Având în vedere și pentru că episodul pilot al acestei noi rubrici a avut oareșce interes mă reped azi spre încă unul.

Tot Brașov 😄. Neintenționat. Dar nu electronică, ci funk rock de la Watzzy.

Pamela este albumul în cauză lansat spre final de 2019. Construit oarecum cu fir epic, albumul are 11 piese din care două se ocupă de intarea în atmosferă: Monolog – muzică plus un haios text care trimite direct la bere – și Outro la final, unde Robert ne împărtășește din condiția mai degrabă pesimistă a artistului pe planetă. Între cele două capete se perindă albumul într-un amestec de funk, folk și blues. Bere pare hitul, are clip și versuri ușor de reținut și, mai ales, de urlat 😜. O piesă de bere după cum e și titlul, adică o văd ușor dansabilă la un chef ad-hoc cu colegii de facultate.

Partea energică a albumului e completată de cele două piese Vânătoare 1&2, piese care mă duc cu gândul la trupa Phoenix, poate și de la vioara care se amestecă în iureșul sonor. Din zona asta a albumului consider că Lean on Me e cea mai completă și sexy piesă. Are tracțiune, e bine lucrată instrumental, un funk numai bun de ringul de dans.

Celelalte piese ale albumului cad mai degrabă în zona baladelor, având și mai multe influențe dinspre blues. Pe Stars apare și o voce feminină cam bună, a Ioanei Carp-Crudu. A simțit și el valoarea piesei așa că a primit și un DIY video just nice.

Din zona asta mi-a sărit în ureche Short song care ar merita și ea a o promovare cu un lyric video. Cumva înclin spre zona asta, aici văd mai bine pus în valoare stilul său și calitățile instrumentale.

Deși pare un proiect one man band a colaborat cu ceva artiști la realizarea pieselor, dar, din păcate, nu știu dacă Soka, Bodi, Cipa vă zic vouă ceva. Eu îi mentionez.

Câteva din piesele de pe album au fost lansate prin platforma Fine Sounds, de fapt aşa ne-am şi întâlnit. Bună treabă se face acolo.

În loc de încheiere, o invitație şi un anunț. Duminică, 23 februarie, îl putem vedea şi auzi pe Watzzy în Londophone de Bucureşti. Aşa putem să-l întrebăm la o bere despre și cine-i Pamela 😎. Tot atunci putem afla pe când noul album la care lucrează, dar nu ştiți asta de la mine.

Voi continuați să trimiteți pe adresa redacției 😎.

S-a dus Valetinu’. Acum poate aveți chef de sacoșă 😂😂😂

Gramofone – Stay alive     E ză shit piesa asta! Știti de ce? Pentru că-mi fură mintea și mi-o trece prin tot felul de piese crezând că, gata, am prins sursa de inspiratie, dar n-o pot prinde. Nina Simone, Beatles, Hooverphonic, Gramofone 😜. De fapt inspirația lor vine din burta bestiei.

 

 

Narkoma – Happy    Ohohohooo! După ‘jdemii de ani vine vestea că Narkoma is  in the house… again. S-a mai schimbat soundul, dar piesa sună bine și știu sigur că la primul live din 2020 va fi full 🤘🤘🤘.

 

Implant Pentru Refuz feat. ROBIN– Peste ceas    Manifestul anti-lăcomie, anti-consumerism de pe SubRADAR-ul timișorenilor, albumul proaspăt lansat în decembrie și plin de colaborări una si una. Ca să ne intre mai bine-n în urechi mesajul, Vita e acompaniat de Robinul din RATB, căruia i se potrivesc de minune versurile. Clipul accentuează mesajul piesei alăturând imagini contrastante între frumuseți naturale și urâțenia pe care omul o plantează în mijlocul naturii în goana lui după mai mult.

 

Cardinal – Zinedine Zizou Zidane | Diud where’s my tune     Fain proiectul celor de la Diud. Vi-l recomand. Dați like & follow la pagina lor și vedeți ce bunătăți se scurg pe acolo. Acum avem garage rockul drăcesc ca driblingul lui Zizou de la constănțenii ce se denumesc Cardinal si pe care-i consider una dintre cele mai promițătoare trupe de gen de la noi, capabilă deja să iasă și pe alte meleaguri. Go, boyzzz 🤘!

 

Phunk B – Love4disShit    Prima oară la sacoșă, dar nu știu de ce mi-a scăpat pănă acum. Rap alternativ cu niște rime surprinzător-șugubețe și un flow lejer și mucalit, fun pe alocuri dacă prinzi “sensele”. Hai că dau love acum, love4disShit ♥️.

 

Colonist pe Lună – Pânzele albe de la capătul lumii   Încă o trupă de constănțeni, dar mai pe alternativ melodic de data asta. Uneori mă duc spre Travka. Acum, o piesă pentru momentele alea de răscruce din viață când te întrebi pe ce drum s-o iei.

 

Elven Bird feat. Moontea – Time will end all sorrow ( Mark Knopfler cover)   Vă las ușor la final pe interpretarea asta din miez de iarnă a piesei lui Knopfler. Ninsoare, banjo și duetul vocilor potrivite. Atât.

 

 

Hai cu Dragobetele 😈😂!!

Cam cum sunt căpșunile pentru șampanie, brânzeturile fine pentru vinul roșu sau muștarul pentru mici așa a fost Muse Quartet pentru muzica celor de la Dimitri’s Bats și Grimus 😎.

Primul act din București al proiectului MUSEcology s-a întâmplat la fostul cinema Gloria din IOR, acum una din sălile Teatrului Metrolpolis. O surpriză plăcută sala renovată, cu aproximativ cinci sute de locuri pe scaune și condiții de audiție excelente. Aviz organizatorilor de concerte. O surpriză și mai mare a fost însă ce s-a întâmplat acolo.

Dănuț Georgescu și Alexei Turcan au reorchestrat împreună cu Muse Quartet o parte din repertoriul Dimitri’s Bats, iar Lehel Kiss piesele Grimus. Piese cunoscute și fredonate deja de public și-au tras un look nou și au impresionat cu haine sonore ascunse nouă, profanilor, până acum. Fix ca atunci când te surprinde gagica cu care ești de ceva timp cu un păr altfel aranjat de te face să te mai îndrăgostești o dată de ea 😜.

Layerul melodios adus de cele patru fete și instrumentele lor cu coarde (două viori, o violă și un violoncel) a avut rolul de a accentua părțile dramatice ale pieselor făcând astfel experiența mai intensă. Pasajele instrumentale ale pieselorlor au căpătat o mai mare profunzime.

Ciudat pentru un public obișnuit cu trupele în club să privească de data asta stând pe scaune, dar lucrul ăsta a venit și cu o rezonare mai intensă cu actul muzical nemaifiind întrerupt de fâțâiala spre bar sau bruiat de eternele discuții din timpul concertelor. Și artiști au avut partea lor de ciudat aici obișnuiți fiind cu o altfel de interacțiune, apropiere de public sau mișcare scenică.

Dimitri’s Bats au început seara în costumele negre de nuntă cu un Radu Osaciuc à la Bublé, dar cu poante mai bune ca ale lui și cu o emotie în plus ca la un first date. Patru crai electro-alternativi răspândiți pe scenă, încadrând patru fete, protejându-le ca pe niste comori. Arătau bine 🙂. Vă las mai jos High all night ca să înțelegeți cum a fost.

Bottom of the ocean, Dancing and Fallen – la care mi s-a părut că ritmul a fost mai lent, dar poate din încărcătura primită dinspre corzile viorilor-, Lights out cu valuri pe sub piele și un Cold magnific!! Just a little bit a terminat balul. Da, categoric, pentru mine Dimitri’s Bats au urcat în altă ligă odată cu experiența asta.

Pauză, fără bar. Pfoai, ce-ar fi mers un pahar de vin 😜!

Grimus are nativ un dramatism al pieselor plus o mai mare experiență așa că oarecum te așteptai să sune bine piesele lor reinterpretate. Deschidere cu Heart to break apoi In your eyes pe care vi-l las aici.

Și ei au fost curiosi și emoționați de reacția publicului. Umbre a primit niște pasaje instrumentale cu alternața între viori și keyboardul lui Lehel Kiss, iar la final cu un mare cor de șoapte din partea publicului … nimeni nu se va atinge de noooi…

Ca de obicei Bogdan n-a stat doar pe scenă. S-a suit pe scaune și a cântat din mijlocul spectatorilor. Credea cineva că o sala respectabilă cu scaune de catifea îl va opri să facă asta 😄? De acolo a cântat Vom lupta, o piesă cu o dinamică energică care a primit un vibe epic de la Muse Quartet. Așteptam Privește-mă, eram curios în ce se va transforma, ce mai poate ieși din ea. Cu Muse Quartet, cu publicul cântând au ieșit valurile de pe sub piele.

Alexei, Dănuț, Lehel un mare chapeau! Cât despre fetele de la Muse Quartet le rog să mai aibă răbdare si cu alte rock-staruri să se mai bucure și sufletele noastre de așa diamante neșlefuite încă 🙂.

Cu ocazia zilei de miercuri am descins inopinat la Have a Cigar Pub pe Dianei din trei motive: să ascult ceva punk, să văd pentru prima oară trupa Control 13 și cum arată spațiul nou de concerte de acolo, din demisol. Precizez că prin locul ăla s-a mai cântat ocazional, fără mine, dar acum pare că începe treaba serios, deci țineți ochiul pe fb-ul lor că se anunță nume interesante 😉.

Locul fain, destul de bine proporționat, cred că intră la înghesuială vreo 70 de spectatori. Acustica bună, ceva scule, lumini, ecran de proiecție, plus un mic bar la subsol ca să nu fi nevoit să tot urci la refill. Cred că va fi cea mai mare sală mică de concerte de pe zona undergroundului.

Era ceva lume când am ajuns. Majoritea tineri spre foarte tineri, undeva la final de liceu sau un pic mai sus. Normal, în zona aia se învârte și trupa, cred că la 20 și un pic.

Un punk bun, cinstit, oarecum de școala americană, foarte energic pe alocuri asta mai ales datorită solistului care țopăie și dansează întruna. Asta-i bine, doar să nu treacă în zona de too much. Trebuie luat ușor publicul să nu-l sperii ;). Sunetul decent, deși aș fi dat un pic mai tare chitara și un pic mai jos tobele. Se aranjeaza ei pe parcurs, odată cu experiența de scenă.

Un mare plus e că au piesele lor deja, eu am numarat vreo șase. Bagă și ceva coveruri din clasicii de gen, iar asta e chiar ok pentru o trupă la început. Le recomand să spună și piesa și trupa să facă si educație de gen cu ocazia asta 😉

Check it cum a fost 👇👇👇

Am mai remarcat o piesă protest introdusă de vocalist cu un f**k the system la adresa profesorilor din școli si a sistemului de învățământ ceea ce m-a dus spre ideea că sunt încă ancorați în zona aia, dar apoi pe alte piese au dat-o cu protestele sociale. E o dihotomie aici între protestul adolescentin și cel adult, fiind diferențe de motive, de stare, de apucături. Încă se caută pe zona asta. E timp.

Fain e și că au avut o gașcă destul de numeroasă de fani și prieteni, contează mult la început asta. Eu tot mă întreb însă de unde pofta de punk la generația lor ? O fi de la vremurile pe care le trăim știut fiind faptul că în perioade de stres social muzica de protest erupe? Or simți ei ceva ;).
În loc de concluzie: Questioning anything and everything is punk rock. (Henry Rollins -punkist)

Keep on the good punk!

Curiozitatea e o unealtă pe care o avem la îndemână în lupta cu îmbătrânirea. Da, șabloanele, rețetele, procedurile sunt bune, dar dacă mergi doar pe ele ajungi sigur în zona de confort unde lucrurile sunt sub control, iar plictisul începe să prindă forme. Nu vrei asta, nu? Normal că nu, că d-aia citești blogul ăsta unde vorbim despre underground, locul unde teoretic se întâmplă cele mai multe lucruri în afara obișnuitului. Introducerea asta e de fapt o invitație de a ieși din case și a merge să descoperiți artiști, trupe, proiecte noi. Acum ajung la Pepiniera, proiectul din Expirat care-și propune să aducă pe scena sa trupe mai puțin vizionate de publicul lor și care au potențial de mai mult. Scouting se cheamă, iar scenele underground de pe afară colcăie de promoteri la astfel de proiecte în căutare de prospături.

Actul III al Pepinierei de marți seara a adus pe scenă proiectul +SHE+ al Corinei Sucarov și trupa Blue Velvet din Cluj. Ambele acte au mai avut una/două reprezentații prin București deci nu erau chiar noutăți.

+SHE+ (o să pun plusurile deși nu știu dacă fac sau nu parte din nume) ne-a adus un experiment dark/synth/wave cu o voce asortată pentru asta, o apariție scenică spectaculoasă, coregrafie și mesaj. Muzica un pic prea experimentală pentru club, cu multe pasaje ambientale, schimbări dese de beat, uneori deliberat necorelate, cu intrări și ieșiri neașteptate din teme 👇👇👇

O muzică destinată oarecum avizaților genului și pe care eu aș prefera să o ascult acasă, pe repeat, să-i prind layerele, detaliile și mesajele. Dar aș pierde partea vizuală care e de remarcat. Latura de modeling a Corinei s-a simțit din plin în costumație și makeup existând probabil o legătură cu clipul lansat la final, Mama. Un spectacol în sine ♥️! Să nu uit de partea coregrafică unde două dansatoare, și ele atipice, au făcut ce trebuia.

Am remarcat o piesă cu un ritm aparte, ceva între tobele vracilor africani și toaca noastră peste care au apărut și niște instrumente ciudate folosite chiar de Corina. Pe Fake, singura piesă cu clip de până la momentul concertului, am avut parte și de o apariție exotică. Final cu clipul la piesa Mama, despre care mai multe în sacoșa cu prospături 😉. Văd muzica ei plasată în locuri neconvenționale, în apariții spectaculoase, în evenimente cu tematici din zonele tabu ale societății. Potențează destuparea la minte 😉.

Blue Velvet din Cluj a continuat și completat seara. Electro-popul alternativ s-a potrivit taman bine făcând ca seara să pară rotundă, felicitări celei/celui care a ales trupele, good job 😉. O fată și patru hăndrălăi, a fost prima caracterizare pe care le-am făcut-o acum un an. Rămâne valabilă doar că fata mă duce și mai mult către Shirley Manson de la Garbage, iar hăndrălăii au venit cu un instrumental care nu-i va mai ține prea mult prin Cluj… pentru că asta e trupă care trebuie s-o ia prin țară și nu numai! Sunt foarte buni și cred că anul ăsta își iau zborul. Zic asta din perspectiva ochiului meu, dar și a confirmărilor primite în sală de la oameni care-i auzeau pentru prima oară. Aviz labelurilor, caselor de discuri sau colectivelor artistice. Uite aici cam cum sună Crezi în tine 👇👇👇

Pe Mărgele de sticlă un bass dement. Pe Velvet – Bohemian Rhapsody-ul lor – o chitară solo de s-au rupt corzile și a trebuit să-i suportăm la un jam care poate oricând să fie o nouă piesă. În vis cu furnicături și Spații goale de rupt capu’. N-au scăpat de chemarea la bis, una sinceră și care spune de la sine despre impactul lor asupra publicului. Bine, bine, bine!!🤘

Următoarea Pepinieră se mută la FORM Space în Cluj pe 27 februarie cu Dimitri’s Bats și Melting Dice.

În mod așteptat, asumat, dar nu fără zbateri, timp și energie alocată proiectului ăsta, CriticEyez, de el zic 😅 – a început să devina vizibil și, ce e și mai important, ajunge exact acolo unde îmi doream să ajungă adică la firu’ ierbii undergroundului. Me happy, dar…

… dar asta vine și cu o responsabilitate. Primesc deja destul de des materiale audio în tot felul de formate și din diverse genuri, fără vreo rugăminte sau implicare, ci doar să-mi dau o părere. După cum v-ați prins – dar am și declarat asta 🙂 – nu am vreo pregătire muzicală, nu cânt, n-am cântat – cel puțin nu public -. Cum ar veni am doar școala vieții din fața scenei, un pic din spatele ei, și multe zile de stat cu căștile în ureche pe genuri eterogene, de la folk la goth, de la synth la death, de la punk la soul.

Am avut nevoie de acest intro ca să înțelegeți ce e cu rubria pe care o inaugurez acum. O să dau o formă scrisă părerilor mele despre materialele pe care le primesc și pe care  consider că merită să le auziți și voi. Materialele sunt lansate în online, dar boții, algoritmii, timpul, nu le lasă să ajungă la voi  așa că mă bat eu cu Zucky 🤣.

First shoot se oprește la eklipse, un proiect din sfera muzicii electronice,  început în Iași și ajuns la mine pe filiera Fine Sounds din Brașov, oraș unde se  află acum. Precizez asta ca să vedeți că lucrurile se întâmplă prin țară, dar suntem atât de ghidați de ce “ni se dă” încât multe proiecte mor înainte de timp.

Deci, avem un one man project, ca majoritatea din zona asta de muzică. Albumul de debut se cheamă Idolatry și va fi lansat prin martie, unde și când o să va dau de știre pe fb.

E un album concept în care artistul se caută și abordează mai multe subgenuri. Albumul/EP-ul, că nu știu exact ce formă vrea să-i dea artistul, are opt piese. Le găsiți pe Soundcloud-ul artistului:

Căutarea exploreaza zonele electronicii clasice cu influențe din greii genului, Jarre (False Gods, Saturday), Vangelis (Arthemis Theme, Heliopolis Station), și ajungând până la EDM, trap, dnb și amalgamul de stiluri specific anilor ăștia. Nu foarte multe layere, urechea mea identifică vreo patru, dar mai ziceți și voi, beaturi syncopate, efecte specifice trapului cu construcții care merg spre dropuri care nu vin sau cu pasaje mai dark unde simți că ar merge o voce.

Preferata mea este Murder Downbelow și vă dau ghes să ascultați tot albumul pe contul lui de Soundcloud.

 

Acestea ziind fise – credit Pandutzu – așteptați-vă și la alte dezvăluiri d’astea de prin cotloanele undergroundului nostru sosite …

Vineri, 31 ianuarie, s-a lansat în Brașov prima platformă dedicată artiștilor pe care aceștia o pot folosi pentru a se promova, a lega toate informațiile legate de munca lor cu alți artiști și cu publicul. Unveiled.ro este site-ul pe care o să aibe profil muzicienii, pictorii, scriitorii, artizanii sau actorii și dansatorii care doresc să fie mai aproape de fanii lor, dar și de potențiali contractori. Manifesto-ul Unveiled sună cam așa:

‘Unveiled, o platformă care încurajează creativitatea oamenilor. Unveiled este puntea dintre artizani, muzicieni, artiști vizuali, actori, dansatori și fanii lor.

Noi am creat un drum bine pavat pentru ca tu, artistule, să poți arăta lumii creațiile tale și să fii descoperit.

Noi am creat un drum prin care tu fanule, iubitorule de artă poți participa activ la creșterea artistului preferat.‘

Practic oamenii din Unveiled își folosesc imaginația, talentul și dibăcia pentru a ajuta artiștii să fie mai aproape de fanii lor și viceversa. Pentru mai multe detalii și înscrieri pe platformă, vizitați Unveiled.ro.

Acum că am prezentat obiectul evenimentului, să vedem cum a fost el în sine. Având în vedere că este vorba despre o platformă cu și despre artiști locația aleasă a fost Galeria Ora0, o galerie de artă care vineri și sâmbătă devine o mini sală de concert. Printre exponatele artiștilor locali, Vlad, unul din fondatorii proiectului, a luat microfonul și ne-a povestit despre proiect și motivația lui de a face această platformă, una cât se poate de simplă, ‘nu exista așa ceva, așa că am făcut.’ Asta a fost pe scurt prezentarea platformei către artiști, iar artiștii din câte am văzut au gustat ideea, mai ales că această platformă poate reuni și conturile de social media (facebook, instagram etc.) sub aceeași pagină de artist dând astfel transparență completă asupra artistului pentru urmăritori.

După ce a fost prezentat staff-ul Unvelied care, apropos, poate oferi și consultanță în diferite domenii (click pe Unveiled.ro pentru mai multe detalii) a urmat un mini-concert Alexu and The Voices Inside. Alexu l-a avut alături pe cel care l-a ajutat cu înregistrarea primelor două ep-uri, Bughy (aka. Bogdan Ioniță) la chitară. Cei doi au cântat cinci piese. De data aceasta Alexu a fost mult mai lejer. A cântat stând pe scaun, mai soft și mai lejer. Light Me Up a sunat plin și colorat. Culoarea a fost dată de intervențiile pe chitară ale lui Bughy. M-a dus cu gândul la o plimbare seară pe aleea de sub Tâmpa. Apoi a fost Summertime, un cover după My Chemical Romance, probabil un strop de nostalgie din liceu al lui Alexu și nu numai. Lumea a apreciat interpretarea cu mult feeling și patos. Énouement este o piesă de pe noul album ce va apărea în curând. S-a simțit că piesa este fresh. S-a simțit cum sentimentele transmise sunt încă vii și ar dori să mai stea. Concertul s-a încheiat cu două cover-uri. Primul a fost Redbone de la Childish Gambino. Ușor reorchestrată de Alexu și Bughy, interpretarea a prins publicul de guler și i-a tras într-o stare de chill groove. Apoi a fost Bohemian Rhapsody de Queen. Mereu am fost reticient când venea vorba de Queen. Asta pentru că undeva în imaginația mea este aproape imposibil să recreezi feeling-ul acelei trupe. Alexu și Bughy au reorchestrat piesa, au avut feeling și -lau transmis, iar publicul a reacționat pozitiv. Dar, și asta e părerea mea, rămân la ideea că există pe lume piese care nu pot fi reinterpretate în același feeling cu originalul, iar Bohemian Rhapsody este una din ele. Concertul a fost unul chill savurat de public în care Alexu a interacționat cu oamenii și oamenii au răspuns prin aplauze și zâmbete.

După concert a urmat o sesiune de întrebări și răspunsuri cu cei de la Unveiled.ro, apoi lumea a rămas la petrecut seara cu băutură și nachos.

Din punctul meu de vedere Unveiled.ro este o platformă utilă atât pentru artiști cât și pentru fani, dar și pentru booking agents sau eventuali contractori. Spor și succes în continuare.

P.S.

Alexu va lansa album și va avea concerte:

      –     29 martie, ora 19:00, Club Expirat, București

      –     10 aprilie, ora 19:00, Centrul Cultural Reduta, Brașov