Love Create Inspire

   Acesta nu este un coverage de concert! A plecat într-adevăr de la o experiență avută la concertul URMA din 17 octombrie 2019 din Control. Voi scrie doar însă despre o singură piesă din setlist, Love Create Inspire.

   Informativ este prima piesă pe care am auzit-o de pe albumul ce va să vie cândva, cumva de la ei. Am ascultat-o pentru prima oară, la fel ca și mulți alți fani, la concertul de acum 2 ani din (defunctul) Clubul Țăranului. Încă de atunci am zis că a avut un efect instantaneu asupra audienței. Să faci publicul să cânte cu tine la prima audiție e ceva!

   Același lucru se întâmplă și acum, după 2 ani. Atmosfera e parcă de gospel că tot e revival pe stilu’ ăsta. Lumea cântă vreo câteva minute, cu sau fără Mani, “Loooove / All you gotta do is loove” în timp ce piesa trece prin faze de jamm, liniște sau zbucium. De ce? E simplă, e caldă, unește în ceva foarte natural și adevărat. Uite aici versiunea din octombrie Control 2019 pe care insist să o ascultați cap-coadă 😄.

   Și probabil mai e ceva. Băieții ăștia pun în ea un fel de mesaj pe care-l aruncă acum pentru viitor și pe care fanii îl simt instinctiv.

Love. Pentru că voci la unison ca într-o incantație, pentru că “All you gotta do is love”, pentru că pe piesa asta văd cupluri îmbrățișându-se, pentru că fanii lor îi urmeaza la orice oră deși nu-s la vârste fără de griji și responsabilități.

Create. Pentru că încă au inspirație, pentru că vin cu lucruri noi cum a fost țambalul lui Anatol Cazanoi care s-a împletit pe mai toate piesele cu partiturile binecunoscute, iar pe cele pe care nu era înecat de distors era ca înfloritura de pe ie.

Inspire. Pentru că nu fac mofturi, cântă peste tot, se duc la susținere la tot felul de cauze, pentru că ajung să fie exemplu pentru trupe care vin din spate. Pe URMA lor…

Umbra // Incredibilul accident de-a fi cuminte

Screen Shot 2019-10-21 at 10.57.22 AM

Când scoți un album și are succes, în multe cazuri s-a dovedit -din păcate prea multe- un incident creativ fericit. Să-ți iasă așa și al doilea asta e o mare provocare peste care mulți nu mai trec.

Noi, restul – primul album Umbra–  mi-a placut atât de mult încât îl am și acum în torpedoul  mașinii și-mi mai însoțește drumurile lungi. Când am primitde la ei noul EP – Incredibilul accident de-a fi cuminte – recunosc că am avut emoții. Dacă-i slab, dacă mai cade o trupă de pe piedestalul din capul meu? Am avut noroc se pare 😅.

EP-ul are 6 piese dintre care 3 au fost deja lăsate să scape în online și le-ați regăsit prin sacoșele cu prospături 😉. Mai are pe deasupra și o linie sonoră nouă, dar fluent, organic legată de ideea lor de a face muzică. N-au renunțat la alternativul melodic, dar au mai adăugat ceva distors. N-au renunțat nici la vresurile sensibile, la metafore, la limba română. Cumva tupeul lor de rebeli romantici e surprins sarsasctic în titlul EP-ului.

L-au creat, compus, înregistrat în noua formulă de 3 cu Mihai, Cristi și Matei ( ha! am și io rimă). Au adus cu ocazia asta sonorități mai actuale relativ de ce se ascultă acum, dar păstrând nerușinarea de-a fi niște romantici autentici, chestie care nu mai e chiar un market trend.

Am ascultat EP-ul de câteva ori pe repeat. Se poate dansa la mare pe plajă, la chef într-o cabană de munte sau se poate savura savura cu prietenii la o discuție filozofică. Pentru mine însă este un un album de fugă, un album bipolar ca stări și stiluri, uneori chiar cu schimbări în aceeași piesă.

Spre exemplu prima piesă, Azi nici timpul n-are timp, un cântec de fugă, despre goana realității pe care o trăim, a implacabilului timp pe care-l pierdem ireversibil. Piesă indie spre post -grunge cu sonorități mai dure decât stilul Umbra, dar le iese bine și-și atinge scopul de a ne introduce în tabloul general al EP-ului. Atenție, urmează chestii serioase, pare să le fie mesajul.

Și începe dansul bipolar. Căzuți din Lună are cu totul alt tonus și stil, mai apropiat de Umbra din primul album. Au invitat-o pe Ana Coman la duet vocal cu Mihai și astfel mesajul piesei e transmis mult mai ușor. Da, cerea cântecul ăsta un duo cu un el și o ea. Tot un cântec de fugă e și ăsta, dar de data asta este o evadare în doi. Un indie folk recomandat celor cu fluturi în stomac și dor de ducă 😉.

Fuga se oprește pentru o piesă. Ce bine-i aici. Își face apariția post-rock-ul la suportul sonor. Fluturii s-au așezat și au lăsat ceva frumos în urmă 🙂. Au lăsat și întrbări în schimb, iar  finalul zbuciumat e un heads up pentru pentru ce urmează.

Aici se termină și piesele pe care le-au dat până acum spre ascultare. Pe Doar în mintea mea bipolarismul revine, în forță, sonor. Un dark rock’n’roll á la The Doors. S-au dus fluturii, s-a dus căldura, bine ai venit scepticism. Interesantă schimbare de voce la Mihai, sunt curios dac-o prinde la fel de bine în live. Distorsul e din plin cu rol de suport la vertijul emoțional.

Zbang o concluzie la acest ping-pong de stări! Tot ce-i val într-o zi pleacă. Sec și cu certitudinea implacabilă a trecerii timpului. Vortexul de emoții și gânduri pare resemnat. Este și cea mai brit-alternative piesă din EP.

Unde mi-au spus că e lumina, cântec de lebădă post-rock ( fără nicio legătură cu noul label din care face parte MateiSwanboy Music 😇), un fel de post-scriptum al EP-ului. Dacă Eminescu ar fi scris versuri pentru cântece din undergroundul din zilele noastre așa cred că ar fi sunat. Un fel de vă pup, îmi iau un an sabatic. Ne auzim la albumul următor 😉

Pe filiera pe care vine acum acest EP, locul lăsat liber de Travka, poate pe alocuri de Kumm, pauza luată de Eyedrops, poate fi umplută în urechile romanticilor cu distors de Umbra. Dacă v-am făcut curioși au lansarea pe 4 noiembrie în Expirat.

Sacoșa cu prospături #119

Sacoșă de vineri, toamna…

Screen Shot 2019-10-18 at 5.12.19 PM

 

Olly of QueensFunkedelik ft. Ovidiu Antonescu    Prima piesă cu clip de la funk-rockerițe și totodată prima prezență a reginelor la sacoșă 😎. Plus Ovidiu la sax tenor, să nu uit să-l menționez și să fiu acuzat de discriminare 😛. Bine că și-au luat inima în dinți să iasă cu piese compoziție proprie după ce și-au făcut mâna cu coveruri. Sună chiar bine. Funk rock văratic cu saxofon și un pic de flaut. Senzație creată poate și de clip. De ce nu l-or fi scos mai devreme?

 

Bite your Tongue!Molia    Strike 6 de la băieții ăștia. Mă răscolesc piesele lor, au o doză de adevăr brutal servită auditoriului. Acum o bucată nu așa de dură sonor, dar compensează la capitolul ăsta cu versurile. Abia aștept un live cu ei!

 

byronConsumatori de vise   O nouă piesă de pe Nouă, noul album byron. Turneu cu 12 orașe pe traseu și cu oprire și în Buucrești pe 9 noiembrie la Arenele Romane. O piesă protest, despre bule, manipulare, fake news, deci despre societatea actuală și cum a ajuns ea, din vina noastră și din lipsa noastră de implicare. Un mod asertiv de a livra mesajul F**k the political class.

CRIZE feat Chimie OficialMijlocul pustiului  Până vine lansarea oficială plus clip de pe 6 noiembrie din Expirat ascultați bijuteria asta aici. E cea mai mișto piesă a lor de anu’ ăsta, după mine. Are dramă, fior, dropuri, shadow pe voce, o dă și hip-hop cât trebuie.

 

Via Dacă ft. Frate GheorgheArde pădurea   Încă o reacție muzicală din zona verde. Încă o modaliatate de a transmite mesajul că ne ARDE PĂDUREA, băi!!! Ne dăm foc planetei ca proștii! Via Dacă are deja o legătură/brand cu pădurea, ea fiind cumva prezentă în mai toate cântecele lor. Probabil pădurea le e și studio și loc de inspirație. Alături de cea mai originală și mișto voce de reggae de la noi, cea a Fratelui Gheorghe, au pus-o de-o piesă-protest tare sensibilă. Sper să ajungă la cât mai multe urechi, creiere și inimi mesajul lor.

 

Barely RebelWrong side of Heaven   A doua piesă de la aproape rebelul Meercha și iar cu Alexu care și-a băgat deștele prin partea muzicală. Cu ocazia asta se bifează și primul clip al proiectului ăsta ( în care-l regăsim de Cătălin, bassistul din om la lună). Are români prin ea, o bag la sacoșă deși ei prestează prin Londra. O baladă alternativ rock care mă duce spre Goo Goo Dolls. Spor la băieții!

 

 

NAG-ing in Brașov

by Watzzy

   Pe 11 octombrie a avut loc la Brașov NAG ( Noaptea Albă a Galeriilor). Evenimentul a adunat mai mulți artiști din România și nu numai. Pictori, fotografi, muzicieni, scriitori și artiști multimedia au expus în cele 14 locații din Brașov și Codlea.

   Am participat ca reprezentant al Fine Sounds cu cărțile poștale muzicale Soundcards la HUB-ul cultural Visssual de pe strada Fabricii. O locație numai bună pentru un asemenea eveniment. De la intrare se auzea muzica ambientală samplată și mixată live de Dinu Ivancu (Moduler). Muzica lui, un conglomerat de ritmuri și sunete spațiale a avut rolul de background music pentru Adrian Preda, care a susținut o sesiune de live painting. De data aceasta ne-a lucrat la o pictură imensă ce avea în centru un astronaut ce stă pe o stâncă uitându-se spre văile infinite ale unei planete străine.

   A doua instalație s-a aflat pe scenă și s-a intitulat: Verde crud și Verde plastic. Artistul, Raicelai, se întreabă dacă evoluția este bună sau spre ce ne îndreptăm? Artistul vrea să atragă atenția asupra faptului că omul în vânătoarea constantă de confort uită de natură și de responsabilitățile față de ea. Instalația este una ce combină două capete de manechin (l.e: lut, nu plastic cum am crezut eu 😊) îndreptate unul spre altul. Din fiecare cap iese câte o plantă (verde crud) ce străpunge craniul, spărgându-l.


Cei de la Muzeul Memoriei au venit cu două instalații: Telefonul Amintirilor și o hartă interactivă a României din perioada primului război mondial. Telefonul Amintirilor a fost una din cele mai interesante experiențe pentru mine. Ideea că ridic receptorul și aud recitată scrisoarea unei mame către fiul ei de pe front m-a băgat instant într-o stare melancolică și m-a obligat cumva să revizuiesc cum văd lumea de acum. Cu ajutorul telefoanelor am putut asculta amintirile oamenilor binevoitori care au lăsat aceste fragmente de istorie ascunsă celor de la Muzeul Memoriei. Oricine putea să lase o amintire pe care să o primească printr-un sms un an mai târziu.

   Pentru harta interactivă a fost folosit un model 3D care proiecta pe un perete locațiile bătăliilor și momentele importante din război. Informațiile au fost scrise și pe un ecran și astfel, putem spune, am avut parte de un moment de educație complet multimedia.P.S. Cei de la Muzeul Memoriei pot face momente educaționale interactive cu instalații multimedia și în școli. (wink-wink).

   Fine Sounds și-au adus colecția aniversară de un an de Soundcard-uri. Soundcards este un proiect prin care cei de la Fine Sounds promoveaza artiștii locali. Un Soundcard este defapt o carte poștală cu artwork-ul unui artist vizual și un QR-code care odată scanat ne duce direct la profilul piesei (muzicale) pe http://www.finesounds.ro. Artiștii se pot ralia inițiativei accesând site-ul și completând fișa de înscriere. La NAG, Fine Sounds a adus o selecție de 12 pack-uri cu soundcards lansate pe parcursul ultimelor 12 luni. Într-un an Fine Sounds au lansat 78 de modele de cărți poștale, cu 78 de piese de la 37 de muzicieni și 36 de artiști vizuali în 11 ediții (bundle-uri).

   Oamenii care au intrat la Visssual au avut parte, de o experiență artistică, culturală și multimedia complexă. În mare parte vizitatorii au vizionat și au încercat toate exponatele, foarte mulți savurând experiența picturii live cu muzica lui Moduler sau Telefonul Amintirilor. A fost interes si pentru Soundcard-uri, donații pentru acest proiect, dar și câte o amintire sonoră luată la plecare. Majoritatea vizitatorilor s-au oprit la harta interactivă a celor de la Muzeul Amintirilor, iar alții cu dorințe de abstract au vizionat îndelung arta Green Deco al Raicelai.

   În concluzie o noapte plină de artă, oameni și gândul bun că artștii încep să se coaguleze în platforme, colective și așa le e mai ușor să-și facă lucrăile cunoscute. Iar eu bucuros că am cu ce să-mi desfăt spiritul. Vă mai scriu ;)!

3 6 9 / message in the bottle

   Precedentele mele intersecții cu proiectele lui Peter Gate (sau Petru I. Pap pentru prietenii din Maramureș) au fost tot pe tărâmul sunetelor. Proiectul său The Deep Sound of Maramureș, făcut în colaborare cu dr. Anuța Pop și Ștefan Andreica, a înglobat în muzica electronică sunetele Maramureșului fiind totodată un demers academic care a îmbinat antropologia suntetelor de pe tărâmul lui natal cu o muzică planetară, a viitorului, o muzică experimentală. Celălalt proiect este un nou mod de a asculta muzica prin conceperea unei aplicații de spațializare a muzicii în realitatea augmentată (AR), dinamică și interactivă, și a fost realizată împreună cu o echipă de IT-iști din Washington DC, împreună cu Will Copps. Pe scurt, plimbându-te prin clădirea Muzeului Municipiului București și folosind aplicația instalată pe telefon puteai să-ți compui singur muzica pășind mai repede sau mai încet, mai drept sau mai în zigzag. A fost o premieră mondială la care văd potențial trebuind doar găsită doar viralitatea ;).

   În contextul ăsta orice veste venită dinspre Peter îmi stârnea imediat curiozitatea. Așa s-a întâmplat și în momentul când am auzit că vine cu un album nou în proiectul The Deep Sound of Space (TDSOS) și un concert de prezentare cu o promisiune de experiență audio și vizuală proprie și aparte.

   Titlul m-a intrigat din start. De ce 3 6 9 ? N-am putut să-mi dau o explicație decât după ce-am ascultat albumul și nici atunci una completă. Poate are legătură cu numerele magice care dețin cheia creării Universului așa cum a văzut-o Tesla? Poate d-aia lansarea a fost pe 30/09, iar concertul cu prima audiție a avut loc într-o zi de 9 la ora 6:30 😉 ?

   Peter e adeptul căutării sunetelor și muzicii acolo unde ea există deja. Sunetele ne însoțesc de la nașterea universului, iar omului i-a fost permisă imersiunea în această lume pentru a se scufunda în ele, pare a fi motto-ul său.

   Muzical vobind albumul e un fusion de muzică electronică, experimentală și rock. Ascultată la calitatea pe care o oferă sala ARCUB Gabroveni mi-a dat senzația unei opere electronice. Un first time pentru mine, iar de aici entuziasmul și valurile pe sub piele pe care le-am resimțit la acea audiție.

   Spre deosebire de proiectele anterioare avem de a face cu o muzică electronică din spectrul celei cu ritm și bpm accelerat pe care o văd ușor inclusă în cluburile dance din Berlinul avangardist. Am apucat să dau o ascultare înainte să merg la performance-ul live de la ARCUB. Simțeam că mai e ceva după. Așa a și fost.

   Titlurile pieselor au un rol în sine în decriptarea pieselor, sunt ca niște chei de început de portativ care să te ajute la experiența ce va urma. Și mai am un feeling. Cred că Peter a aruncat în eterul Universului un “message in a bottle” plin de tot felul de simboluri pe care le vom descoperi probabil pe măsura ascultării pieselor și a maturizării noastre.

   Albumul are 13 piese desenate sonor de personalitatea lui pe care și-au lăsat amprenta clasicii Jean Michele Jarre, Vangelis, uneori și Mike Oldfield cu Tubular bells sau Kraftwerk, dar la care se adaugă influențele electronicii franceze contemporane M83 sau Justice sau uneori chiar a britanicilor Chemical Brothers. Dar nici măcar un cuvânt nu apare prin piese… Deci o muzică în avangarda experimental-electronicii contemporane,  care ar putea fi oricând ascultată și dansată în cluburile de cunoscători ai genului. Ceea ce am înțeles că se va și întâmpla perioada următoare așa că dacă aveți drumuri prin cluburi berlineze sau pariziene să nu fiți surprinși ;).

Screen Shot 2019-10-15 at 3.54.42 PM

   Câteva cuvinte despre Afterman, singura piesă cu clip (vezi aici) deocamdată, cu un titlu născut parcă din clash-ul Aftermath și Man, în traducerea mea liberă cam ce va rămâne după Om, în spectrul post-apocaliptic cu sonorități rough și cu multe pasaje de chitară electrică și un up-bpm. Clipul în sine participă la construirea mesajului. Matei Băcanu, realizatorul, vine cu imagini și personaje desprindse din literatura SF de filon post-apocaliptic. Copaci tăiați, tobogane fără copii, cenușă prin aer și fețe de om acoperite de apă. O animație reușită bine corelată cu piesa. Pe mine m-a dus direct în scenariile posibile ca efect al poluării și încălzirii globale, devastatoare pentru omenire și Terra. Un mesaj actual, nu?

   Să nu uit de visualul de la audiția de lansare. Pe lângă geometria spațială oarecum repetitivă, simboluri pe care mai am până să le dezleg încă, tunele hipnotizante sau roller-coastere minimaliste mi-a atras atenția o siluetă de om, un om care pășește, dar are privirea tot timpul spre cer. Puternică imagine-mesaj care ne mai dă un indiciu despre intenția lui Peter de a crea o muzică extra-planetară. Puteți vedea într-un live aici cam despre ce este vorba.

   Din păcate v-am povestit despre noul album al unui artist care nu prea ajunge la urechea românilor și e păcat. A primit deja invitații de prin alte țări, dar niciuna de prin România. Cum facem să remediem aspectul ăsta :)?

20191009_1927361815057010.jpg

Sacoșa cu prospături #118

Comebacks, follow ups and cross team work. Cam asta ar zice un corporatist despre sacoșa asta  😜.

Screen Shot 2019-10-14 at 4.55.01 PM

Aeon Blank feat. Ana ComanFluturi albi       După o perioadă mai low profile Aeon Blank revine cu un nou album, Dystopia, pe care-l va lansa pe 23 octombrie în Quantic. Așa ar suna o introducere seacă, dar când aruncă pe piață o piesă ca asta n-ai cum să n-o lauzi. Amestecul de voci Emil & Ana, cel putin din parte a piesei, e  răscolitor de-a dreptul. Ceva m-a dus spre Summer Wine al  lui Ville Valo de la HIM cu Natalia Avalon 😎. Trebuie să remarc că pe unde și-a băgat Ana vocea au ieșit mici bijuterii, indiferent de stil.

Electromagnetic InterferenceMayfly     O piesă aparte de la Emi. A treia pe care o ascult de pe recent lansatul lui album, I’m bright, și surprize una după alta. Bine, știu că e Mr. Sensitivity, dar de data asta s-a dus direct în locul ăla din suflet. O piesă despre aici și acum cu un DYI lyric video chiar potrivit.

Second WaveHeavy Heart    Hai că se face de-un EP deja, dacă nu chiar album cu piesa asta. Lansată în Control la Stray Night #1 cu colegii din gașca Stray Lights piesa se înscrie în soundul ales de duo-ul bucureștean, alternativ la bază, cu inserturi din shoegaze și post-rock. Dacă te prinde în offside lasă urme 😏.

Loud Inc.Allein unter Allen    Ei da, asta da premieră! E prima oară când avem marfă nemțească prin sacoșă 😜. Bine, în afară de Maria, atmosphere și vodka nu înțeleg nimic, dar le iese bine r’n’r -ul ăsta pe upbeat. Alles gut 😎!!

ASTRONOTSSpre Univers   Al doilea single al trupei de chill trap după Nevoie de spațiu. Pare că se construiește o poveste de love in space. Videoclipul ne zice Va urma …

Băieți CumințiPlâng în Auchan (metal cover by Vlad Enescu)    Băi io asta vreau în underground. Să văd cum preteniile se transformă în fusion și coveruri spre binele tuturor fără să se supere nimeni și să se dea cu curu’ de pământ. Aici avem o transformare a piesei raperilor cuminți în tonalități de metal/post rock după urechea lui Vlad de la Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut. Cheers!

 

Întoarcerea kryptoniților risipitori

   Trioul brit-Bot de indie alternativ care se denumește The Kryptonite SparksTKS pentru fani – s-a reîntors în București după 1 an jumate cu un concert doar al lor. Așa au mai trecut printre alții pe la câteva festivaluri open air și poate ceva mai mult prin țară. Deci premise bune să iasă șou-șou.

   Parcă au așteptat să se întoarcă studenții în București ca să-și facă revenirea știut fiind faptul că ei sunt baza lor de fani. Iar eram ciudatul ăla puriu de acolo :). Ei, dar poate au mai crescut fanii, poate au joburi acum și ora 22:30 a devenit târzie ca să înceapă o cântare, poate și locația Expirat și prețul nu chiar studențesc al biletelor a făcut ca sala să fie doar pe jumate plină. Eu, sincer, mizam pe un sold out, dar na că n-a fost. Din cei care au ajuns totuși se vedea că-s fani. Bine, mai mult fane pentru că băieții arată într-un fel și mai au și șarm. Primul rând de fani era exclusiv din femei lipite de scenă, ca în vremurile bune 😎.

   Scena arăta într-un mare fel cu celebrul lor logo care acum câțiva ani era din cartoane pe care le puneau în fața scenei iar acum lumina intens de pe peretele din spate. Transformarea asta spune într-un fel și povestea fanilor metamorfozați de viață din studenți fără griji, plini de energie și nebunie în tinerii cu joburi și responsabilități.

   S-au lăsat puțin așteătați cei 3 crai, Răzvan, Rareș Răzvan. Pe Intro și-au făcut încălzirea și a lor și a publicului care de abia aștepta să urle. Apoi Nu ne dăm înapoi, Ne ascundem, Regina s-au scurs okish trăind din entuziasmul de început. Ceva nu făceam click la mine-n cap să-mi aducă TKS-ul pe care-l știam. Și nu doar la mine. Nici spectatorii nu erau tocmai în filmul așteptat.

   Până la Și golanii beau ceai piesă pe care i-am regăsit! Și totul datorită părții de impro de vreo 7 minute care mi-a arătat din nou de ce-s în stare băieții ăștia dacă-și dau drumul la imaginație. Yesss! Vedeți aici despre ce vorbesc și e musai să vă uitați ca să mă înțelegeți. Da, asta vreau de la ei. E timpul de next level, e timpul de piese noi care să crească odată cu fanii lor – apropos au mai scos doar 2 piese în aproape 2 ani – e timpul de experimente, de fusionuri, de blues băgat în prog sau de funk electro, de impro din curul lui purcel Marcel 🤣. Pe ea! Pe mama ei de muzică! Să nu mai vin odată și să nu fie juma din piese noi!

   Frumos momentul cu Mădălin de pe vremea când erau 4 și cântau în liceu în Botoșani, bune și improvizațiile și energia de pe Identitate, Ești, Scântei sau Ăștia suntem Noi.

Da, bă, ăștia sunteți voi, da’ puteți mult mai mult. Hai, la treabă 🤘!