Sacoșa cu prospături #67

Ia deschideți voi sacoșa asta să vedeți surprize 😉

surprise

Adam’s NestBaby doesn’t love me (yet)  Cea mai recentă piesă a trioului (da, sunt trei de acum) ieșean are și clip . Călătoria lor sonoră se extinde acum cu una vizuală prin platoul Ceahlăului. Demențială secvența de la minutul 3:01 !

Greetings SugarIt was all for you  Piesa zece și albumul None of these songs will do you nothing e gata! Am aflat de ce atâta patos  compozițional. Totul era pentru tine, băi ascultătorule! Iar piesa asta not so dark te lamurește așa că ia albumu’ la ascultat.

Scandal  Broken down dreams  Videoclip tribute la tot ce a însemnat turneul lor nebun prin România. Când ei erau prin București eu eram prin Londra așă că mor de ciudă că i-am ratat. Uite cum a fuckin‘ fost \m/!!

The Dignity ComplexDecrepit    Metal progresiv conceput la Brașov. Puii mei! Aud și eu de ei și au ultimul concert ever!! pe 27 decembrie în Rockstadt 😦 !? Poate vă răzgândiți, băieți.

FiRMA Iată, vin colindători     Trecem la secțiunea colind alternativ. Aici o mostră de răstălmăcire de FiRMA a unui celebru colind românesc, cu un pic de Riders on the Storm, la sesiunea live de la Radio Guerrilla. Alo! Băiatu’ care pui muzică prin mall, o auzi p’asta? Hai că am și eu ceva de luat, da’ mi-e greață deja de playlistu’ tau 😛

Fără ZahărCulcă-te gazdă   Băgăm distors și umor negru și mucalit a la Bobo & Bobi. Băi, eu colindători din ăștia aș tot primi ;)!

Trei și-un foc

A fost o joie alternativă prin București. Mi-am făcut avânt, m-am îmbrăcat gros și am pornit. Au fost trei evenimente în agenda mea și aș fi avut nevoie de un foc cu mine :)!

Prima oprire, Târgul de Crăciun din Piața Constituției unde era seara rock după cum au denumit-o organizatorii. Am ajuns în mijlocul cântării Rockabella. Nu-i văzusem niciodată live și eram curios. I-am auzit de departe venind spre piață și m-au impresionat de cât de bine sunau pe o scenă așa de mare. Contrast în fața scenei însă unde doar vreo zece zgribuliți apreciau ce se cânta. Mult mai mulți erau la casa lu’ Moș Crăciun. Păcat! Aveau și o poveste de încălzit cu mare, cu plaja de la Expirat, la fix pentru piesa Un shot, un joint, o masă care mi-a alungat frigul din oase. Cam așa.

La pauză am dat o roată prin târg. Nimic de remarcat. Pe scenă Liana Stanciu încerca să umple pauza dintre trupe, dar cam neinspirat cel puțin față de trupa care urma, Toulouse Lautrec. Nu-i o trupă de bărboși care cântă mult în franceză ;)! Hai că parcă a mai venit ceva lume lângă scenă. Au cântat piese mai vechi cum e Te spun și Porno sau piese mai noi din proiectul lor Indiscret social, La început o piesă dragă lor și mie sau Pot să merg și singur unde au avut un backing vocals deluxe prin frații kriptoniți Diaconu. Au reușit să încălzească lumea numa’ bine pentru ce urma, The Kryptonite Sparks. Grea decizie pentru mine pentru că era în același timp Eyedrops la Gabroveni la Alt.Crăciun. Am dat cu banu’. A ieșit că plec. Deci promit The Kriptonite Sparks cu prima ocazie în 2019. Chiar, când e :)?

A doua oprire a fost Gabroveni, Centrul Vechi, Alt.Crăciun, Eyedrops, ultimul concert pe 2018. Deși au cântat la o zi de la concertul din Expirat au adunat ceva lume de s-a umplut acel coridor. Resimțeam frigul din ce în ce mai tare, dar cumva muzica lor m-a încălzit. Nu e locul cu cea mai bună audiție mai ales dacă ești în spate, dar în față și la 10 metri de scenă e decent. E un pic de ecou, dar nu zic ei că avem…Tot mai mult strigăt, tot mai puțin ecou :p. Cam așa.

Au cântat noua vesiune a Bicicletei , Mai stai unde furnicăturile de pe pielea mea erau de la emoție și frig în acelasi timp și Departe Deja de pe noul album la care băieții lucrează din greu. Chiar, știți clipul de la Departe Deja? Uite-l aici. Se anunță și la ei un album memorabil ;). Sărbători fericite, băieți! Și mult spor în studio!!

Cea de-a treia oprire a fost în Londohome unde mă așteptau Sofia Zadar și The Amsterdams. Din păcate iar n-am prins-o pe Sofia. Și ea e înscrisă pe lista priorităților pe 2019. În schimb am prins amsterdamii la un altfel de concert. Trupele obișnuite cu scenele mari tânjesc după niște gig-uri intime, aproape de fani. Fix așa a fost și ultimul lor concert pe 2018. Au cântat cu poftă și emotie în fața a vreo 30 de fani. Era ca o mare familie în care toti știau (cam) tot despre ceilalți. Au avut și playlsit, da’ si ce dacă. S-au mai făcut modificări. Hello, beaches! Uite aici cum a fost. Nu se mai dădeau duși nici unii nici alții. După berea de final, a trecu Ovidiu la tobe și Gabi Ciocan la voce pe o piesă Radiohead :).

A fost un an plin și bun. Am plecat ca o flacără prin ger…

Sacoșa cu prospături #66

Caltaboș stilistic :P…

caltabos

Pinholes –  Amândoi de-o culoare + Hena || Postanalog Sessions    Un mix de iarnă, frig și apocalipsă tocmai la Oradea. Ca să vă aduceți aminte de piesele astea două ;).

MOISE – Oglinda   Un extras de pe recent lansatul album de debut Cine ești, cine sunt. Îl puteți asculta/download de aici. Asta e piesă instrumentală care mi-a plăcut, o baladă metal.

Chimie feat. Petra AckerDarul vieții    Trip-hop  de calitate. E prima piesă pe care îmi cade urechea de pe noul album a lu’ Chimie, Legenda celor 4 colțuri ale blocului. Foarte mișto integrată vocea Petrei Acker. Mă pun pe ascultat. Oare ce invitați o mai fi pe album ;)?

Greetings SugarMake up your mind  Credeam că gata la piesa 8, dar nu. A ieșit și 9. Cică mai vine și a 10-a până de sărbători. Băieții ăștia au descoperit filonul cu inspirație 😉

Moonlight BreakfastLook Up O schimbare de stil, o mișcare mai spre retro-electro, cu sonorități disco anii ’80. Sună bine. Și face bine căutarea unor noi modalități de exprimare artistică.

Cobzality feat. Mihai Călin –  2 fire, 2 paie     Varianta electro a cântecului popular cu același nume și versuri recitate de actorul Mihai Călin. Interesantă combinație.

Manifest pentru poezie

Poezia e puntea dintre cuvinte si muzică. Eu așa o văd. Că n-avem destul timp și aplecare s-o mai ascultăm, da, știu. Da’ poate ne-ar mai domoli un pic fuga?

Asta-i cheia în care văd eu manifest-albumul trupei FiRMA Poezii Ales Vol I. Pentru mine este cel mai bun album al lui 2018. Un manifest pentru omul contemporan, un îndemn de a-și redescoperi poezia. Îți trebuie coaie să te apuci să aduci în prim plan pe Eminescu, Bacovia, Blaga , Cassian sau pe contemporanele Vladăreanu, Greceanu sau Cârstean în timpul lui INNA sau Dani Mocanu. Da’ băieții de la FiRMA și le-au găsit și i-au trezit pe cei de la Radio România Cultural, i-au zdruncinat și pe cei de pe la Arhiva Radio și, din scormoneala lor, a ieșit o bijuterie care poate fi predată în școli.

Lansarea a fost în Humanitas Cișmigiu, cu o parte din poeți invitați și multă, multă lume. Ce-am aflat acolo? Că poeziile de pe primul album s-au ales singure. La fel ca și cele de pe albumul doi. Da! Va exista și albumul doi!! Iar lansarea muzicală a acestui prim album va fi pe 15 ianuarie 2019 – ce data plină de sens!- la Arcub, cu transmisie live pe Radio România Cultural, să audă tot sufletu’ doritor de poezie.

Nu mă puneți să aleg piese preferate. E imposibil! Intră fiecare piesă pe altă ușă a sufletului meu.

În lemn de Nina Cassian a fost prima piesă ce a ieșit spre lume. Inserarea vocii poetei Nina Cassian de efect. Valuri pe sub piele din prima. Apoi Spatiu vital cu o poetă contemporană, Elena Vlădăreanu, o chiar prolifică poetă contemporană. Mai funk blues abordarea melodică, potrivită pentru o poezie care-și cere spațiul vital. O altă alegere genială a fost Dacă ne-am ucide unul pe altul de la Ana Blandiana. Suprapunerea vocii lui Rocca peste a poetei te duce la ideea unui dialog care accentuează și mai mult mesajul poeziei. Și registrul muzical e diferit de primele două single-uri extrase de pe album. Urmează Vis cu cai a lui Leonid Dimov unde ritmul e dat de galopul iabraș (un cuvânt nou pentru mine) din caii poetului. Alta piesă la care am avut o reacție epidermică. Habar n-aveam de Leonid, darămite de poezia asta. O metaforă postmodernistă despre viața ca o goană. Genială! La fel ca și punerea ei pe muzică. Ritmul crește și coboară odată cu intensitate versurilor, vocea lui Rocca e ca un ecou lasând originalul cu vocea poetului în prim plan, plus niște efecte sonore ca tușa de final a unei lucrări în grafit. O, rămâi! Eminescu scria versuri de dark trip-hop pe când el (stilul) nu exista. A trebuit să treacă un secol juma’ ca Firma să descopere asta. Dac-aș fi prof de română așa le-aș introduce elevilor poezia lui Eminescu.

Restul pieselor au fost desoperite chiar acum când vă scriu acultând pe albumul și mi-e greu să am părrei între Blaga, Bacovia sau contemporani.

De remarcat si artworkul albumului. Elegant și plin de poezii.

În loc de concluzie vă invit să redescoperiți poezia cu albumul ăsta. Pentru voi și sufletul vostru 😉

Sacoșa cu prospături #65

Cu chestii neașteptate …

unexpected

Kings are OverratedYoung      Electro pop cu vocea lui Ciprian Paroș vocalul de la The Case. V-am zis că are o voce care poate face multe, acum îl aveți și în postura asta.

Senkarkă SNKRK  O trupă de abia lansată din zona hip-hop care adună în ea vreo 4 DJ de gen. Enjoy 🙂

 

FiRMAO, Rămâi!  Eminescu scria versuri de dark trip-hop pe când el (stilul) nu exista. A trebuit să treacă un secol juma’ ca Firma să descopere asta. Dac-aș fi prof de română așa le-aș introduce elevilor poezia lui Eminescu. Până una-alta mă duc să-mi iau albumul direct de la lansarea din Humanitas Cișmigiu. Moș Crăciun vine mai devreme ;)!

HVNDS Blue   21 Pilots de România are piese noi. Aud că or să dea câte una pe săptămână, deci albumul e pe aproape ;). Sună un pic mai matur, mai lucrat din ce aud acum, mai spre alt-metal. Bun drumu ;).

Zammorian Awakening  Se ia post-rock, se amestecă în muzică electronică, un pic de psihedelic și se asezonează cu visual abstract. Așa arată un concert Zammorian la care vă îndemn să mergeți! Piesa asta merită pusă la alarmă dimineață, no snooze 🙂. O să intri altfel în zi 😉

Vagabond Session || Balkan TaksimPână când nu te iubeam    Un proiect tare fain se desfășoară acum cu scopul de a surprinde reacții autentice la apariția muzicii în cele mai neașteptate locuri. Episodul 1 e despre Balkan Taksim și interpretarea lor la Până când nu te iubeam într-un tren personal. Ce urmează? Stați aproape de pagina lor și veți vedea. Dacă nu, oricum o să vedeți aici 😉

 

 

 

Și când crezi că…

…generația Z nu mai are o afinitate pentru metalu’ greu dai de o surpriză faină ca asta pe care am avut-o eu în B52 la concertul la care au cântat Still Waters, Blasted, Why Cat, Why?!, Purple Caravan și Saddayah.

De cum am intrat am sesizat vârsta publicului undeva sub 25 de ani. Surpiză faină și la cum erau îmbrăcați. Tricouri cu Napalm Death, In Flames, Kreator sau ale trupelor din line-up. Plete lungi până la fund, piele și bocanci. M-am transpus ușor în vremea liceului meu. Ohh! Ce vremi! Cum mai așteptam cu lunile câte un concert Altar, Ura de dupa Ușă sau ale trupelor locale Totem sau Infractor. Mi s-a umplut sufletul de bucurie că vine așa ceva din urmă.

Am ajuns la ultima piesă Why Cat, Why?! așa că nu mă pot pronunța despre ei, dar pot promite că o să-i prind live.

Seara a început deci pentru mine cu craiovenii de la Purple Caravan. Stoner rock cu atitudine. Pe ei îi mai avusem în sacoșa cu prospături, nu-mi erau chiar străini, dar live-ul aduce întotdeauna clarificări despre valoarea unei trupe. Un mare contrast între vârsta trupetilor și calitatea muzicală. Un vocal cu engleză perfectă și voce care duce. Cred că putea să și fugă pe scenă :). A reușit să tragă publicul lângă el deși nu erau localnici. O trupă care merită scene mai mari pe 2019! De menționat și merch-ul lor cu design interesant; dealtfel toate trupele au avut câte ceva de pus pe taraba cu merch.

Pauza și …Saddayah!! Death metal ca la mama lui cu ceva black prin el. Multe pasaje de îndemânare artistică și la ei. Solo la chitară cu 8 corzi, bassu’ cu 6 corzi, tobar cu dese schimbări de partitură. Moshpit executat, dat din plete executat.

Tocmai ce și-au lansat albumul de debut Apopheny of Life susținut și de un turneu prin țară. Trupa asta ar merita expunere pe afară deja.

În concluzie “Avem cu ce băhhh \m/!!”

Sacoșa cu prospături #64

E mai mult un sac :)…

sac

BreathelastDead coins   Shark-metal! Piesa asta primește după câțiva ani un clip plin cu valuri și colți ;).

Riot MonkRiot day     Grunge metal a la  Pantera de la Baia Mare via Kruhnen Musik Hale din Brașov. Piesa de rupt ușa la office \m/!

The Kryptonite SparksPână acasă la ai mei    Colindul meu de anul ăsta! Scot rar băieții, da’ scot bine. Îmi place construcția piesei. Fix ca o vizită pe care o faci la ai tăi. Multe vorbe, liniște, apoi explozie de entuziasm și stare de bine. Trupeții au ajuns la vârsta aia la care conștientizezi că nu ești forever young, da’ sunt destul de tineri cât să mai aibă multe de cântat ;). Spor!

 

 

Just Another Lie –   Imnu’ corporatistului în varianta ska. Sound și atitudine. Îmbârligate versuri, da’ idee clară “Posmodernismul te bagă-n dubii” :).

Ce mișto tranzitie pe sax de la manea la café concert !

Alternosfera Fântănile    Balada pribeagului de sine. Cheia e în primele vorbe. Încep să ascult piesele lor cu o oarecare reticență că ar putea fi un mainstream mascat. Termin piesa și nu mai am senzatia asta.

Lexem Idei  Rămânem în sonorităti moldave cu 4 basarabeni stabiliți în București. N-au neapărat un sound inovativ în zona rockului, da’ o dreg ei cumva din versuri, din voce, de-mi place. Aș vrea să-i văd live.

 

First Division –  Căile abrupte  Iar o piesă cu cheia în prima propoziție: Pedeapsa cea mai mare e în frica de sine! Apoi se dezlănțuie hardcoru peste noi. Se cere pogo \m/!!

Hteththemeth Li(f)e  “este despre fiecare dintre noi, despre cum alegem să traim, despre ce alegem să facem și să spunem, despre minciuna și integritate, despre echilibru” citat din descrierea pe youtube.  Say no more and listen!!