Un album (de) poveste

tsd

TSD. Poate să vină de la Tinerii Stau Degeaba, Tăntălăii Sunt Deștepți sau Turcia Stat Democrat. Niciuna din variante nu-i corectă însă. Tineri, Sâmbătă, Duminică este numele albumului de debut al sextetului- ce-mi place asta cu sextetu’ :P- masculin vocal-instrumental-liric Dl. Goe. Atenție, nu este primul lor material. Ei, deși e tineri, a mai scos și un EP,  Momente în schițe (n.b. dezacordurile sunt o licență ca s-o ard cu stil).

Am mai multe definiții pentru acest album pe care le veți descoperi parcurgând textul. Treaba începe într-o Joi. De ce Joi? Nu știu. Poate pentru că Joia e noua Vineri pentru milenialii din care se trag băieții ăștia sau poate pentu că pe noi ne-a lăsat Tudor Chirilă cu ne vedem Joi și n-a mai venit, asta fiind o continuare firească. Oricum, prima piesa nu-i o piesă :). E un mise-en-scene, un mic teatru radiofonic ca să știm ce ne așteaptă. Un tânăr care pune botu’ la dragoste, cam tare. Da’ e Liber și Frumos cum zice piesa următoare, un rock’n’n roll cu iz de Beastie Boys la început și plin de referiri la stereotipurile unui tânăr bucureștean. Avem și clip explicativ. Inserturile dâmbovițene continuă impresia că ne aflăm în fața unui musical radiofonic, un Broadway mioritic milenial pe blues, rock, jazz, electro și altele. Nu-i de ajuns. Mereu tineri ne zice că nu-i ușor să fii tânăr în ziua de azi, monșer. Și mai aflăm că tânărul nostru lucrează la Mega și de asemenea aflăm și orașele unde există astfel de magazine (sper că lanțul comercial ubicuu să fi plătit pentru reclamă) :). Apare și muza La coadă la Mega Image unde începe nebunia. Tânărul ia foc la fel ca și strămoșii lui când apare gagica aia bună. Și pleacă după ea prin tot Bucureștiul. Ia vezi pe unde, ghicești ;)? Rămâne cu buza umflată sau nu. Nu vă zic tot. Da’ urmeaza o piesă trip din care fiecare ia ce vrea. Flori, fete și băieți. Dar Nu e ceea ce crezi vine să vă lămurească. Groovy, jazzy, funky, hip-hop, oriental. Lămuriți :)? Haida! Aida, da, ăsta este numele gagicii și al piesei care se continuă cu drumul la gară al tânărului înamorat cu un taximetrist care sper să nu fie real că prea zice multe ;). Rămâne și fără bani. Nici de Bilete nu mai are. Să vedeți mișcare scenică în timpul concertelor lor pe piesa asta ușor reggae. Urmează singura piesa în engleză, la titlu doar 🙂 Kiss and caress cu un accent interesant în refren. Piesă de jale. Și aici o intâlnește pe ea. Și  de bucuros ce e cântă ștrengărește Bisou și se face praf prin club. Și iar ajunge în Gara de Nord căutând… chiar ce caută de fapt tânărul nostru? Poate pe el? Oare de ce alarma lui îi tot spune “Nu te trezi”. Oare ce-i cu piesa 13 secunde? Pentru mine e surpriza. Adică n-o știam din concerte. Da’ are și un fel de cheie. Fugim toti după fericire, care-i doar o stare ce îmbracă forme diferite pentru fiecare. Hai s-o urmărim și să ne distrăm pe drum. Final cu un gipsy rock Golan care te lasă cu impresia că nu știi de fapt ce s-a întâmplat cu tânărul sau cu tine, da’ pare că e bine.

N-o să întelegeți nimic din ce v-am scris  dacă nu ascultați albumul pe care îl puteți descărca de aici. Bineînțeles cu bani că sextetul mai are de produs și alte albume.

Una peste alta un album de debut ambițios, inventiv și reușit. De poveste 😉

Sacoșa cu prospături #54

Unintended, da’ a ieșit pe love 😛

love

Fine, It’s PinkKiller     Eu o văd pe văduva sexy Vitoria Lipan în piesa asta ascuțindu-și baltagul și pregătinde-se să ia cu sânge rece drumul răzbunării. Pe bune, dacă s-ar face un thriller Baltagul asta ar trebui să fie piesa iconică. Clip la fel de trippy filmat, cred, prin Budapesta. Dacă sunteți prin București îi puteți asculta pe dream-pop-erii ieșeni în Control,marți, 6 noiembrie.

Unflicted feat. Ana ComanDesprins    Când a apărut piesa asta a fost love at first hearing pentru mine. Am renunțat să o mai  ascult ca să n-o tocesc ;), dar acum a venit clipul. Prindem cu mâinile și tot cu ele ne desprindem. Deci un clip cu palme. Aplauze ;)!

 

Jean Gavril  –  Sex în lift  Disco funky despre cum urci de la parter la etajul G în 2 secunde. Visu’ la oricine:).  Ia vezi și ascultă!

Bobo Te iubesc  Continuăm cu iubirea în versiunea moldovenească, cu năbădăi și imaginație. Ascultați versurile că aveți material de mesaje de V-day, Crăciun, zile de naștere din orice domeniu, religie, vârstă, orientare ai fi :).

IOANATe aștept    Meet Jessie Ware  ro version :). Linia 1 e un loc prolific pentru voci și uite încă o piesă reușită. Un pop lejer care ți se prinde de urechi. Ia să caut eu un live că m-a stârnit.

 

 

A well lit boy

Din seria de Oameni alternativi o să vă zic azi despre Mihai Savonea, încăpățânatul din underground. L-am întâlnit la un eveniment organizat de el în Londophone acu’ vreun an si ceva. Apoi prin Quantic, B52 sau Underworld. Da, cu asta se ocupă. Câteva trupe de care se ocupa plus evenimente în zona punk, indie rock, metale și derivatele prin A Well Lit Room Promotion. Evenimente pentru trupe aflate la început de drum exact când au nevoie de scenă. Booking, promovare, transport de la aeroport și pogo în fața scenei. Servicii complete :). Nu știu ce vârstă are. După nebunie și vise aș zice că-i adolescent, după câtă muzică știe și cum îi ies evenimente i-aș mai pune 10 ani.

Recent am fost la o parte din evenimentul organizat de el/AWLR în B52 cu Coven Clash, Algebra, Uniforma și olandezii de la Zwarte Poëzie. Line-up cu tupeu scăldat în synth punk, dark wave sau noise. Bine alese cât să existe numitor comun la public, dar să nu se plictisescă sonor. Curajos și salutar demersul de a aduce în aceeași seară trupe de la noi și una de afară. Dupa cum suna putea fi ușor target pentru Control. Păcat ca doar versuri in olandeză. Sper să nu fi ieșit în pierdere.

De fapt cu asta închei. Două chestii: păstrează nebunia, Mihai și nu ieși pe minus că e nevoie de tine nu de falimentul tău ;)! Rock on \m/!!

Cu FiRMA la teatru

Deșteptarea Primăverii/Poem teatral rock. Na, premieră pentru mine. M-a atras actul muzical din afiș, însemnând concepție și performance live al trupei FiRMA, în cadrul piesei de teatru de la Teatrul Mic. Am plecat cu mult mai mult de acolo.

afis-Desteptarea-Primaverii-noua-distributie-1200x1697

Piesa, după un dramaturg german de acum 100 de ani Frank Wedekind , tratează un subiect cum nu se poate mai actual, conflictul dintre generații și efectele lui. Trăiesc, trăim într-o vâltoare din speța asta din cauza măririi speranței de viață, a interconectării exacerbate de internet și a emancipării. Cu toate astea ce a surpins autorul și, acum, regizorul Vlad Cristache este real, actual și personal în același timp. Pe măsură ce piesa curgea mă regăseam pe rând în personaje, în trăirile și experiențele lor, în tulburător de multe. Adolescenți aflați la confluența dintre descoperirea lumii, descoperirea lor și a presiunilor sociale. N-o să fac spoiler, mergeți și trăiți pe pielea voastră. Intens, nerecomandat pudicilor și celor prea mici să înțeleagă încă. Sau poate chiar recomandat pudicilor cu ceva dotări la mansardă ;).

Trebuie să remarc efectul “nemernicilor” de la mezanin, aka FiRMA, care au accentuat toată experiența. O coloană sonoră compusă special și dedicat piesei care a subliniat cu roșu și bold mesajele piesei. Aplauzele actorilor și ale sălii pentru partea rock a piesei au fost pe deplin meritate. Sold out de înțeles, dar recomand să mergeți pentru adolescentul închis în voi.

2 good 2 b true ?

Băi, ce PLM am văzut/ascultat aseară în Control 😐 !? Nu mă dezmeticesc încă. Vă explic acu’.

Sex Pula Pistol e fenomenul trecut ca un iures de Halloween prin Control. O trupă despre care nu știu să fi avut prea multe live-uri. Eu știu doar de două. Au un album lansat vara asta, o pagina de fb cu vreo 1.5k like-uri, sub alt nume, Casa de Pariuri, foarte bine utilizată ca instrument de comunicare și mai mereu la limita suspendării, uneori chiar șicanată de roboții digitali. La fel și pe youtube.

Aparent sunt 2 DJ, cel putin în live, lângă care apar și 2 dansatori. Totul enigmatic, gen Carla’s Dreams sau, oarecum, Slipknot. Se mai știe și că muzicieni din trupele undergroundului, unele chiar grele, dau o gură, minte, mână de ajutor.

Acum despre concert. Cum e să fii cvasi-începător și să ai sala mare din Control plină!? Cum e să te cheme lumea la scenă ca pe stadion? Cum e să ai pogo de la prima piesă ( vezi aici pe Balubăr )!? Cum e să ai deja fani care-ți cântă piesele și au tricouri cu șarple p**ii pe ei!? Apropos au avut și merch! Popor grup, cei care vibrau la muzica lor din viitor erau în jur de 20 de ani, dar erau spectatori până spre 40. O atmosfera dementă, un fel de exorcizare pe sound de electrocore punk, la 120bpm, cu distors pe voce, cu costumație integrată-n sărbătoarea morților vii, cu versuri agresive, porcoase, frizând depresia milenială, dar foarte smart și ancorate bine în realitatea socială contestată puternic mai ales în underground ( Necrofirea la care s-a filmat și pentru clip, Șobolanii albaștri “dedicată” jandarmilor și lansată pe 11 august ). Păcat că uneori nu s-au auzit prea bine. Pare supapa perfectă de refulare a urbanului muncitor cu creierul care se răzvrătește împotriva modelului social creat de părinți. Doar că…

…eu sunt sceptic când ceva iese atât de bine din prima. Știu trupe care au 10 ani în spate, cântă cool, au j’ de mii de likeuri și nu umplu sala din Control miercurea. Apoi a mai fost playback-ul pe care l-am simțit uneori jenant. Și planul de comunicare, lansarea de piese foarte bine pusă la punct. Nu zic că-i rău, dar am impresia că e mai mult decât se lasa să se vadă. Aș vrea să mă înșel și să nu fie vorba de vreo schemă de profit a vreunei mari case de producție din mainstream care vrea și o parte din underground pe unde nu prea avea acces. Sunt deschis la discuții pe tema asta. Mă găsiți aici. Altfel, chiar o muzică din viitor, hai să dansăm Robotu‘ ;)!

The day we forget is the day we die

colectiv.jpg

Se scrie mult zilele astea despre #Colectiv. Din păcate, doar acum. N-o să vin cu lacrimi, emoții, furie în plus. Îmi vine însă enervant în minte un citat “Cine nu are memoria istoriei, riscă s-o repete”. De ce? Au trecut trei ani de când ne trezeam cu mesaje care ne întrebau dacă suntem ok sau dacă știm de vreun prieten apropiat. Apoi, mesajele și știrile că unul de-al nostru nu mai e sau este în chinuri prin vreun nenorocit de spital nepregătit de pe la noi, la cheremul politicienilor disperați că li se tulbură mersurile. Da, noi, comunitatea underground, am avut cele mai crunte pierderi și mă așteptam să nu uităm așa usor. Mă așteptam ca seara de 30 octombrie să fie una de stat la bere, de mers până la Colectiv cu cei ca noi, de aducere aminte și atât.

Văd cu mâhnire că nu-i așa, dar am o rugăminte pe care vă rog s-o dați mai departe. Dacă vrem ca peste ani să nu se repete un Colectiv e nevoie să păstrăm memoria. E nevoie ca seara de 30 octombrie să fie fără concerte, cu scenele goale, să fie cu liniște și timp de ascultat prietenii. Depinde de toți asta, de cluburi, de trupe, de noi publicul, ca prin liniștea din seara asta să trimitem un mesaj peste generații. Se vor întreba puștii peste 10 ani de ce nu-s evenimente pe 30 octombrie și atunci vor căuta, vor afla poate pentru prima oară, că s-a intamplat așa ceva, că e bine să te uiți pe unde ieși din club în caz de urgență, că e bine să sesizezi lipsa normelor de protecție, că e bine să caști ochii și să nu-i lași pe alții să hotărască pentru tine. Atât. Nu-i greu și cred că suntem datori cu asta.

Sacoșa cu prospături #53

O pun de-un ghiveci muzical :P…

funky-colorful-tote-bag-unique-beach-bag-grocery-bag-art-bag-mixed-media-art-tote-computer-bag-gym-bag-artist-tote-bags-faces-bag-kiss-bags

Alpha QGhost King   Aflați în turneu în perioada asta, sibienii mai lansează o piesă cu clip. Metal de la heavy la armony, de la riffuri agresive, la pasaje melodioase și cu o voce feminină cu potențial. Tocmai ce au trecut prin București la lansarea albumului Vița de Vie, dar i-am ratat. Shame on me.

ZmoalăcazanAttila  Băi, îmi place delirul ăsta dark hip-hop cu o construcție lexicală halucinantă și un clip cu buget redus, dar cu dans tematic, echipamente sportive și camere de lux :P. Pe 8 noiembrie în club B52, aveți ocazia să executați dansul de la 01:20 😀

FiRMA & Ana Blandiana – Dacă ne-am ucide unul pe altul     Capodopera a treia de pe albumul Poezii Alese Vol I .O altă alegere genială și aici mă refere la interpretare nu la poezie unde n-am curajul să mă bag :). Suprapunerea vocii lui Daniel cu a poetei te duce la ideea unui dialog care accentuează și mai mult mesajul poeziei. Și registrul muzical e diferit de primele două single-uri  extrase de pe album. Cred că o să-mi fie greu să aleg o singură piesă preferată de pe albumul ăsta :).

NEON Close to you  Un proiect electronic dance care-mi place. Cred că-s la al doilea single de abia. Mă văd conducând pe piesa asta, dar aș prefera să nu. Mai bine mă uit la clip. Un dans contemporan captivant și nu doar pentru că arată bine dansatoarea :).

RIT  Piaza rea  Folclor autentic, fluier, viori și rock, art-rock. Un iureș de versuri de inspirație populară. Are ceva ce mă atrage și n-am fost fan Phoenix. Își lansează albumul pe 13 decembrie la Palatul Regal din București.