Plin de marfă de export care trebuia să iasă la tarabe, dar am luat-o pe sub mână… cu mănuși 😜

 

DayDay  – Disco Despair        Un single de pe un album – Selfie Stick Ballerinas–  ce trebuia lansat fix în prima zi de carantină, cam primul concert anulat pe care-l știu din cauza lui fckcov19. De pe albumul cu nouă piese pe vreo cinci le știti deja și le cam dansați că v-am văzut io 😉. Pe asta în schimb n-o știați iar eu cel putin n-am văzut-o venind. E o bijuterie! Un melancolic disco cu iz de ’80s, dar un pic ruggish. Mă văd dansănd disco style prin Control de Brutus. Ahhh, ce vremuri!!

 

Delia Poparad – Jack in the box      Băi, The Land of Mist, albumul Deliei Poparad, plin de colaborări mișto, trebuia să fie lansat cam zilele astea în Fabrica, dar ftngrcvd19 mă-sii n-a vrut. Uite aici ce bucată cu Robert Pița la voce de te unge la mușchiu’ ăla de heavy blues stonerizat. Super voce are băiatul ăsta și, Delia, mă bucur că-ți vezi bine de drumul tău. Cine dorește, aici se poate susține artistul. 🤘

 

Flaming Skies – Autopsy   New entry la sacoșă!! Primul single lansat de trupa de metalcore licean din Bacău, cu o tipă la bass și o voce masculină, ba pe growl, ba pe normal. Pe alocuri GTG, pe alocuri old school metal probabil pe filiera Brothers of Rock, un grup băcăuan de rockeri care ține vie flacăra pe genul ăsta în localitate. Big up și spor la crescut talente 🤘🤘🤘!

 

Flat Sky Society – Dead man’s trap   Proiectul anonim din Piatra Neamț, cred, insistă cu piesele neprelucrate prea mult, dar cu potential. Dark folk cu iz de grunge și o voce, uneori acoperită de chitară, dar care lasă totuși impresia că poate mai mult. Ia încercați un pic de prelucrare să vedem ce iese 😜

 

Orkid – Cucapunzid      Nu m-am putut abține să nu mai strecor în sacoșă una din piesele orcilor melancolice de-și zic Orkid și care tocmai au dat, în buză de covid, un nou EP. Deraiat vine cu cinci piese și e disponibil spre cumpărare și suport pe bandcamp aici. Cucapunzid mă tulbură pentru că e oarecum aliniat cu personalitatea mea, lyrics & sound. Curge calm, dar își rupe capul la final. Cu capu’n zid pân’ la capăt… ♥️

 

URMA – A place for me   Piesa asta fantastică de pe Trend off (2007)  scoate iar capul în lume fiind aleasă de regizorul filmului Urma/Legacy, Dorian Boguță, să facă parte din soundtrackul filmului. Avem ocazia să-l vedem pe Mani într-una din manifestările lui preferate, umblatul pe coclauri, păduri și caiace. Din păcate traseul filmului a fost curmat de covid așa că puneti-l în agendă pentru după sau căutați-l online. Până atunci ochiu’ la clip și urechea la piesă 😉.

 

by Andra Rotariu

26 martie 2020. Tu ce ai fi făcut astăzi în mod normal? Ce însemna luna martie pentru tine, cel care mergea la concerte în mod regulat și care ai ajuns să vezi cluburile cu scene de live ca o extensie a ta sau a casei tale? 

Pentru mine luna martie însemna startul sezonului de lansări, fie ele de piese, EP-uri sau albume, toate însoțite de concerte. Am început-o corespunzător cu lansarea albumului de debut al Anei Coman (despre care a scris Răzvan aici) și ar fi trebuit să o continui  plimbându-mă cu Ana și trupa prin țară, participând la Mastering the Music Business, organizând cu echipa SWANBOY MUSIC showcase-ul nostru de primăvară și probabil astăzi aș fi fost la concertul Eyedrops. În schimb, de pe 9 martie încolo s-au anulat și s-au amânat toate evenimentele.

Astăzi pot să spun că am ajuns ușor-ușor să procesez ce se întâmplă cu noi, cu cei din jurul nostru și ce impact are această carantină asupra comunității noastre din underground. Ați ajuns să vă întrebați acum ce însemnau de fapt acele concertele pentru noi? Ok, mergeam la un concert al unui artist drag, dar ajungeam să ne hrănim din energia scenei și a publicului. Se rezumă la experiență cu totul, din care da, muzica este componenta de bază.

Nu știu ce ați făcut voi, dar eu nu mi-am șters evenimentele din calendar. Vreau să văd cum se transformă în condițiile actuale. Se fac livestream-uri, playlist-uri cu setlist-ul care ar fi trebuit să fie sau vin diverse mesaje încurajatoare din partea trupelor. De ce se întâmplă asta și nu se suspendă cu totul pe perioadă nedeterminată? Simplu. S-a închegat o comunitate în jurul acestor evenimente, din care nu fac parte doar artiștii și fanii, ci și oamenii din spatele cortinei: cei din agenții, radio, presă, staff-ul managerial și tehnic al cluburilor și nu numai. Se duce o luptă în încercarea de a o menține.

 

“One of the amazing things about the human species—once harmless critters not much more than monkeys running around—is that, over time, we have become very creative. We’ve adapted to survive. That’s what people will rely on now—coming up with incredibly imaginative ways to find connections even when they’re not in the same physical space together.” – Agustín Fuentes pentru The New Yorker

Prin livestream-uri am reușit cât de cât să ne menținem conectați între noi, dar aici intervin două probleme: lipsa de programming și conexiunea doar parțială, iar ambele erau rezolvate când majoritatea concertelor aveau loc într-un spațiu fizic. Plus că acum nu e totul atât de simplu. Cum faci ca artist când ai o trupă cu care nu te poți întâlni, când ai sculele împărțite între membri și studio și când poate nu ai cu ce să te înregistrezi acasă fără să se vadă și să se audă prost? E păcat de toată munca depusă în muzica ta și în care ai investit atât să sune într-un anumit fel.

Acum trăim într-un haos în care se poate ajunge ușor la o suprasaturație și concertele ajung să se suprapună. Ok, aveam problema asta și înainte de trebuia să alegem (și să alergăm) între mai multe localuri cu evenimente concomitente, dar acum numărul de concerte simultane este în creștere. Să fim serioși, când ne propuneam să ajungem la mai multe concerte într-o singură seară era oricum greu și ajungeam să ratăm din ele. Acum ne facem festival în casă cu un concert în dormitor, unul în sufragerie și altul în bucătărie? Avem nevoie de acea structură de organizare de care se ocupau înainte managerii trupelor împreună cu managerii de evenimente.

În același timp, cum stabilești conexiunea artist – public într-un livestream? Unul dintre subiectele principale după un concert live era cum a simțit artistul energia publicului și cum s-a hrănit din ea pe tot parcursul setului. Nu reușim să facem asta prin comentarii pe Facebook, din păcate. Mai știți acele video-uri de reacții? Îmi vine în minte Skype Laughter Chain. Nu trebuie să fie făcute publice, dar cred că ar însemna ceva pentru cei care ne-au pus la dispoziție un concert întreg 🙂

Ce înseamnă perioada următoare pentru noi? Improvise. Adapt. Overcome. Momentan fiecare își alege din marea de conținut disponibil acel livestream-ul pe care intră astăzi sau playlistul pe care îl ascultă ca să-și imagineze cum ar fi fost acel concert care nu s-a mai ținut. 

“Perhaps the exercise of watching events remotely will heighten our commitment to the artists who matter most to us.” Alex Ross pentru The New Yorker

Hai să vedem prin ce metode ne susținem acum artiștii preferați. Dacă înainte eram prezenți constant la concerte lor și le cumpăram câte un item de merch, acum o fi suficient să le dăm inimoare de pe canapea când ne cântă din dormitor? Săpați prin discografia lor pe Spotify/Youtube, spread the word și dacă vreți și aveți posibilitatea, sigur îi găsiți pe Bandcamp și/sau pe Patreon.

Ne mai gândim împreună și la alte metode de susținere, bine? 🙂

 

Foto credits Liana Finck

Un cântec de punct și de la capăt. N-ai unde să mai fugi de acum deci …

… Păstrează-mi calmuI. Ce metaforă puternică! Închide în ea succesul mersului mai departe pe vremuri d’astea, al nostru ca umanitate, când toti depindem de ceilalti, când fiecare poate face diferența în bine, dar mai ales în rău, și când avem nevoie de a ne păstra pe noi așa cum am fost. Un fel de hold my beer pe dos 😉

“Viitorul nu mai e ce promitea a fi” are un sens pe care acum o lună l-am fi interpretat cu totul altfel. Azi te scoate câinele pe tine din casă. Azi FOMO -fear of missing out- nu mai are sens. Azi trăim “acel cândva de demult”.

De la prima ascultare a noii piese Eyedrops m-a tulburat şi am vrut să le pun câteva întrebări. Din curiozitate, dar și din cauza urcatului de pereți cu care mă îndeletnicesc zilnic m-am băgat, după cum mă știti, în seamă 🙂:

Io: Piesa asta s-a definitivat cumva zilele astea? Cât de mult e influențată de ce trăim acum?

E: Lucram deja la Păstrează-mi Calmul de ceva timp, iar versurile sunt în mare parte scrise înainte să înceapă toată nebunia asta. Imediat ce nu ne-am mai putut întâlni am hotărât că merită să continuăm lucrul la ea de acasă. Lucrăm destul de mult online și în condiții normale, așa că nu a fost neapărat ceva nou pentru noi. Cred că mixul lucrat de Miche și Andrei, care și-au tot trimis proiectul pe transfer, are cumva… gustul zilelor ăstora.

Io: Ce zice Eyedrops de noua paradigmă? Cum vedeți revenirea și ce credeți că se va schimba după experiența asta?

E: Cred că înainte de toate, oamenii își vor da seama că pot face mult mai mult decât credeau, că există întotdeauna mai multe feluri în care se pot rezolva problemele, și că lucrurile se pot face într-un timp mult mai scurt decât eram obișnuiți. Va exista clar o explozie socială după izolarea asta, și-aș vrea să cred că fiecare dintre noi se va cunoaște mai bine pe sine după tot timpul ăsta petrecut în oglindă. De asemenea, sunt foarte curios să văd cine ce compune pe-asasă și cu ce se va ieși nou.

Io: Don’t be shy. Cum pot fi fanii alături de voi?

E: Noi nu avem fani, avem prieteni și oameni cu sensibilități similare. Așa că ne pot scrie oricând și le vom răspunde, ca întotdeauna. Atâta timp cât ne ascultă muzica, noi suntem fericiți.

Lansarea piesei în online va fi joi, 26 martie, așa că stați cu ochii pe pagina lor de fb 😉.

 

by Vlad Alui Gheorghe

Imaginează-ți – de fiecare dată când vrei tu, poți băga capul sub apă și poți vedea cât de mult îți poți ține respirația. Cu toții am făcut asta la un moment dat și ne jucam și ne plăcea. Acum imaginează-ți este cineva care te bagă cu capul sub apă și îți ține o mână fermă în ceafă și nu mai poți să ieși, nu mai poți să respiri, și aștepți să te tragă la suprafață dintr-o clipă în alta și te bazezi pe bunăvoința lui să te scoată la timp. Cam asta se întâmplă acum în mai multe zone creative pe care această pandemie fulger le-a luat pe nepregătite. Scena muzicală românească undeground este în povestea de mai sus un băiat de 22 de ani, fumător și cu oareșce neglijențe alimentare, care stă gata, gata să-și dea ultima suflare ținut cu forța sub un petec de apă.

Puburile, festivalurile, formațiile, studiourile de înregistrări, instrumentiști freelance, toți sunt puși într-un safe-mode automat din care așteaptă să iasă cât mai curând. Trăiesc în Iași de câțiva ani buni, și am ajuns în anii ăștia să observ mișcările ritmice ale tuturor celor menționate mai devreme, mișcări oarecum bine calibrate și codependente.

În zona de pub-uri, cam toate au ajuns în același loc: multe fac doar livrări la domiciliu, deci cumva dacă îți e dor de ceva anume, poți procura fără mari probleme. Câteva inițiative locale au început să ajute cum pot prin comunitate lansând o campanie numită Cafea pentru medici și cred că merită menționate pentru simplul fapt că au găsit un mod foarte util de a da o mână de ajutor într-o situație foarte delicată: Bistro La Noi, Cafetish, Jassyro, PRĂJITORIA, The Beginning, 7am Coffee to Goo, Grinch – coffee&more, Teo’s Café și Bindu Bistro – chiar dacă nu au toate legătură cu zona de muzică live, bravo vouă & respect!

Acaju, locul hip & cool din Iași unde se întâmplă unele dintre cele mai faine concerte & inițiative artistice de prin zonă a găsit o metodă foarte bună în timpurile acestea de a încerca să se mai salveze – în colaborare cu iabilet, au pus la vânzare vouchere de pre-drinks, adică, le cumperi acum și le valorifici la bar după ce trece toată nebunia asta. Vezi aici https://www.iabilet.ro/bilete-iasi-esenta-acaju-sta-in-oameni-53931/

Formațiile & artiștii din zona muzicală pare că sunt bine. Unii sunt mai prezenți în zona online acum, alții mai puțin, așa că i-am lăsat pe ei să spună ce fac, ce mai pun la cale, pe unde îi mai vedem & când. Au răspuns:

Fără Zahăr

și o dedicație de la ei 😄

Fine, it’s Pink

cu un live din Hala Fix pentru voi ♥️

Adam’s Nest

Aaaaa ♥️♥️♥️!!

 

Paul Tihan

Cu tot cu culori…

Sandu Bantaș

Un live cu Budapest Jazz Orchestra

Nouă ani lumină

O poză. Nu de aici că-i virus, de pe Marte 😉

Bogdan Savin (The Stash)

De-a dulce-amaru’

Evenimentele care se întâmplă prin oraș și în împrejurimi pot și putem, toți cei din zonă, doar spera că se vor mai ține. Este o perioadă dificilă de pus întrebări privitoare la viitor, de aceea nici nu am făcut-o. Doar atât -Sofar Iași, Rocanotherworld, Street Delivery, Afterhills, Hangariada și care mai sunteți, stay strong, stay focused ♥️!!

Și revin, imaginează-ți, o să treacă toate, se vor face iar concerte, evenimente, festivaluri, și vom fi la toate mai mulți ca niciodată, mai fericiți ca niciodată. Ai să vezi!

În era BC, before Covid 😄, Londohome pornise un proiect curatoriat de regizoarea Eliza Zdru – Documentarul de luni -pe care sper să-l continue în epoca post-covidală și eventual să-l dea și aură internațional. În ce consta? Lunea, când lumea e mai pe chill și recuperare propunea o seară de film documentar din sfera artelor cu participarea unora din protagoniști. Deci puteai și comenta cu ei în direct, la o bere sau un ceai, eventualele întrebări, păreri, idei.

Eu am prins doar episodul trei cu Imagini din vis și Rodion GA si-mi pare rău că am ratat Creativ, despre jazul anilor ’80 cu inovațiile sale etno via Harry Tavitian și Corneliu Stroe, dar și Balta Albă, cu panoplia eterogenă de muzicieni care au influențat masiv scena românească. Dar mai bine mai târziu decât niciodată 😉. Așadar Imagini din vis, un film în care Sorin Luca  împletește imagini din existența de azi a lui Rodion Roșca, din 2016 mai exact, cu povești si, mai ales, coloana sonoră Rodion GA. Imagini din vis este una din piesele de pe The Lost Tapes, iar Rodion este pentru cei care nu știu despre el inițiatorul curentului electronic rock în România.

Filmul este pe youtube (vezi mai jos), dar experiența avută de a-l urmări în același timp și spațiu cu protagonistul merită să-ți miști statuia 😜.

 

Așa am aflat despre relația puternică între Rodion și mama lui, relație care a influențat cariera si compozitia lui. Filmul prezintă viața lui actuală dintr-un sat de pe lângă Cluj, cu agricultură, planuri, câinii dragi și problemele cu care, un artist vizionar din perioada comunistă, se confruntă azi. Noroc cu astfel de inițiative ca ale Elizei și Vlad din Londohome sau a celor din Control.  La cei din urmă ar fi urmat și un party cu muzica lui chiar în săptămâna aia, dar a venit nemernicu’ de covid și a curmat totul. Cam cum s-a întrerupt și cariera lui artistică acum ceva timp.

Frumoase serile astea în care apuci să mai cunoști un pic de istorie din alternativul vechi, dar ai ocazia să întâlnești și crâmpeie din cel nou căci acolo am smuls de la Cristian Pascu promisiunea primei lui piese Dance, my Dear! uite-o aici 👇👇👇

 

Aștept cu nerabdare episodul patru ♥️!

Rafturi pline de muzică la online marketu’ din colț și spring is in the air 😄!

Dirty Shirt feat. Caliu – Latcho drom     Față în față metalari nebuni din Seini de Maramu cu haiducul Caliu din Clejani. Drum bun, că asta înseamnă Latcho drom în romani, te rupe instrumental pe viori şi distors. N-ai cum sta jos! Dirty Shirt nu-s la prima colaborare de genul ăsta și cred că deja merită un concert All stars. Bine, când s-o mai pute. Atenție, dacă ești la volan cu piesa asta că te trezești depășind ambulanța cu covidu’ 😄. Priviți numa’ “duelul” lui Caliu cu Cosmin Nechita la vioara din care ies scântei şi perle!

Alira Mun – Univers        Prima piesa în română a artistei din Sibiu. Mă aşteptam să facă pasul ăsta pentru că e o provocare pe genul ăsta muzical să dai cu versuri în română, iar ea nu fuge de provocări. Numai uitați-vă la schimbările de abordări şi registre în piesele scoase până acum fără a abdica de la identitatea ei. Univers este o piesă electronică melancolică cu potențial de dans like nobody’s watching ♥️

https://aliramun.bandcamp.com/track/univers

Imortalia – Obscur      Hai că n-am mai avut demult în sacoșă dark/goth synth. Trupa, singura de gen pe care o ştiu de pe la noi, este în hiatus momentan, dar au aruncat pe piață nu una ci trei piese din care am ales Obscur. Are un aer ușor retro, poate d-aia. Apreciez la Dragoș încăpățânarea de a continua şi de a duce mai departe pasiunea lui pentru genul ăsta indiferent de ce îi aruncă soarta în cale. Mai clar sau mai obscur 😉

 

Cristian Pascu – Dance, My Dear!     Debut absolut şi la sacoșă şi în online. Începe oarecum şovăitor pe voce, dar partea a doua unde intră acel pseudo-chorus e chiar mişto și m-a cucerit. Chiar reuşeşte să transmită un sfârșit de lume în lumină optimistă. Îmi aduce un pic aminte de Cohen. Salutară ieșirea lui la lumina pe vremurile astea 😉. Deci, dans!

 

Trees Orchestra – Ani lumină     A ieșit vioara şi a intrat synthul în krautrockul băieților ăștia. O schimbare destul de importantă în soundul lor, dar sună dark și sună cool. Și găselnița cu Sparg de pe refren e foarte catchy. Bine, formația 🤘🤘🤘!!

 

Paul Ballo feat. Bianca Ionescu – Shut the door       Paul Ballo a lipsit ceva timp de pe eșicher, dar continuă seria de colaborări cu soprana Bianca Ionescu, mama artistului, ale cărei inserturi vocale intră duios pe refren. Vibe 80’s, că tot e revivalu’, dancy, un pic de solo chitara à la Garry Moore. Titlul are o rezonanța stranie zilele astea. Unintended. Dar urmați-i sfatul. #StaiAcasă și ascultă muzică 🙂.

by Nilu Crocodilu

Această bijuterie vă este oferită via comics de renumitul Nilu Crocodilu care a prins la mustață o ultimă coborâre în Underworld – de aniversarea de 16 ani a acestui bastion underground- înainte să vină Primul Covid Mondial. Acolo a mai apucat un pogo memorabil la The Dead Ceaueșescus și punk nou cu FUCK YOU! DRACU și Cold Brats. Vedeți numa’ ce-a desenat și relatat din sub teren. Și, nu uita, stai în casă!