Sacoșa cu prospături #80

Fragilă…

fragile

Harlequin Jack w/Andrei HațeganMy Friends     Al doilea single de pe ATAXIA, albumul lansat de trupă pe 5 martie în Control, cu tot cu prieteniiTrupa păstrează aceeași direcție electro-experimentală cu divagații spre rock alternativ.  Piesa asta are un aer mai indie folk influențat de prezența lui Andrei Hațegan. Un fel de Just Can’t Get Enough a lui DM, varianta acustică :). Catchy!

Fine, it’s PinkButterfly   Și la ei este al doilea single extras de pe viitorul album cu lansare pe 22 martie tot în Control :). Lavender Garden se anunță de pe acum un album cu potențial viral. Dream pop cu voce de angel de trezit fluturii din tine. De la Iași :).

Kosmic BluesBamboo & Rice   De sub umbrela VRTW vine mioritic Morcheeba! Se ia o voce dark velvet, se combină cu chitară acustică&bass, se inundă în blues/funk/jazz și beats & samples de la UFe și iese minunea asta. Și ea cu lansare în…  Control! pe 13 martie ( ce-i măi cu Controlu’ ăsta 🙂 ). Check it că e okazie!

ImortaliaRămâi   Uite o trupă care persistă într-un stil prea puțin abordat la noi. Dark synth, o combinație de synth pop cu elemente de goth, cu voce feminină de dark angel și una evil masculină. Sunt interesanți și în live-uri, dar din păcate încă nu știu când și pe unde îi putem vedea. Stay tuned ;).

Adam’s NestSuperheroes   Veniți să-i vedeți pe băieții ăștia cât mai puteți. Cu piese ca asta e doar o chestiune de timp până își iau zborul. Aveți șansa în București, pe 9 martie, în Londohome. Până atunci ascultați bijuteria asta din voce, chitară și suferință. Nu știu povestea ei, dar lacrimile vin și fără. You’re not leaving / You’re not leaving me

Sacoșa cu prospături #79

O sacoșă rock și verde 🙂

rebag-reusable-grocery-bag-green-bag-50-case

Flesh RodeoHatred, Anger and Hostility   Încă o piesă extrasă de pe albumul lansat în 2017, Things Will Never Get Better,  care are acum și videoclip și încă unul reușit , perfect adaptat cu partitura. Alternative metal până în măduva oaselor \m/ !!

E-an-naEpitaf (acoustic version)     Folk metal de la Sibiu, în varianta acustică de data asta. Mai rar piese manifest pe la noi. Mai ales pe zona ecologistă. E despre cum ne-am bătut joc de planetă și cum ar trebui să ne trezim măcar acum, în ultimul ceas. Deci nu e chiar un epitaf, dar dacă mai stăm mult pe coadă și ne scăldăm în nepăsare o să ascultăm în viitor piesa asta ca pe o premoniție. Înfiorător duetul vocal.

Implant Pentru Refuz . feat Nick Făgădar  – Sub Straturi    Al treilea extras de pe noul album Implant Pentru Refuz care va fi lansat în 2019. Mărțișorul lor pentru fani a fost lansat de 1 martie în Quantic. Pasajele vocale ale lui Vita sunt cele de rebeliune împotriva stării de fapt, cu subtile săgeți spre ce se întâmplă azi la noi. Lângă ele vine Nick cu inflexiunile lui hipnotizante. Eu sunt un val, Eu sunt un nor

Dirty ShirtKilling Spree  Din nord se prăvăleștește peste noi folkcore de la Maramu’ Piesă de pogo cu un drop foarte bine construit pe la minutul 3 din viori și synth apoi finalizat cu vocea lui Rini și nebunia din clip, unul impresionant dealtfel. Overall, o piesă cu care o să miște mulțimile pe la festivaluri anu’ ăsta, pe la noi și pe afară 😉

Alex and the Fat PenguinsUrlă Pământul   Încă o piesă manifest ecologic în sacoșa de azi. De data asta pinguinii au un manifest muzical prin care trag un semnal de alarmă asupra pericolelor la care supunem mediul înconjurător și cum aceste pericole se vor îndrepta inevitabil împotriva noastră. O piesă plină de metafore și un clip pe măsură. Îi puteți vedea pe 7 martie aici.

Mountains On My BackTree Rivers Deep  Primul single lansat de trupa asta. Un alternativ psihedelic,  pe alocuri  post-rock, cu o voce feminină ca de sirenă. De ținut ochiu’ și urechea la ei ;).

https://mountainsonmyback.bandcamp.com/releases

Ulise și DuDa

   Nu, nu urmează un basm ci două povești cât se poate de reale care se întâmplă chiar acum în orașul vostru (dacă sunteți din București).

Suna exotic evenimentul cu Ulise pentru prima oară acustic live în DuDa. Nu-i mai auzisem pe ei în formatul ăsta și nu mai fusesem niciodată in DuDa (deschis de vreo juma’ de an) așa că n-am rezistat tentației de a merge acolo.
Iată-mă vineri seara cum am purces ( ce-mi place verbul asta 🙂 ) spre DuDa. Locul ăsta e fix vis-a-vis de ANEFS ( Academia de Educație Fizică și Sport dacă nu știți) la Podul Cotroceni. E nouă, e hip, are vreo sută de locuri în caz de concert live, destule chestii prin bar și… drums!… o super experiență sonoră. Nu m-am așteptat la asta judecând după cum arată locul, dar pare că patronul este pasionat de sculele de sound system și a băgat bani în asta. Mai rar așa ceva. Aviz trupelor care vor cânta aici. Riderul e awesome!!

Așaaa. Mi-am luat o bere și a început concertul. Două chitări și câte ceva track-uri cu cajon, bass, alte efecte înregistrate pe back, dar în rest doar ei doi. Nu știam că tobarul Cătălin Fuioagă e atât de skilled în ale chitării. Dan Stoica vocea I-a, a avut un discurs fille rouge care ne-a tot dus spre povestea primului album care va fi lansat pe 22 aprilie în Expirat și unde vor fi multe surprize. Cred că albumul va fi intitulat Revers și va fi o excursie în dezvoltarea personal-emoțională a celor doi de-a lungul a zece ani de Ulise. Voi fi acolo pentru că încărcătura emoțională de care dă dovadă trupa asta este ceva la care merită să te expui. Eu tot nu-i pot încadra într-un stil anume. Ce-au livrat la DuDa aș putea zice că este un folk psihedelic cu incursiuni în indie folk și rock alternativ pe chitară rece. Peste toată linia muzicală se așează versurile lor însă pe care eu personal le consider punctul forte al muzicii lor. Încercați să-i ascultați și o să aveți experiența că vă ascultați de fapt pe voi înșivă. O să mai aibă vreo două acustice până la marea lansare de album și vi le recomand.

Totul a fost posibil și pentru că DuDa se prefigurează a fi un loc dedicat live-ului din zona undergroundului. Are tot ce-i trebuie. Sound și rider tehnic cum multe locuri n-au, vecini îngăduitori pentru giguri spre miez de noapte, bar decent – deși aș mai avea de adăugat câte ceva- patron pasionat de muzică. Conceptul locului pare a fi în fiecare seară câte un live și , dacă este așa, eu o să sprijin establishment-ul ăsta. Este nevoie de un go to place unde live underground să se întâmple seară de seară. Eu zic să dați un like paginii DuDa și să stați cu ochiu’ pe ea.

Hai la o Duda ;)!

Ménage à quatre

   Nu vă impacientaț’ :P! Nu-i ce credeți. E doar seara mea de 1 martie plină de evenimente cărora – sic, știu cu gramatica- n-am vrut să le zic nu de bune ce erau.

   Prima stație, Londohome unde se întâmpla live-ul Mes Quins. Era pentru mine, cred, prima experiență cu ei live. Sunt destul de scumpi la vedere. Primul șoc, locul plin de oameni, majoritatea sub 25 de ani. Combinația de synth pop deșucheat cu disco-punk, post-rock și psychedelic, peste care venea vocea lui Gherman în stilul academic de mahala cântând-recitând niște versuri când deprimant sociale când funny de stârneau râsul, a făcut ca lumea să vibreze pe mai toate piesele. Deci se poate și bâțâială și IQ peste medie.

   Eu am tot așteptat-o pe Delia😉 cu care au avut o colaborare de curând pe Rock your body, dar nimic. Le-a dat țeapă :). Au cântat totuși piesa și le-a ieșit bine și fără ea. La fel ca și restul playlistului. Senzația de Kraftwerk mioritic care-ți dansează și șoldul si creieru’ a planat peste public pe care l-a stors :). S-a dansat. S-a dat și maneaua lor like, Numai bani. Uite aici cum se cheamă fata la dragoste. S-a dat și piesa nou lansată Când n-ai femeie, o piesă cu care mulți au rezonat. Ei tot dau de ceva timp piese deci ar cam fi timpul de album. Curând, cândva. N’est ce pas, boyz ;)?

   Buuuun. De acolo am fugit la Mr. Blade – Barber Shop de la Brezoianu, 42 unde era adunarea bărboșilor la deschiderea celui de-al doilea astfel de establishment ✂️🧔🎉🍹🎶Cheia Do la platane, Jamesson prin pahare și multă lume. Trec ocazional pe la ei și apreciez ce fac. Designul cool, atmosfera aia cozy de parcă mergi la un prieten în vizită și tupeul de a-și lansa propriul brand într-o piața plină de franchise. Plus că acum se ocupă de PR & events Munteanu așa că locul va căpăta și o alură de happening hub. Ai, n-ai barbă stai cu ochiul pe ei ;).

   După o repriză de Jamesson și discuții despre bărbi, business și București am tăiat-o spre The Pub – Universității pentru că voiam să mai prind puțin din cântarea lui Jean Gavril, un cuțit la abdomen, o jale Jeane, o fata bea cu mine :). Și l-am prins. Incendiarul personaj se auzea din stradă acompaniat de un cor de țipete feminine. Dap. După cum mă așteptam în fața scenei numa’ fete, under 25, pe care stateau ațintite privirile lupilor de pe margine aka haita băieților. Și ei se distrau, dar nu ca ele. Au și de ce.

   E carismatic puștiul – nu-i chiar puști, dar îmi place mie să-i zic așa- cu look-ul de James Dean și o muzică de te face să dansezi și-n cârje. Cântă și el destul de rar în București și de acum cred că și mai rar pe astfel de scene. Îl așteaptă drumul celebrității din mainstream odată cu cariera din TV. Sper să mai am timp să-l mai prind la o cântare de-a lui până nu umple Polivalenta :).

   Hai c-a venit primăvara și se deschid terasele în curând!

Civic underground

once

   Eu nu v-am spus, dar poate știți că, pe lângă pasiunea pentru undreground și ce se întâmplă alternativ pe la noi, am și o implicare civică. Sau poate tocmai de la underground mi se trage, de la un moment nenorocit care a lovit puternic oamenii din underground. Ei, și asa se face că am ajuns să fiu implicat și într-un proiect, pe nume Once in Romania, proiect realizat de colegii mei din Inițiativa România, care are menirea de a stârni deșteptarea civică a românilor prin arte aka film, muzică și  versuri.

   Proiectul a început anul trecut cu un festival de shorts pe tema civică, anti-corupție, de implicare, de nestat pe coadă și așteptat “să se facă”. Anul ăsta proiectul a mai făcut un pas și a intrat și muzica în joc într-o secțiune dedicată ei.

  Cu suportul Expirat Chapeaux pentru găzduire!- a avut loc Gala de premiere a celor mai bune, smart, funny producții video și audio din ediția asta. Spre surprindere mea sala a fost plină. Liceeni sau grizonanți, din popor sau VIP, de la noi sau de afară era reprezentat acolo tot spectrul oamenilor care nu mai vor să tacă.

   Încă de la intrare începeau surpizele când primeai un plic, “o atenție”, un “ceva să fie bine” în care era un … mărțișor, frate :)! Ce idee cool. Că tot venea primăvara în câteva ore primeai un mărțisor de erou anti-corupție în loc de brățara sau ștampila de pe braț.

   Seara a fot axată pe premii, dar a avut și rol de get together al oamenilor implicați activ în stradă sau nu, în tot felul de cauze abandonate de autorități.

   Oamenii care au jurizat pare că s-au alăturat din aceleași considerente ca și organizatorii. Așa i-am întâlnit acolo pe Irina Nistor, Luiza Zan, Teddy Necula, Voicu Rădescu, Dan Costea, Alin “Coiotu”Dincă sau Tudor Popescu. MC a fost Lucian Mândruță cu poantele lui bine țintite și optimismul lui cam înfrănat – da’ las că-l facem noi bine ;). Hai mare a fost cu o trupă de impro Trupa Freeze, care s-a mulat perfect pe tema serii.

   Hai să vă zic ceva despre materialele premiate care chiar au valoare. La secțiunea de shorts am reținut o poezie a lui Cosmin Dominte / Jazz8, zbârlitoare de piele și degrabă lăsătoare cu întrebări pentru conștiința ta.

   La Vibes – cool name 😉 – a fost așa. Further East Records, un start-up label al unor tineri de aici și din Londra cu piesa În casa noastră care are un refren viral și un clip not so amateur. Mi-a intrat în creier 🙂

   Apoi Delia & Sever cu Tradițional.ro. Nici ei amatori, dar cu o elocvență mucalită a versurilor.

   Apoteotic prim premiu cu KREM– care a intrat în Expirat pe ultimele versuri ale piesei lui! – feat. Omu Gnom cu piesa Neputincios căreia îi văd ceva audiență anu’ ăsta.

   Deci start bun pentru aripa muzicală a proiectului. La anu’ mai că m-aș băga să mai fac un pas. Hai să-l facem împreună, ce ziceți? Prima ideecare-mi vine e FAC ( Festival de Atitudine Civică) unde să aducem toate artele în sprijinul implicării civice și libertății de exprimare adică în a trăi mai bine. Cine se bagă :)??

once

Sacoșa cu prospături #78

O sacoșă poliglotă 🙂

poliglot

Mes Quins – (Pun pariu că știți cum e) Când nu ai femeie     Dacă vedeți băieți vorbind cam mult pe lângă voi,  mai implicați decât e cazul sau prea filozofi puneți-le piesa asta și plecați danând. Funk-jazzy, ceva între US3 și Cypress Hill, cu adevăr crunt livrat smart prin versuri. Au șou de 1 martie la Londohome. Recomand!

Las PoftasRelajate  Punk nou dâmbovițean en enspagnol cu iz de California. Un sound lo-fi și o voce feminină care-ți intră în creier. Relajate senõr! 7 martie Expirat

byronNouă     Recomand consumarea acestei piese cu atenție! Nu dați play dacă sunteți în buza unei depresii din cauză de inimă. Una din cele mai mișto piese de Let Go din ultimul timp. Clipul e pe ideea din Ziua Cârtiței, dar parcă mai apăsător.

BuciumZorile   Cea de-a unsprezecea piesă de pe albumul Miorița și totodată ultimul videoclip din trilogia vizuală a Mioriței. Am fost la lansarea din Expirat și-am stat lângă un american care mi-a pus o groază de întrebări legate de simbolurile din clip concluzionând la final că suntem un popor greu de înțeles. Așa o fi, dar ciclicitatea surprinsă în clipul ăsta mie îmi dă o liniște aparte. O fi și de la linia melodică. Luați de savurați!

Lasagna & RochenrolCatastrofă    Duetul de rock poetic cu nume parcă la mișto nu e deloc o  glumă. Scot a doua piesă cu clip DIY,  parcă mai buna decât prima. Esența de tristețe va putea fi ascultată la debutul live pe 7 martie în Hidden. Să nu ziceți că n-ați știut ;).

Falling HeadsMiddle Bands (Live @Postanalog Sessions)    Ceva proaspăt de la Oradea. Altă trupă care trece prin studioul Postanalog și lasă urme. O combinație interesantă de synth punk și wave. Care ești prin Oradea de 1 martie ai unde să-i asculți. La mai multe!

Dragobete xxx fete

   Când mijeşte primăvara au românii obiceiul de a sărbători dragostea la fel cum alte nații au Sf.Valentin. Păi dacă-i cu dragoste nu cumva uităm noi ceva? Peste tot numa’ pupici, flăcăi și fecioare, ii și cam atât. Ei! Na că nu chiar. În sfârşit am ajuns şi io la o chestie care merită. +18 ce-i drept, da’ mă rog, merge și mai devreme.

   La poalele Dealului Mitropoliei, la vreo 100 m de magazinul “O, doare, Sfinte!” :D, într-o casă veche, s-a întâmplat ceva nou. Un eveniment tradițional erotic găzduit de Galeria de Stări şi Obiecte. Poze nu vă dau să nu mă trezesc cu vreun report :), dar pot să vă descriu perspectiva mea. O expoziție erotică cu iz arty şi tentă istorico-culturală despre dimensiunea futaiului reflectat în artă şi popor. Fete semi-goale dansând lasciv sau legate-n lanțuri, poze erotice cu vulve păroase, literatură clasică, şcolită -nu Sandre Brown-, primul film porno din istorie rulând pe un LCD, ce mai, destul material pentru o afurisenie pudibondă şi o erecție pe furiş. Atenție, multe exponate erau operele unor artiști, nu decupaje amatoricești de Casa Pionierului.

   Într-un cotlon am deranjat 2 tineri şi sărutul lor animalic. Nu, ei nu erau din expo. Pur şi simplu făceau ce simțeau.

 

   Aveai ce privi pe cele trei niveluri. La subsol aștepta un bar la care aş fi zăbovit mai mult de aveam timp. Tot acolo era şi MC-ul ce împrăştia fix ce trebuie sonor prin casă aka DJ Vasile.

   Am stat prea putin că mă aștepta MSD să-i dau puie. Tradițional deja, erotic de numa’.

   Kinki treaba, da’ cu ștaif. Mai faceți.