fost străine chiar și în secolul 21. N-aș zice că e o capodoperă dramatică, dar esența este în  mesajul livrat prin râs de o actriță care scoate maxim din acest rol.

E o piesă  la care cred că este bine să-ți inviți partenerul undeva pe la început de relație. Dacă o vede doar ca pe o comedie atunci mai analizeaza viitorul relației. Dacă stârnește discuții legate de condiția femeii atunci ai o șansă la o relație frumoasă pe termen lung.  Vă recomand să mergeti totuși.

PS: O surpiză mare și plăcută a fost să aflu si cine este regizorul, iar acum se leagă niște ițe în capul meu ;).

Dezmorțirea de după sărbători a început la mine cu cântarea din Quantic a lu’ NIGHTLOSERS și 20 Secole Vulpe. O tranziție firească de la sarmalele și țuica aferente perioadei :D.

Io am zis că o să fie lejer și mai relax. Dar cum am ajuns am dat de o sală plină înca de la începutul cântării 20 Secole Vuple. Tătă lumea cu chef de bâțâială :P. Un început de bun augur pentru Quantic. Și dacă o să vă uitați pe ce și câte evenimente sunt doar în următoarea perioadă acolo o să vă treceți locația asta printre favorite ;).

Așadar 20 Secole Vulpe a deschis balul. Bună alegere pentru NIGHTLOSERS să-i invite în deschidere. O continuare fisrească aș zice eu. S-a simțit și văzut la ei emoția unei scene așa de mari, dar au făcut față cu bine și multă sudoare ;P.

Pentru cine nu i-a văzut încă ei abordează un rock alternativ cu influențe funk și versuri în română smart și tare amuzante. S-a auzit beton și de remarcat tobarul lor. Au o piesă, Vis parcă, cu inserturi vocalee    din Nichita Stănescu la care văd potențial de hit și am mai reținut piesa Porc. Dacă o să ascultați versurile o să mă înțelegeți :).

Ce le-aș recomanda pentru un show reușit este să strecoare din dumele lor și între piese că pare că au cu ce. Sâmbată 19 ianuarie au anunțat un concert inedit în Londophone așa că o să mă reîntâlnesc cu ei.

La NIGHTLOSERS s-a umplut ringul din fața scenei. Nu-i mai văzusem de vreo câteva veri de prin Vama Veche. Eu cu imaginea aia îi asociez. Blues-ul ardelenesc și rock’n’roll de horă prestat de niște muzicieni first class are potențial să te scoale de pe scaun indiferent cât de morocănos ai fi. Așa a fost și de data asta și am simțit la ei pofta primei cântari din an și bucuria de a vedea atâta lume în fața lor.

Din păcate ei nu au mai livrat nimic nou compozițional de mult de tot. Poate că lucrează la ceva, dar oricum mi se pare mult pentru o trupă de așa calibru să nu mai scoata nimic. Rețeta însă cu care reușesc să rămână vii din punct de vedere concertistic și încă să atragă așa multă lume ar trebui patentată. Chapeau pentru asta! Și poate ceva nou curând :).

Sacoșa dintre ani. Ce, credeați că muzica se oprește :)?!

Șuie Paparude – Megrem mai departe   Piesa care dă și titlul recent lansatului și mult așteptatului lor album. O piesă statement, o piesă concluzie. Probabil marchează finalul unei perioade și aici mă refer la colaborările cu Bean. Fain clipul, cu rostogoliri de la stânga la dreapta, din față până-n spate de te ia cu amețeală :). Recomand să ascultați tot albumul lor aici.

FronT feat Mihai Breathelast. – Arme albe       Metal greu de la Cluj combinat cu voce de rechin din Constanța. A ieșit o piesă de mesaj bine susținut de clip. Semne bune anu’ are 😉 \m/

Omu Gnom feat. Mihnea Blidariu – Lux     Un extras de pe Atenție la neatenție lansat anul trecut de Omu Gnom, un album cu multe colaborări interesante. Așa e și piesa asta unde rapul românesc se combină cu vocea și trompeta lui Mihnea de la Luna Amară. Nu știu ce să apreciez mai mult la piesa asta. Versurile, pe care vă invit să le ascultăți cu atenție pentru că sunt pline de simboluri; refrenul, care mă definește zdrobitor; sau mesajul care mă enerveaza de cât de adevărat e. Pune-o pe repeat până-ți intră-n cap!

E.M.I.L. – Încrederea  e un joc   O baladă alt/rock despre ceva ce se găsește din ce în ce mai greu. Lansată în perioada asta ciudată a sărbătorilor s-ar putea să-i cam rupă pe unii.

Breathelast. & Lazerface – ALB   Ce surpiză faină de la rechini! Un colind. Atipic prin sound datorită colaborări cu Lazerface, dar atât de cunoscut după versuri. L-am pus în playlist-ul alternativ de Crăciun.

Alira Mun – Soul transfer complete     Un ambiental electronic numa’ bun de pus la maxim în boxe în timp ce tragi o fugă până la mare în ianuarie.