O sacoșă cu o surpiză strecurată în ea. Cine o găsește :)?

Valerinne – Deceiver   Îți pui asta la maxim, te sui pe motor și-i dai blană. Muzică de goană. Și uitasem de ei! Asta e dacă apar rar pe scenă. Pare însă că lipsa lor în live performance pe 2018 a avut un motiv. Albumul nou, Desire, are lansare în Control pe 22 mai. Îl puteți asculta aici. Post-rock-ul lor halucinant se întoarce \m/!

 

Alexu and The Voices Inside – Forevermore (feat. Teo Opriși)    Iar!! Da, iar a scos o piesă pe care am pus-o pe repeat. Brașoveanul ăsta simpatic își pune sufletul pe tavă la fiecare cântec. Acum a combinat-o și pe una din vocile din back ale Luciei. Da, e un alternativ folk care intră mai bine la gagici, dar e atât de optimist vibe-ul pe care ți-l transmite încăt și dacă ești un roacăr supărat tot te mișcă. Hai cu albumu’ ăla odată!

 

M O S E S – I think you worry too much   De ce vă dau piesa asta din insulă? Ce legătură are cu underground-ul nostru? Cine răspunde primul pe pagina de feisbuk CriticEyez primește un kado surpiză de la mine 😉

 

PIXELS – Jolene The Serene  Una din piesele la care vocea feminină a trupei este în prim plan. Alternativ indie cu un iz lasciv și un beat de șold.

 

The ‘o’ – Funking     New funk in town! Nu-s mare fun funk ;p, da’ zău că are calitate și joacă piesa asta. Cred că despre asta e vorba în funk, să nu te iei prea în serios.

Am fost surprins să mă trezesc cu o invitație în mailbox la Mastering the Music Business ediția IV. Departe de mine ideea de a comenta despre trupele ieșite din zona muzicii făcute (doar) din pasiune. Ei, se pare că nu eram chiar bine informat și bine am făcut că am trecut pe la activitățile din cadrul acestui fest/showcase/workshop. Expirat, Frattelli, Hotel Caro au fost locațiile de anu’ ăsta.

Cel mai important lucru a fost networkingul cu oamenii din sfera muzicală: organizatori de festivaluri, promoteri, scouteri, artiști. M-am fâțâit cât m-au ținut picioarele și m-am băgat în seamă cu cât de mulți oameni m-au ținut neuronii. A fost ușor cumva pentru că invitații au fost deschiși la asta. M-aș fi așteptat la oameni superficiali, axați pe business, cu fumuri de VIP. Nup. A fost o lecție pentru mine să mai renunț la etichetele puse de alții.

În tot ce discutam aveam în cap un fir roșu de urmărit. Cum să captez și să transform experiențele unor oameni aflați de mult timp în zona asta, din țări cu mult mai multă istorie, bani și infrastructură în ceva util oamenilor cărora mă adresez.

Ei și așa am ajuns la câteva idei pe care vi le împărtășesc.

Organic. Tot ce e artificial se duce repede. Vrei să ai o viață lungă ca artist/trupă trebuie să crești organic, trebuie să ai copilărie în care să înveți din greșeli, dar și să înveți să mergi mai departe. Pas cu pas :D.

Succesul e o beție… și multe decizii proaste se iau atunci. Multe trupe dispar prea repede pentru că li se urcă la cap și cresc așteptările și pretențiile în mod fals urmând ca depresia/mahmureala să ducă la distrugerea timpurie a unor proiecte valoroase.

Experiența vine cântând. Că ești trupă veche, dar mai ales nouă ai nevoie de cântări live. Astea leagă, astea asigură un fan base, astea aduc oameni surpriză în public care te vor ajuta să crești. Deci cântați cât se poate de des și în toate locurile decente. Go national! Nu vă blocați în câștig financiar, în mofturi, în comoditate. Zicea un englez ca replică la plânsetele mele că Bucureștiul n-are o sală ok de concerte că Bucureștiul n-are o trupă care ar umple-o și că primul pas ar fi să le umplem în fiecare zi pe alea pe care le avem, să apară alte locuri la presiunea cererii și așa o să apară și trupele mari, ca presiune a piramidei de trupe care apar.

Sunetistul e parte din trupă. Da, de când zic și eu asta! Știu că e scump să iei unul acum pentru că sunt puțini, dar unii pot învăța odată cu trupele. Nu trebuie decât un mind shift prin care trupa e formată din instrumentiști și sunetist. El poate face ca indiferent prin ce văgăună cânți (în limite decente cum am zis deja) să ai cam același sound. Sunetul e ca un diamant. Se șlefuiește la fiecare live până ajunge o bijuterie.

Contează țara din care vii, contează limba în care cânți. Asta nu e chiar neașteptată, dar interesant e sfatul venit de la un neamț. Adaptați-vă versurile la stilul muzical și la reach-ul din țara voastră. Apoi cântați cât se poate de mult în limba natală pentru că legătura emoțională cu fan base-ul va fi mult mai puternică și asta va fi fundația de pe care îți poți lua avănt spre piața internațională unde, bineînțeles, e indicat (dar nu obligatoriu) să ieși într-o limbă mai răspândită.

Nu știu cât vă ajută sau cât sunteți de acord, dar dacă măcar v-am dat de gândit atunci a meritat. Mulțumes de invitație, MMB! Mai vin dacă mai e cazul 🙂

Au fost faine și showcase-urile muzicale din Frattelli. În afară de The Mono Jacks cu sunet impecabil ( video ) și Byron mult mai explozivi decât îi știam eu (video) au mai fost de pe la noi Valeria Stoica -care m-a fermecat iar cu apariția ei, Rehab Nation – prima întâlnire cu ska-transilvanii, Gramofone– orchestra blues-rock (video), Days of Confusion – care au avut de suferit pentru că publicul nu era tocmai pe vibe-ul lor, Zoli Toth– și uitasem de el, dar mi-a plăcut, și au mai fost și alții, dar n-am mai prins eu.

De afară mi s-au părut de departe cei mai buni Leons of Athens (cred că în curând o să mai auzim de ei, uite aici) și Sado Opera queer disco foarte entertaining (aici)

Cam melodică sacoșa asta…

CRIZE – Venin  Încă un extras de pe viitorul lor album. În același stil ca Să nu mă ai, un metal melodic, dar parcă transmite mai puțin.

 

Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut – Când ziceai că pleci pe vapor?  Primul extras de pe abumul, La Deal , ce are  lansarea pe 11 aprilie în Control.  Cântec de ponton părăsit cu iubită pe el în timp ce-n zare vaporu’ matelotului forjează motoarele. Adică un post-rock melancolic, da’ nervos. Să vedem ce-or înțelege belgienii de la Dunk , unde ajung băieții ăștia să cânte în vara asta \m/ !!

 

Electric Tuxedo – Your Own MC (feat. JRozzi)   Piesă nouă de la Londra. Un electro-pop care are pasaje care-mi plac maxim  și unele care mi se par prea simple, prea rodate.  Versurile nu-s cele mai reușite, dar nah, ăsta-i popul. În schimb se scot la partea cu dansul. Tot nu știu când îi vedem live prin București.

Trip Manilla – Lin   Na, jmekerie ce-am găsit pe un raft ascuns. Acum vreo 2-3 săptămâni, vreo 10 piese lansate pe șest, cam deodată și cam de genul ăsteia pe care v-o dau azi. O bijuterie! Un folk experimental, executat la două voci, de o sensibilitate cutremurătoare. N-au live-uri încă, dar stau geană pe ei  ;).

 

Rappy – Nimic greșit  Un rap din bejanie, de peste ocean, din L.A. , de la un raper plecat din Oradea. Bine făcut clipul, nah, se simte Holiudu.

   Mă tot lovesc în mod plăcut de membrii din diverse trupe care au legătura cu Piatra Neamț. Sunt de-o generație și, cumva, au crescut în aceeasi zeamă. Mai mult noroc decât vreun proiect anume, mai mult prietenie și pasiunea pentru muzică. De-ar fi mai multe întâmplări din astea prin țară! Dar nu mai bine le creăm noi cadrul să apară? Nu mai bine facem noi câte un studio, câte un hub alternativ cu scenă și săli de repetiție măcar în fiecare capitală de județ? Ei, cum ar fi? Cu fonduri UE, cu 2%, cu startup nation, cu orice! Promit să ajut cu tot ce pot.

   Să revin. Am mers în BEAT bar umanist să văd 2 trupe. Una plină de nemțeni – SEMPER– și alta – 20 Secole Vulpe– cu un nemțean, un ieșean și un transilvan. O să vă scriu mai mult despre primii că despre vulpi v-am mai tot zis 🙂

   SEMPER este un quintet, destul de elaborat în pofida vârstei componenților. Pe lângă așezarea clasică a unei trupe rock apare și o clapă, la care e un spiriduș cu talent cu caru’, lucru pe care-l vezi ușor la pasajele de impro.

   Vocalul, un fel de revival Morrison, are un ambitus vocal pe câteva octave, charisma și mai bagă și vioară. Nu e vreun virtuoz, dar mimează bine :P. Au influențe din Luna Amară, Alternosfera, dar au mult si din suflul lor. Din păcate locul nu oferă o audiție chiar bună, totul fiind înecat în joase, deci n-auzi versuri, n-auzi floricele. Repertoriul lor este mîncă fragil, dar cu personalitate. Au început balul cu un hardcore moldovenesc de la Zdob și Zdub și au terminat cu În pădure la Băneasa de la Timpuri Noi. Ambele au fost însă mai mult decât cover-uri. Mult, mult trecut prin filtrul lor. De remarcat și un colaj de vreo 4 piese în care trec destul de bine de la ceva manele ’90 la rock spre art-rock.

   Au preluat/dus mai departe ceva dintr-o trupă locală din Piatra Neamț, dispărută între timp, Umbra, cred, ceea ce e și fain și respectabil și bine pentru că aveau calitate. Cel mai mult m-a impresionat la ei o compoziție proprie.Iepurașul, vezi aici, căreia îi trebuie doar un clip ca să-i scoata în atenția publicului. Deci?

   După pauză au urcat, mă rog, au pășit pe scenă, vulpoii. Au facut un experiment de apreciat și pe care ar trebui să-l facă toate trupele pentru o experiență completă a scenei. Au intrat complet treji la cântare :). Altfel abordezi scena cu emoțiile ei atunci când alcoolul nu te ajută. Concluziile le au ei. Eu am văzut cam același nivel la nesincronizări, la fel de multă transpirație la Dan, mai puțin dialog cu publicul în schimb. Cu siguranță ficatul lor a fost mai fericit :).

   Au avut vreo 2 piese noi dintre care pe una am reținut-o, De ce te muți ? Un moment inedit a fost solo-ul a lui Vladimir cu un fel de baladă a basistului treaz, un one man band song impro despre viața grea a basiștilor :). A fost în schimb magnific ce s-a întâmplat pe Nu fi prost la care a venit și Sergiu de la SEMPER la clape și unde partea de pseudo-impro a fost delicioasă!

   A fost fain, am ascultat ceva muzică de calitate, dar merge o sonorizare mai bună acolo. În schimb am plecat cu optimismul unui om căruia prospecțiile îi arată vremuri bune ;).

Sacoșa cu muguri :P. Multe trupe la primele apariții.

Reverse The Moment – Through my veins  Secția metale Oradea (e un reviriment al trupelor de acolo) îi aduce pe băieții ăștia care amestecă în furnale metal clasic, cu metalcore și metal melodic ( nice pasajul cu keyboard). Partea finală îmi aduce aminte de GTG …

The Meadow Reavers – Open    Piesa este de pe recent lansatul EP al tinerilor craioveni. Un progressive metal spre heavy metal. Au cu ce, dar mai au și de lucrat. Acu’ ore de sală și cântări le trebuie. Cât mai multe cântări 😉

Sea Section – Bad scenario    Trecem în Moldova, la Piatra Neamț. Dacă la prima piesă – Giants– m-au dus spre Radiohead, acum am simțit și ceva Nirvana. Un amestec interesant de sonorități si ritmuri. Piesa începe nebun și se termină în visare.  Până acum m-au impresionat. Aștept un live cu ei și vă mai zic.

RoA – Mama nu     Electro folk. Există așa ceva :)? După versuri, tematică și chitară ai zice că e un folk clasic, o piesă de martie despre dorul de mamă, dar are niște inserturi atipice, interesante, de prin alte scule. Nu știu pe unde cântă live sau dacă. Ar fi interesant.

Celălalt cu DJ Undoo – Prin frig    Ceva fresh de final, cu o combinație de beat, charleston și scratchuri marca Ateliere de Creație. De primăvară. Spre vară 😉

   Pare că v-a lovit astenia de primăvară. Îmi smulgeați sacoșa de obicei, dar acum se strică prospăturile prin sacoșă  :p. Nu vă place, dați mai departe! Share and care, adika :)!

Umbra – Azi nici timpul n-are timp   A trecut ceva timp de când n-au mai trecut prin sacoșa. Sper să fie semn de piese noi :). Cum e asta. Același talent în versuri și asta mă atrage la ei. Big like și pe cum construiesc dropul de la refren la care eu aș băga o voce și mai smucită ca să sublinieze mai tare metafora închisă acolo. Timpul n-are timp. Mda. Te cam pune pe gănduri…

E.M.I.L. – Linii de text   Au trecut deja 16 ani de la lansarea primului album. Au lansat multe piese de referință, asta nu este neapărat una dintre ele. Are în schimb mesaj. Asta leagă de fapt cele 2-3 piese care-mi par adunate la un loc. I-a luat emoția pe dinainte fiind o piesă in memoriam Poqe.

Dl. Goe – Hăulita de la Gorj    Mashup Maria Lătărețu & U2 cu infuzie de blues. Foarte senzual clipul, kado de 8 martie pentru toate fetele care este :). Pe Vifor – șoimul din clip – îl găsiți la Basme cu Cai ;).

The Skywalkers – No rules  Dacă nici asta nu e prospătură nu știu cu ce vă mai mulțumesc :)!  Liceeni din Timișoara care nu-s pe trap sau edm-uri. Ceva pop-rock, cu o abordare destul de clasică, uneori îmi aduc aminte de Texas. Fac bine ce fac, își lansează albumul The Way I feel acum pe 30 martie, dar îl găsiți deja online aici. Aștept de la ei să aud cu ce pot ajuta rock-ul să meargă mai departe ;).

GRAMOFONE – Heart and Soul feat. ONETIMETHING   Cea mai recentă creație a lor, cu tot cu clip, lansată în Expirat beneficiază de o  caliate instrumental-vocală de excepție, un mesaj cu care rezonez livrat prin lyrics și imagine. Doar că nu pot să-mi scot din cap piesa lui Byron – N-o să se întămple azi 🙂

Dirty Shirt – Letchology    Aici este vorba despre un album de fapt de pe care ați avut un preview în sacoșă cu piesele Puy it on sau Killing Spree. Letcho este, din câte știu, un fel de mâncare întâlnit des prin Transilvania, pe filieră maghiară, un fel de ratatouille sau ghiveci, spicy și cu de toate. De obicei se servește cu palincă :). Ei cam așa e și albumul. Un folkcore metal transilvan, cu de toate, asezonat cu distors la greu și stârnitor de pogo-hore. A nu se asculta în mașină 😛 !!

A fost full în Londohome la prima cântare Adam’s Nest în București pe 2019. Atât de full încât cu greu am niște poze pentru voi. Veniți pentru o cântare la Radio Guerrilla la Îmi place să logout cu Bogdan Șerban au găsit și un loc de live pentru fanii din capitală. Ăsta e drumul. Dacă vrei să-ți faci muzica auzită trebuie să-ți miști statuia prin țară. Contactul cu oamenii face mai mult decât o campanie smart în online.

A fost cald – prea cald, poate se face ceva acolo – în camera din Londohome. Ieșenii au avut un gig lung plus bis prelungit pe Stockholm. Vreo 15 piese din care cred că vreo 10 în primă audiție pe București. Cu toate astea au fost acompaniați de lume la vreo 3 piese. Magice momente. Să cânte lumea cu tine la o piesă lansată de 2 zile – Superheroes– zice ceva despre emoția livrată de trupa asta. Valuri pe sub piele! ( ia de vezi )

Au cântat a doua oară ever în formula de 3, basistul Gabriel Belcescu alăturânde-se de curând trupei în live-uri. O idee bună, chiar necesară în opinia mea. La fel cum consider că ar merita încercat și pasul cu tobe, cel puțin pe vreo 4 piese. Am simțit că unele piese pot fi și mai puternice cu drums.

Băieții ăștia au cu ce, dar sunt în zona de chasm. Dacă nu iau deciziile corecte la timpul care trebuie se pot pierde. Au material deja de album, deci ar trebuie spre toamnă să facă o lansare lansare, cu cântări live în București, Iași, Cluj. Ar avea nevoie de turneu prin țară prin cât de poate de multe scene având în vedere că toți sunt cu joburi. Ar trebui să facă asta cumva independent și să n-ajungă să semneze prea repede și făr’ de condiții vreun contract înrobitor cu vreun label hrăpăreț. Da, țin mult la ei și muzica lor și n-aș vrea să devină ” just another band”. Și aș mai vrea ceva de la ei. Să rămână la fel de prieteni cum sunt acum. Ditto!

PS: Le mulțumesc pentru sacoșa merch. Au intrat de atâtea ori în sacoșa cu prospături încât au făcut una doar a lor :D.