Sacoșa cu prospături #94

O transversală de stiluri, dar cu un fil rouge 😉

ROCK’N’GHENAOvercome Life     Încep în forță cu al treilea extras de pe The Hate, The Pain, The Suffering, albumul mangalioților- așa s-o zice 🙂 – hardcoreni de la Rock’n’Ghena. Ăsta e genul ăla de piesă pe care te ridici după un pumn în gură de la soartă, pui mâna pe o bâtă și-ți iei neputințele și depresia la bătaie până te pui pe picioare. Clip filmat pe la concertele lor. Așa, poate vă vine pofta de un mosh 😉

 

 

Riot MonkBe Pălincă    Luăm chefereul, facem 2 zile până la Baia Mare unde iar băgăm un mosh pe un grunge-punk moroșan cu mesaj pe care vă las să-l consumați cu responsabilitate :D.

 

 

Toulouse LautrecȘmecherul din tine    No, după ce v-ați făcut *ulă vă invit să reflectați asupra jmekerului din voi. Lăsați-l să iasă. Ori ia bătaie ori te faci bine. Aici e pe vers, pe finesse, pe ironie pe un pic de funk rock. Clip one-shot, șmecher. Vine album de la trupa asta. Fiți pe fază 😉

 

Chasing I ( feat Lucia) – Animal instinct     După ce v-ați exorcizat, v-ați îmbătat, ați scos fițele din voi e timpul de ceva introspecție. Ascultați versurile de la piesa asta, ultima scoasă de trupă înainte de lansarea primului lor album, 15 mai, Expirat. Mișto metafora cu zidul. Foarte bun duetul Lucia & Septimiu.

 

Retro FutureCeai amar     (In)fusion de jazz, rock, poate swing și tot felul de instrumente cu o voce feminină care îmi aduce aminte de Aura Urziceanu. O trupă veche, dar nouă care tocmai ce și-a lansat albumul Lume de roboți. Ia să aprofundez că mi-a captat atenția 😉

 

Electric TuxedoKaleidoscope (ft. Rocco)  Final cu electro-pop cu iz de trap de la o trupă de români conectată la muzica din Londra, cu o voce d-a lor, d-acolo, bună. Interesant e că versurile sunt tot despre cum să treci peste nazurile vieții cu muzica prin cap. Parcă așa am început sacoșa, nu ;)?

Sacoșa cu prospături #93

Sunt și eu plecat puțin și las sacoșa la rând :). O găsesc mega-plină!

 

UnflictedNaiade        Lansare de album – al doilea – și videoclip la piesa care îi dă și numele. Clip filmat în Londophone, o piesă care se luptă între distors și sentiment, o piesă bine aleasă ca definitorie cumva pentru perioada de creație prin care trece bandul.

Why Cat, why?Redemption    Ce-mi place intrarea pe piesa asta! Una power, clasică aș spune, dar foarte bine executată. M-a dus spre Metallica în perioada lor de început. Ia vezi că poți să-i asculți în Ploiești pe 17 mai și-n Fabrica pe 18.

Delia PoparadThe Moon feat Shole (CRIZE)  Ex-Orkid lady scoate al doilea single după ce a luat-o pe calea solo, cu o altă colaborare care i-a ieșit bine, cea cu Shole de la CRIZE. E un alt extras de pe ce va fi într-un viitor, nu prea îndepărtat sper, albumul stors din perioada asta de căutări, Land of Mist.

 

OrkidCucapunzid (The Unload sessions)    Shoegaze acustic cu versuri în limba română! Mai mult decât de ajuns ca să-mi stârnească interesul. Și a meritat! Sunt curios ce părere aveți voi ;). Pe 29 mai îi aveți în Expirat.

deJucărieCurvă    Io-s nervoso-intrigat pe trupa asta că nu au live-uri sau, mă rog, prea puține. Am impresia că ar da tare bine. Ia imaginați-vă cum ar reacționa publicul pe piesa asta.

https://dejucarie.bandcamp.com/track/curv?fbclid=IwAR3tExr3fbz9nzyIYbAPt_kTqYC6ilHNXuGLew2h5N8Fzp_NvYx4EIEFli8

 

The Sonic TasteNo Surprize   Ba încă e surprize :D! Nu mă așteptam ca dintr-un r’n’r cu sonorități a la Def Leppard să mai scoți în 2019 ceva cool. Reușesc să învie în mine sentimentul ăla de puștan din anii 90′ care dădea cu nasu’ de greii rock’n’roll-ului. Bine, băăăă!!

 

 

GrimusHeart to break    Al patrulea single extras de pe albumul de anul trecut Unmanageable Species. Stilul lor, DM rockish, cu versuri smart, de pe un album care nu a primit la noi ce ar fi trebuit, dar care pare mai apreciat pe afară. Un exemplu de trupă mare, dar care n-a obținut ce ar fi meritat pe măsura talentului.

 

L O S T

Ca să fii mare trebuie întâi să înveți să fii mic.

20190420_222603

   După cum v-ați prins deja văd și ascult multe trupe, mulți artiști din perspectiva mea de spectator profesionist de underground. Din păcate pe unii nu mai apuc să-i revăd. Despre oful ăsta este articolul ăsta. Despre trupe născute speranțe și dispărute talente. Despre artiști care renunță prea repede. Despre lipsa de răbdare și prea mult ego.
   Ideea mi-a venit de la Alexu and The voices inside, un artist care după multe standarde ar trebui să se fi ajuns deja. A cântat în Expirat, ca main artist, a ars un impro cu Damien Rice după concertul de la Ateneu, gata, ar fi trebuit să fie mare, cu pretenții. Cu toate astea l-am găsit în DuDa, un loc mic, la începutde drum. Îl văd plimbându-se prin țară pe oriunde e invitat. Nu e nicio scenă prea mică, prea nu de nasul lui. Și așa mi-am adus aminte, mi-au sărit din memorie trupe, multe trupe și artiști, care s-au dus dreq din cauză de orgolii, din cauză de comoditate – mai ales trupe bucureștene care nu și-au mișcat statuile prin țară- , din cauză de semnat prea repede cu vreun lanbel care le-a înrobit creativitatea cu lanțuri prea grele. O să-mi ziceți că e normal, că răzbește cel mai bun. Așa e. Nu mă opun junglei showbiz, dar poate dacă vedeți asta scris o să vă gândiți de mai multe ori când puneți în balanță visul vostru cu orgoliul, comoditatea, succesul prea rapid. Zic și io.

20190316_22124720190308_202009

   Nu ziceți nu cântărilor- decente cât de cât- că așa se crește fan base-ul, nu ziceți nu cluburilor mici că așa trăiesc ele și așa vin trupe noi în mod constant că au pe unde cânta, mergeți prin țară că așa au făcut-o toate trupele mari. Ca să fii mare trebuie întâi să înveți să fii mic.
20190309_215303

Sacoșa cu prospături #92

Unii cară mici și bere în sacoșa de început de Mai. Eu cu d’astea 😉

mici

Cred Că Sunt Extraterestru  – Aventurierii Spațiului (cu Moș Martin)    Asta-i piesa care-mi place cel mi mult de pe recent lansatul album CSCE,  Dragoste cu forța. Amestec de hip-hop, un pic de trap, scratch și chităreală. Diferită abordare muzicală față de primul album, mai agresivă sonor, mai inovativă. Me like ;)!!

Fără ZahărAmintire cu hamsii      Piesa de hăhăială smart și cântat pe plajă, că d-aia i-au dat drumul înainte de 1 Mai ;). Un clip “de râs” foarte auto-explicativ.

Dl. Goe – Bilete      Cel mai DYI clip din lume pe România!! Lansat tot de 1 Mai, când toată lumea are vacanța și marea în cap. Îmi place melodia de mult, cu flowul ei raggae fusion cu briza mării, mi s-a lipit de timpan și parcă mă văd cântând-o nașului ;). Ideea cu clipul DYI ar trebui explorată mai mult și de alte trupe de pe la noi. Cu un smartphone și cu un pic de prosteală serioasă te-ai scos cu un videoclip.

 

Marius DașcăuHey Ana      Care știi o Ana și vrei s-o agăți  ai acum ocazia să te cuplezi cu ea. Dă-i tag și invit-o la mare cu piesa asta ;). Hai succes!

Sex Pula Pistol Dansu de Împreunare      Vrei să agăți? Se poate și pe piesa asta. Da’ tre’ să ai cu ce și neapărat cu mișcare de șold până ți se rupe. Rock’n’roll cum nu mă așteptam să aud de la ei, dar o fac într-un mare hal. De versuri nu vă mai zic. Hai rupeți-vă pe Dansu de Împulănare ;P!

Recenzii Animate / Întoarcerea Crocodilului

   N-am găsit titlu mai bun pentru că mi-am inundat creierul cu salată boeuf și 1 Mai. Nicio recenzie, niciun concert, nimic. Noroc cu Nilu Crocodilu care ține ștacheta profesionalismului sus și coboară prin subsoluri să vă țină informați. Deci, înainte să vină iepurașu’, a trecut Crocodilu prin Underworld – că acolo îi șade bine lui- și a livrat ceva de-o să vă  zdruncine burțile alea pline  :D.

Impersona, MOV (My Only Venus)  și italienii de la The Fakirs Bay au nimerit sub creionul lui virtual și mucalit. Nu iartă nimic colții lui, dar are o inimă boemă. Enjoy ;)!

impersona-mov-fakirs-01

impersona-mov-fakirs-02impersona-mov-fakirs-03impersona-mov-fakirs-04impersona-mov-fakirs-05impersona-mov-fakirs-06

   Crăcănatu-v-ați de râs? Mai vreți? El mai are, da’ dați și voi un like, un share, un comment să știm dacă v-a plăcut ;). Hai, Ciao!!

Sacoșa cu prospături #91

A se servi cumpătat 😛

easter-shopping-bag-500x500

BABToday (Out of Context)     Timișora strikes again! Un fusion de electronică cu chitară și ritm tribal. Sună infecțios de bine. Îmi pare rău că nu i-am prins în București  că n-ajung prea des pe aici. În schimb am vizitat eu Timișoara cu clipul lor 😉

Moonlight BreakfastSummer      O altă producție cu potențial viral de la electro/pop/swing-erii auto-exilați în zone unde se pot pune în valoare mai bine decât în România. Parcă simt vara mai aproape cu cântecul ăsta :). Ajută mult și clipul.

 

The Mono JacksPlease don’t   O piesă în engleză după mult timp. Deja e un sound inconfundabil marca TMN. Asta e semn de maturitate la o trupă. Tot asta poate fi și o capcană care să-ți omoare creativitatea. Nu e cazul de data asta. Un videoclip minimalist, cum nu ne-au obișnuit :p. Poate merita mai mult piesa asta.

RoAFrunzuliță  New folk cu inserturi electronice, iar în sacoșă, via Brașov. E ceva activitate aici așa că poate se pregătește un album, ceva :).

 

UnderwavesCarry me     Rămânem în Brașov cu un alt single extras de pe albumul HIATUS, albumul de debut al trupei. Metalcore psihedelic cu voce feminină și pe care sper să o prind anul ăsta pe la festivalurile de gen \m/.

 

Când te ia muzica pe sus

   24 aprilie, Expirat, a devenit deja o tradiție. E seara EYEDROPS. Acum 2 ani și-au lansat până acum singurul album, PREZENT. Anul trecut i-au făcut un artwork lifting, iar anul ăsta… anul ăsta trebuia să vină albumul doi, dar nu e gata :). Mai așteptăm. Ca să nu lipseasca de la întâlnirea cu fanii au dat un gig acustic. Mă rog, semi-acustic că mai era ceva electric pe acolo, dar oricum ideea de acustic a fost. Scena, un living room wannabe, cu tablouri pe perete, cu o lampă aprinsă, un glob pământesc și un ghiveci de flori. Cozy :).

   Din păcate ca la orice acustic în săli mari a fost și o mare galăgie. Asta m-a cam enervat și, cel puțin la începutul showului, n-am avut o experiență sonoră prea placută. Oameni buni, dacă veniți la un concert lăsați discuțiile pentru pauză sau, dacă vă arde și trebuie neapărat să ziceți gluma aia cool de agățat ieșiti afară, o să aveți mai mult succes ;). Revenind, primul calup 😛 cu Acum nicicând, ELPMIS, Spre soare și Prezent l-am prins fâțâindu-mă prin sală să caut locul potrivit. Mi se părea toba cam tare, bassul inunda vocea lui Paicu și râsete și discuții la greu cu spatele la scenâ :(. Pe Cum era, unde Paul are ceva de lucru cu vocea, trebuia efectiv să zbiere ca să iasă ceva.

   Toate lucrurile s-au limpezit ca prin minune la Ecou, unde și sala s-a potolit și a cântat cu ei. De aici a început experiența aia pe care o știu eu la concertele lor, atunci când te ia muzica pe sus. Mai Stai (vezi aici) mi-a dat din nou ocazia s-o ascult cu ochii închisi. De pe viitorul album s-au strecurat Tot ce va fi și Departe Deja spre finalul cântării, când deja lumea era cu ei, iar sunetul se reglase. Au dat și coverul cântat cu o zi înainte la Radio Guerrilla la piesa În lumină de la OCS , o nouă perspectivă asupra unei super-piese. Bis cu Înapoi, after bis cu momentul inocent, neregizat când și-au adus aminte de Lucruri Simple :), pe care -ooops!- o uitaseră s-o cânte și la care a urcat pe scenă și Ana Coman, invitată pe neașteptate de Paul pe scenă. Și ce misto a ieșit momentul! Bisul bisului La fund de butoi și plecare de pe scenă en-fanfare.

   Când cânți mișto pănă la urmă cucerești chiar și pe cei veniți să bea o bere sau să agațe ( pentru că se știe că la concertele lor vin fete mișto). Sunt curios dacă Paicu mai are voce azi. Hai cu albumu’ ăla odatăăăă !!! 😉

   Să nu uit. Pe scenă cu ei au cântat și DayDay, în varianta full electric. Din păcate n-am prins decât ultima melodie așa că vă rămân dator cu un gig de-al lor. L-am remarcat totuși pe Vladi Proca pe scenă alături de ei.