S-au așezat apele și am reușit să ajung la lansarea albumului Reborn al lui AG Weinberger. Seară de noiembrie, sala Rapsodia din Centrul Vechi (o premieră pentru mine) și un gen muzical, bluesul, despre care nu știu mare lucru, n-am CD-uri prin mașină de gen și nici la concerte dedicate n-am prea fost. Cum s-ar zice am fost în afara zonei mele de confort. Nici publicul nu-mi era familiar. De obicei eu sunt cel mai puriu, dar aici nu. Doamne elegante, hipsteri, muzicieni, cupluri cu copii, cu toții iubitori de blues.
Nu vă așteptați să fac comentarii despre performance-ul muzical că mă depășește cu mult. Am gustat muzica lui ca pe ceva prea rar auzit și trebuie sa recunosc că a intrat bine :).
Cântarea a început cu un intro interesant al trupeților de acompaniere din România, numa’ grei pe instrumentele lor. Ceva piese, blues bineînțeles, dar și derivate, și un AG cu comentarii fine între piese. A cântat la început piese mai vechi apoi a făcut trecerea spre Reborn chemând în scenă celălalt band de acompaniere, cel din Ungaria. Mi-a plăcut metafora lui cu arcul. Asistați, zise el, la un arc muzical între două nații care se închid prin mine. Eu, ca un profan, am sesizat o diferență între cele două calupuri de cântări. Pe Reborn pare un blues mai modern, cu o abordare pe care am mai auzit-o în trupe care cochetează cu zona bluesului.
Pe On the wrong side (n.b. of the blues) a tras sala după el cu aplauze de acompaniere și ecou vocal. Intersantă și introducerea piesei legată de inaccesibilitatea lui, ca bluesman român în SUA, unde bluesul e la el acasă și la inechitatea schimbului muzical pe zona asta. Mie mi s-a părut că el e fix din filmul american , având și o engleză perfectă și adaptată stilului. Uneori nici nu a avut nevoie de microfon vocea lui făcând față ușor sălii. Un moment plăcut a fost reinterpretrea în cheie blues a piesei Blackbird de la Beatles ( vezi aici)
Momentul culminant a fost când arcul s-a închis cu toți muzicienii pe scenă. Imaginați-vă o trupă cu doi tobari, doi basiști și doi clăpari care cântă aceeași partitură. Aici îți dai sema cât de tari și profi sunt oamenii ăștia. Chapeau! Piesa abordata așa a fost Slippery Slope pe care o gășiți pe CD-ul proaspăt lansat, CD pe care l-am achiziționat ca un bun suporter al muzicii românești și pe care aștept să-l savurez așa cum trebuie.
În concluzie e bine să ieși din zona ta de confort că te întorci mai proaspăt, cu experiențe noi și cu ceva dureri la degete de la pocnit și la picioare de la ținut ritmul involuntar timp de o oră jumătate. Yeahhh, mother blues!
