Scriu rar, printre picături că așa e timpul acum. Oricum stați cu ochii mai mult pe unde vă trage AI-ul și algoritmii. Ba mai nou văd că și muzica se trage tot încolo. Mă încăpățânez însă să NU folosesc decât propria-mi conștiință și doar cuvintele din bagajul propriu atunci când vă aștern, cu drag, sacoșa la porțile digitale. Și tot despre încăpățânare dați și în sacoșa asta 😁. Btw, ca să fiți siguri că n-o ratați dați un 👉subscribe👈 direct pe blog și o să vă treziți cu ea în inbox.
Lunatic – Ființă // Probabil cel mai sensibil și confesiv cântec de la lunatici. Deși avem cele mai multe posibilități de a ne căuta și comunica ne găsim din ce în ce mai greu pe noi și pe cei cu care putem rezona. Ca și cum am trăi într-o mare închisoare deluxe. Basul pare cel care ține latura introspectivă a piesei, versurile sunt cele cu căutarea, iar zbuciumul ți-l dă chitara solo pe la minutul 3. Mă bucur să le ascult încăpățânarea de a mai exista 🤘.
:umbra – Stau cu ochii pe ușă // Ha! Când crezi că s-a mai dus o trupă uite că scoate o piesă. Par nehotărâți și la fel e și cântecul. Versurile surprind exact starea aia de așteptare neputincioasă și anxioasă pe care ți-o dă nehotărârea. Aproape enervantă piesa 😆. Mișto metafora din refren cu legatul de șine. Țin să reamintesc că una e ce creează artistul și alta ce face el în viața reală ca să nu-mi aud discuții că am băgat bățul prin gard.
Cristina Lupu – De-ar fi să vii // Când eram adolescent făceam mișto de tot ce însemna muzica ușoară românească. Mi se părea de moși și poate așa și era. Aveam un guilty pleasure însă pentru Mihaela Runceanu, avea o melancolie autentică și prea puțini își permiteau autenticitatea în vremurile alea. Recunosc că m-a luat prin surprindere Cristina cu interpretare asta. O chitară liniștită și o voce zbuciumată se leagă perfect și dau o nouă viață cântecului ăsta care stătea cuminte pe rafturile digitale. Acum s-a suit cu încăpățânare pe locul 1 în top Guerrilla. De-ar fi să stai 😉
We Singing Colors – Cânt în culori // După 15 ani au dat culorile pe față cu un cântec eponim. Cei doi, Roxana și Andrei, într-un clinch artistic de atâta timp, dar totuși firul muzical constant al trupei. În față lumea s-o privesc repetat obsesiv pe un ritm dansant mi-a dat un vibe optimist că până la urmă totul va fi bine. De videoclip nu mai zic că m-a făcut să zâmbesc și să am chef să povestesc cu ei la o bere. Miss ya, dears!
Stema – Soarele și marea // Hai să vă las cu #summervibes. O să fie bine de la încăpățânatul de Silviu Sanda care-și poartă Stema prin lume dând cu pace și surf-rock. Piesă de sunat cei 2-3 prieteni buni într-o vineri pe la prânz să “Hai, mă, până-n Vamă! Dau eu prima bere!” și apoi decât soare și mare…
Discover more from
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
