Sacoșa cu prospături #56

Colecția de toamnă-iarna la versuri :)…

lyrics

 

JAZZ 8O să mori prost    Sau nu. Bagă-ți mințile în cap! Băi ce flow și în ce film te bagă piesa asta. Rap, chitară și vocea lui Silviu Pașca la refren și subliniat mesajul. Versurile sunt demențiale. Le-am ascultat de mai multe ori și tot le gasesc semnificații, regăsesc personaje, bucăți și din viața mea. Un clip one shot. O piesă cu cheltuieli minime, dar scoasă de unde trebuie și, sper, cu efect cât mai mare. Băgați la cap!

IMPLANT PENTRU REFUZ feat. Cătalin Chelemen (COMACER-PĂMÂNT  Ce duet vocal Octavian Horvath & Cătălin Chelemen! Nu m-au dezamăgit nici de data asta la versuri. Ia citiți aici:

Suficient cât am privit  /Visuri dând cu capu-n zid /

Şi mâini “harnice” sărind/  Gata să-l repare…

Al doilea single extras de pe un album ce va fi lansat la anul și care se anunță artă ;). Un videoclip despre cum “ne construim aripi din cărți, din muzică sau din raze de soare pentru a reuși din nou să plutim.”

BABY ELVISSpider   O piesă instrumentală dedicată Halloweenului ai zice, dar e mai mult de atât.   O manea psihedelică, o joacă de-a post-rocku’, cu de toate, mai puțin voce . Inserturi subliminale pe videoclip îți vor transmite informații valoroase :).

 

Greetings SugarWhite Lines  Piesa a cincea din noul lor proiect/album. Piese de inspirație, la care nu stau să lucreze o veșnicie în căutarea perfectului asta neînsemnând că fac rabat de la calitatea masterizării. Îmi place îndrăzneala lor și produsul în sine. Diferențe sesizabile de stil între piese probabil influențați de armonizarea mood-ului din ziua respectiva a celor doi. White lines îmi place cel mai mult din ce au scos până acum. Mai dance, mai electro, spre Editors așa ;).

 

Alexu și vocile lui

Poate nu știați , dar în weekend a fost prin oraș brașoveanul Alexu cu toate vocile după el, Alexu fiind singurul artist român care a cântat cu Damien Rice. Da, e adevărat, chiar dacă nu într-un cadru oficial, ci în gigg-ul ad hoc de după showul lui Damien în spatele Ateneului Român. Alexu era încă emoționat de aventura asta despre care zice că nici nu visa la așa ceva ( n.b. Alexu e mare fan Damien Rice, lucru care se reflectă în stil și in playlist-ul concertelor sale). Așadar un artist pe noul val, în București, cu 2 gigg-uri în același weekend. Sâmbătă în Londohome pe Praporgescu și dumincă în The Den Pub pe Traian. Programul m-a lăsat să-l văd și ascult duminică. Îmbucurător e că a avut spectatori și la al doilea gigg.

The Den e nou pentru mine la capitolul cântări, dar m-a bucurat că se întâmplă și live-uri acolo. E destul loc pentru concerte de 50 de spectatori, are dotările necesare și o atmosferă numa’ bună pentru așa ceva. Să nu mai zic de prețuri ;).

Cu spatele la fereastra pe care se vedeau trecând tramvaie și ambulanțe și-a început magia. Câteodată am impresia că Alexu e un șaman care cheamă vocle universului să ne vrăjească, să ne facă bine. Ne-a dat piese de pe primul album (da, are deja două. 23 minutes of fame și Luminiscence) Everlearn, By my side – pe care a stârnit și cei vreo 20 de spectatori să cânte cu el-, al doilea cu Shine, prima lui piesă cu public Praf de stele de la Vița de Vie și cover 9 crimes de la Damien Rice. Nu-mi aduc aminte să fi cântat Lost una din preferatele mele. Ei, dar cineva tot a fost nemulțumit că n-a cântat Skinny love așa că, Alexu, te rog să te pregătești mai bine :p.

Când vedeti așa ceva deschideți portofele să sară dragostea de artă de acolo!

O plăcere oricând să-l asculți și, dacă-l prindeți pe undeva cântând, mergeți! Îmi mulțumiți voi după ;).

Mr. Blues. Reborn

S-au așezat apele și am reușit să ajung la lansarea albumului Reborn al lui AG Weinberger. Seară de noiembrie, sala Rapsodia din Centrul Vechi (o premieră pentru mine) și un gen muzical, bluesul, despre care nu știu mare lucru, n-am CD-uri prin mașină de gen și nici la concerte dedicate n-am prea fost. Cum s-ar zice am fost în afara zonei mele de confort. Nici publicul nu-mi era familiar. De obicei eu sunt cel mai puriu, dar aici nu. Doamne elegante, hipsteri, muzicieni, cupluri cu copii, cu toții iubitori de blues.

Nu vă așteptați să fac comentarii despre performance-ul muzical că mă depășește cu mult. Am gustat muzica lui ca pe ceva prea rar auzit și trebuie sa recunosc că a intrat bine :).

Cântarea a început cu un intro interesant al trupeților de acompaniere din România, numa’ grei pe instrumentele lor. Ceva piese, blues bineînțeles, dar și derivate, și un AG cu comentarii fine între piese. A cântat la început piese mai vechi apoi a făcut trecerea spre Reborn chemând în scenă celălalt band de acompaniere, cel din Ungaria. Mi-a plăcut metafora lui cu arcul. Asistați, zise el, la un arc muzical între două nații care se închid prin mine. Eu, ca un profan, am sesizat o diferență între cele două calupuri de cântări. Pe Reborn pare un blues mai modern, cu o abordare pe care am mai auzit-o în trupe care cochetează cu zona bluesului.

Pe On the wrong side (n.b. of the blues) a tras sala după el cu aplauze de acompaniere și ecou vocal. Intersantă și introducerea piesei legată de inaccesibilitatea lui, ca bluesman român în SUA, unde bluesul e la el acasă și la inechitatea schimbului muzical pe zona asta. Mie mi s-a părut că el e fix din filmul american , având și o engleză perfectă și adaptată stilului. Uneori nici nu a avut nevoie de microfon vocea lui făcând față ușor sălii. Un moment plăcut a fost reinterpretrea în cheie blues a piesei Blackbird de la Beatles ( vezi aici)

Momentul culminant a fost când arcul s-a închis cu toți muzicienii pe scenă. Imaginați-vă o trupă cu doi tobari, doi basiști și doi clăpari care cântă aceeași partitură. Aici îți dai sema cât de tari și profi sunt oamenii ăștia. Chapeau! Piesa abordata așa a fost Slippery Slope pe care o gășiți pe CD-ul proaspăt lansat, CD pe care l-am achiziționat ca un bun suporter al muzicii românești și pe care aștept să-l savurez așa cum trebuie.

În concluzie e bine să ieși din zona ta de confort că te întorci mai proaspăt, cu experiențe noi și cu ceva dureri la degete de la pocnit și la picioare de la ținut ritmul involuntar timp de o oră jumătate. Yeahhh, mother blues!

Niște BRUTE

Seară cu surprize în Have a Cigar. D’alea plăcute. În primul rând a fost debut pentru mine când prin o cântare indoor acolo. Locul nu e mare, dar poate găzdui cu o vizibilitate bună vreo 60 de spectatori, se aude bine și e foarte primitor ca atmosferă. Le-aș recomanda un minim de lumini de concert să poată ieși niste poze d’acolo . Mă bucur că au început și la interior.

Au chiar și proiecte cum a fost cel de aseară Punk’O’teca de Joi. Așa ajung la următoarea surpriză The Jabba ( pronunțat pe o engleză de liceu Dă Geaba 😉 ). Trei tipi și o vocalistă, un drac de femeie cum se zice în popor. Rock alternativ spre punk cu preluări, dar și cu piese d’ale lor și , ce e foarte important, cu fanii lor! Un dialog continuu cu spectatorii, mai glumițe mai ceva despre piese, antrenant. Am reținut Omu’ de zăpadă și hitul lor Teodora pe care au băgat-o și la bis la cerea fanilor. Buna treabă!

Repede după ei (că toată treaba se termina la 22:00 să nu se supere vecinii) s-au pus pe treaba BRUTE. Concertul lor începe cu strigarea fanilor “Brute! Brute!”. Fain, îmi zic, și ăștia au fani. Apoi cea de-a treia surpriză și cea mai mare dintre toate. Am gasit o perlă, fraților! Băieții ăștia sunt geniali, iar vocalistul e fenomenal. Voce, tupeu, discurs, show, tot ce trebuie. M-au lovit de la prima piesă Freedoom. Nu știu unde au stat ascunși, de ce nu i-am găsit până acum. Punk adevarat, sound și stil. Au cântat compozițiile lor, majoritatea dacă nu toate, și în română și în engleză.

S-a dat din cap, din palme, s-a țopăit. Ar fi ieșit și cu pogo, da nu prea te lasă locu’. Final în chiloți pentru vocal, bustul gol la tobar și la mine. N-am mai rezistat frate atât de buni au fost! Pe final au băgat o piesă, Gloanțe, care cică o să aibă clip curând. Hai că o bag la sacoșă când apare.

Deci fiți cu ochii pe Punk’O’teca de Joi din Have a Cigar că se întâmplă lucruri faine acolo ;)!

Sacoșa cu prospături #55

De noiembrie…

november

 

Sex Pula PistolNECROFIREA   Ai belit-o duamna! A intrat SPP pe fir. Cu tot cu fanii ăia care face ca toți dracii la concert :p. Clip filmat la concertul full house din Control. Dacă nu vedeam, nu credeam.

Scandal  Payback day   Punk de Bacău londonizat. Single nou de pe ce-o urma. Băi! Vin în România acuș! 3 decembrie Fabrica/ București și mai e Brașov, Cluj și Craiova pe listă. Oiii!!! \m/

byron feat. Lucia Continuum   Voi știați cât de meteo sensibili sunteți? Și de ce nu recunoașteti  asta :)? Facem toți small talk despre vreme. Dan și Lucia mai și cântă despre asta, iar Lucia este la prima aventură în limba română. Parcă-mi place și mai mult.

Adam’s NestBaby doesn’t love me (yet)   Care-i versiunea în oglindă a lui mike drop :)? Eu asta am simțit la prima ascultare. Vocea lui Răzvan Vedder, versuri depresive, perfect de noiembrie. Păcat că-i prind doar la anu’. Mi-e dor de ei!

 

 

Alex ȘtefănescuVise   Noul val de folk. Mi-au plăcut visele lui :). Piesa este din concertul Ziua Necunoștinței cu care are gigg pe 9 noiembrie la unteatru în București.

Vreau să mă schimb, dar nu e momentul

Nu aș vrea să las munca să-mi tocească talentul

Atât :).

Pink pop

Bine că am ajuns să-i vad live anul ăsta că i-am tot ratat. Am fugit imediat după audiția albumului DL Goe din J’ai Bistro (dacă n-ați ajuns citiți aici). Trebuie să vă spun că mă așteptam la mai mult public la o trupă de valoarea asta, care trece rar prin București și într-o seară de Brutus în Control. S-au strâns totuși mai mult de o sută. Destul pentru o atmosferă plăcută de concert într-o seară de noiembrie, marți.

Vocea Ioanei pune stăpânire pe tine de la început. Nu-i o voce roz 😉 e ceva ca din alta lume. Muzica lor stă oarecum centrată pe trip-hop, dar alunecă ușor spre zone psihedelice ( Feel Love), uneori post-rock după pasajele de chitară (Into the Light) sau elctro ( piesa mai nouă căreia nu i-am reținut numele 🙂 ).

Alternanțe de liniște cu haos, de minimal cu prea-plin instrumental. Fine, It’s Pink cântă pur si simplu pink-pop :).

Am vrut să fac un live cum fac de obicei, dar m-a lăsat bateria telefonului așa că am urcat să văd de sus partea a doua a show-ului. Acolo am prins Killer la care tocmai au lansat clip și care este după mine cea mai bună piesa a lor la acest moment și asta e bine. Înseamnă că sunt în creștere.

Dacă i-ați ratat aseară îi puteți revedea pe 4 decembrie în Expirat împreună cu We Singing Colors.

Un album (de) poveste

tsd

TSD. Poate să vină de la Tinerii Stau Degeaba, Tăntălăii Sunt Deștepți sau Turcia Stat Democrat. Niciuna din variante nu-i corectă însă. Tineri, Sâmbătă, Duminică este numele albumului de debut al sextetului- ce-mi place asta cu sextetu’ :P- masculin vocal-instrumental-liric Dl. Goe. Atenție, nu este primul lor material. Ei, deși e tineri, a mai scos și un EP,  Momente în schițe (n.b. dezacordurile sunt o licență ca s-o ard cu stil).

Am mai multe definiții pentru acest album pe care le veți descoperi parcurgând textul. Treaba începe într-o Joi. De ce Joi? Nu știu. Poate pentru că Joia e noua Vineri pentru milenialii din care se trag băieții ăștia sau poate pentu că pe noi ne-a lăsat Tudor Chirilă cu ne vedem Joi și n-a mai venit, asta fiind o continuare firească. Oricum, prima piesa nu-i o piesă :). E un mise-en-scene, un mic teatru radiofonic ca să știm ce ne așteaptă. Un tânăr care pune botu’ la dragoste, cam tare. Da’ e Liber și Frumos cum zice piesa următoare, un rock’n’n roll cu iz de Beastie Boys la început și plin de referiri la stereotipurile unui tânăr bucureștean. Avem și clip explicativ. Inserturile dâmbovițene continuă impresia că ne aflăm în fața unui musical radiofonic, un Broadway mioritic milenial pe blues, rock, jazz, electro și altele. Nu-i de ajuns. Mereu tineri ne zice că nu-i ușor să fii tânăr în ziua de azi, monșer. Și mai aflăm că tânărul nostru lucrează la Mega și de asemenea aflăm și orașele unde există astfel de magazine (sper că lanțul comercial ubicuu să fi plătit pentru reclamă) :). Apare și muza La coadă la Mega Image unde începe nebunia. Tânărul ia foc la fel ca și strămoșii lui când apare gagica aia bună. Și pleacă după ea prin tot Bucureștiul. Ia vezi pe unde, ghicești ;)? Rămâne cu buza umflată sau nu. Nu vă zic tot. Da’ urmeaza o piesă trip din care fiecare ia ce vrea. Flori, fete și băieți. Dar Nu e ceea ce crezi vine să vă lămurească. Groovy, jazzy, funky, hip-hop, oriental. Lămuriți :)? Haida! Aida, da, ăsta este numele gagicii și al piesei care se continuă cu drumul la gară al tânărului înamorat cu un taximetrist care sper să nu fie real că prea zice multe ;). Rămâne și fără bani. Nici de Bilete nu mai are. Să vedeți mișcare scenică în timpul concertelor lor pe piesa asta ușor reggae. Urmează singura piesa în engleză, la titlu doar 🙂 Kiss and caress cu un accent interesant în refren. Piesă de jale. Și aici o intâlnește pe ea. Și  de bucuros ce e cântă ștrengărește Bisou și se face praf prin club. Și iar ajunge în Gara de Nord căutând… chiar ce caută de fapt tânărul nostru? Poate pe el? Oare de ce alarma lui îi tot spune “Nu te trezi”. Oare ce-i cu piesa 13 secunde? Pentru mine e surpriza. Adică n-o știam din concerte. Da’ are și un fel de cheie. Fugim toti după fericire, care-i doar o stare ce îmbracă forme diferite pentru fiecare. Hai s-o urmărim și să ne distrăm pe drum. Final cu un gipsy rock Golan care te lasă cu impresia că nu știi de fapt ce s-a întâmplat cu tânărul sau cu tine, da’ pare că e bine.

N-o să întelegeți nimic din ce v-am scris  dacă nu ascultați albumul pe care îl puteți descărca de aici. Bineînțeles cu bani că sextetul mai are de produs și alte albume.

Una peste alta un album de debut ambițios, inventiv și reușit. De poveste 😉