O floare și patru sătăneli 😀

Contraband X – Web spinner    Aripa prog a cuibului de Piatra scoate al treilea single de pe albumul care va fi lansat anul ăsta. Inventivă piesa, cu multe schimbări de registru. Hai cu albumu’!

Ana Coman – Run    Eu aș face un test. Aș lua piesa asta și aș pune-o oamenilor la prima audiție. Pun pariu că sub 10% ar spune că-i cântată de o artistă din România. Bine de tot Ana & trupa! Și clipul m-a ținut în suspans, bine realizat. E primul ei videoclip și mă bucur că i-a ieșit așa bine. Nu mai stați în capul vostru, pare să ne transimtă Ana  😉

 

Sex Pula Pistol – Morții și roboții      Trupa asta e dată semnului ;P. O sătănelă de piesă pentru care sunt convins că ar fi exemplar pedepsiți de încuiații la minte. O mini-operă rock după mine. Și în continuare tot habar n-am cine-s trupeții ăștia. E o calitate muzicală acolo pe care parc-o știu, dar nu știu de unde s-o iau. Manele, trap, electro sau rock, tot le iese. Ochiu’ pe ei :D!

 

 

Cold Brats – Republic of dust  Exorcizarea continuă pe garage/noise/PUNK  proaspăt de la băieții ăștia pe care i-am ratat la ultimul gig și-mi pare tare rău. Marfă!!

 

Roadkill Soda – My Stretch of Dirt    Pfoaaa! Hai că simt că vine albumu’. N-are cum! Anu’ ăsta vine. O să ne tot dea câte o piesă d-asta și zbang albumu’. Revenind la piesă, câtă energie în piesă și ce vibe din epoca de aur a grunge-ului aduce! Parcă e și ceva stonner, da’ ce bine iese. Hai că m-am entuziasmat, dar e una din cele mai pe gustu’ meu piese de la ei din ultimul timp :). Bineee \m/!

   Acum vreo câteva luni am fost la un concert Bulz Brotherz în Londohome. Bun, energie, pogo mic, v-am scris despre asta (vezi aici). Ei, dar acolo s-a mai întâmplat ceva. Am vorbit cu Mihnea despre un proiect din Brașov care mi-a atras atenția prin originalitate, misiune și creativitate. E vorba despre Soundcards by Finesounds. Adică gruparea pure indie de artiști brașoveni reunită sub, să-i zicem labelul, FineSounds a găsit de cuviință să-și promoveze piesele sub o formă originală, numită Soundcards.

Un demers offline, în care fiecare trupă are un artwork care o reprezintă pusă pe un card, o vedere, o fotografie tipărită alături de un QR code cu link spre piesă. Așa spectatorul se alege cu ceva plăcut ochiului, cu ceva bun de ascultat – net să ai- și cu ceva fizic, ceva de care încă avem nevoie, ceva de care să ne legăm amintirile și experiențele. Primul astfel de pachet a ajuns la mine chiar atunci, în seara cu BBZ, și de atunci le tot primesc grație lui Mihnea, care btw e hubul și mușchiul mișcării din câte am aflat. În jurul lui s-au raliat artiștii din zonă, prieteni, rude, Tipografia care le găzduiește evenimentele de lansare.

   Există și site unde puteți găsi mai multe info despre trupe, evenimente plus pachetele digitale Soundcards.

   Recunosc, eu mă inspir din pachetele astea când merg să umplu sacoșele cu prospături. Nah, mi-am divulgat una din surse :P.

   Proiectul a ajuns la ediția 8, cea de Mai 2019 – în fiecare lună e o ediție-. Uite-o aici. Găsesc în ea pe Alexu și cu voci – LOST– și fără voci într-un proiect de care n-aveam habar și care sună interesant No Other Day. La secția metale găsim Underwaves, trupa de metalcore cu voce feminină beton, v-am mai zis de ei, și un proiect solo Stephen Swoon din zona progressive/instrumental/post-rock. Avem și inide rock, folk, funk de la Watzzy. Zona de electro și derivatele ei e reprezentată de FLG ( electro/ambiental/ instrumental din Sfântu Gheorghe) și Saca Dat cu un d’n’b low instrumental foarte fresh. Există și o prezență exotică 4Tune Quartet, o trupă de cover-uri rock mai neobişnuită, cu 4 cordate ( instrumente cu corzi, viori, viole, violoncele, d’astea) care chiar m-a impresionat prin vibe-ul pe care-l transmite din piesele originale, de data asta Aerials de la System of a Down ;). Pe lângă trupele să le zicem locale apare în pachetul ăsta și Fine, it’s Pink cu Butterfly, cum ar veni la secțiunea Prieteni de pretutindeni :).

   Toate release-urile de pachet Soundcards sunt însoțite de jam session-uri, de obicei prin Tipografia am văzut eu din postărilelor. Pare că au și un cuibușor de repetiții/studio/ad-hoc jam venue. Una peste alta un soi de organizare grass roots al undergroundului brașovean care ar putea, chiar ar trebui, replicat și în alte orașe cu scenă underground pe principiul unde’s mai mulți expunerea crește. De ce nu o rețea națională? cu schimburi, cu cântări găzduite între ei. Eu aici văd potențial pentru un sponsor care vrea să-și afirme interesele pe zona asta, un producător de bere, retailer, papuci de sport sau ceva. Io numa’ zic. Sper să citescă cineva cu cap și să dea o mână de ajutor ca proiectul lor să crescă.

Spor, dragilor, și țineți sus cu munca bună \m/!!

O seară ploioasă de mai, cum au fost majoritatea anu’ ăsta, în care am ales să văd ceva ce nu mai văzusem pe la noi. Așa am ajuns în Duda la concertul Imortalia.

Într-o țară care-l are ca principal produs de export pe Dracula te-ai aștepta ca stilurile goth, cu toate ramurile sale, să aibă mai multă aderență la public, dar neah, o mână de fani la concert. Protagonoștii, un el și o ea, Mandy și Dragoș, și-au respectat blazonul ca apariție fiind în acord cu dark synth wave-ul prestat. Machiaj, coafură, piele și bocanci asortați la ea, iar el cu un combinezon neagru cu o mască franjurită pe față. Buuun. Dedicați. Gigul lor a fost în jurul unor sample-uri pre-înregistrate, cu partituri de orgă și vocea ei pe înalte, soprana like și a lui în plan secund să zicem pe tonalități joase şi dark metal screamo cumva.

Început cu un solo la orgă din La Piovra – Corado Catani, mai țineți minte 🙂 ? – și apoi au intrat abrupt în prima piesă Rămâi (vezi aici) piesa lansată anul ăsta și de găsit pe youtube. Spectatorul din mine a fost uimit și plăcut surprins de ce auzea. De ce e așa puțină lume, mă întrebam. Sunt absolut convins că un PR bun ar face săli pline, mici, dar pline. Da, mai au de lucru. Mandy e nou venită în trupă și mai e de lucru la anumite piese, mai ales pe zona de înalte unde eu aș merge în perioada asta pe ceva efecte în live-uri care să mai atenueze din inerentele falsări. Și așa demersul lor muzical e greu în sine, darămite la început.

Versurile cântecelor sunt toate in limba română și de o sensibilitate contrastantă cu look-ul afișat și uneori cu sonoritățile mai dure. Un melanj interesant.

Au fost piese, pasaje din piese – Răspunsul, I hate the haters, Suntem piratați – unde a funcționat bine duetul lor vocal. Pe Suntem piratați mi s-a părut că ar fi un opening act perfect pentru Sex Pula Pistol :). La fel și I hate the haters, unde numai titlul e în engleză, o piesă mai power, a la Prodigy de la care mi s-au legat de memorie și nişte versuri “Ca să te simți bine/ Trăiești doar după scheme“, o piesă protest la adresa conformismului social , a nivelării indivizilor. Au dat şi Val veșnic alb al unui proiect adiacent Negru Latent, de fapt prima piesă care a ajuns la urechile mele din zona asta.

În loc de concluzie sper că v-am făcut curioși pentru următorul lor gig :).

Ce-am mai prins în plasă zilele astea…

 

Vlad Gorneanu – Umbre prin aer  Forever punkerul Vlase a mai scos o piesă solo după colaborarea cu Bujor Stoicovici. Umbre prin aer aduce a Printre nori ca stil muzical, uneori chiar Pink Floyd-ish, dar ca text e de fapt o declarație de revoltă a copilului Vlase, motociclistul care lasă urme prin aer cu degetul mijlociu pentru toate dogmele și tarele societății. Un album așteptat ;).

 

Lucia – Catastrophe    Un alt cântec cu iz de declarație personală. Al treilea single cu clip de pe Samsara, dar de data asta un pic altfel făță de ce ne obișnuise Lucia din punct de vedere al registrului sonor. Un electro mai dark, cu aceeași voce plină de emoție. Că doar își expune demonii pe afară ;).  Foarte bine susținută piesa de videoclip. Așteptam focul ăla purificator de pe final!

 

Paint for the Blind – Our Stricken ways   Post-rock hits again! De data asta din Timișoara de unde vine prospătura asta. O călătorie emoțională. Primul concert al lor va fi împreună cu Mvntele pe 25 mai ;).

Folclorescent cu Ștefan Negură – Chemarea     Wow! Ce fusion de beat minimalist, folk și inserturi de folclor românesc. Foarte mișto produsul final. Cică urmează album. Keep an eye on it ;)!

Bașka – Bașca    Gașca ex- Trip Manila , pe care n-am experimentat-o live și-a și schimbat deja numele și un pic componența,  și-a scos Bașca. E pe vine și albumul Est Minor. Un trip-hop folkish cu multe jocuri de cuvinte. Poate totuși vin și ei cu un live curând, zic :p!

 

Uniforma – Legoman   Post/synth/punk de București cu un extras de pe albumul Dristor Tranzistor lansat acu’ vreo lună plus clip stop-motion cu figurine Lego. Nice! Start the dance!:)

 

 

 

   Mă apuc si eu să vă scriu din ce mai discut cu trupele/artiștii noștri. Îi prind pe la concertele lor, pe la concertele altora și mă bag în seamă. Ei, din ce vorbesc cu ei  o parte rămâne confidențială și, din respect pentru ei, n-o pot dezvalui că, nah, sunt un gentleman :P. Dar restul v-o servesc cu drag și garnirură. 

   Primul episod e cu fragila roșcată care a rupt pe toata lumea acu’ vreo 7 ani cu Silence, Lucia.

Io: Muzica ta e plină de sensibilitate așa că încep ușor. Îți plac micii :)? Crezi că merg cu muzica ta?

Lucia: Nici n-ai idee. Micii ocupă un loc special în sufletul meu. Recent am fost întrebată care ar fi ultima mea masă, dacă aș avea posibilitatea de a alege: mici de la Sat Boss de la Dedulești, fără nicio ezitare. Micii merg cu orice fel de muzică, pentru că au un exterior rumenit și crocant, dar sunt moi și sensibili pe dinăuntru, cum ar trebui să fie orice piesă bună. 

Io: Mai știi ce s-a întâmplat cu trupeții din The MOOod, cei de la care a plecat într-un fel călătoria ta?

Lucia: Da! Marius activează în Marea Britanie în trupa MOSES, Mircea și Bogdan pe plaiuri mioritice în trupele Coven Clash și respectiv BRUTE. 

Io: Samsara pentru mine e un model de mașină rusească, pentru tine ce înseamnă?

Lucia: Pentru mine Samsara înseamnă viață, moarte și renaștere, un ciclu infinit prin care trecem toți (metaforic vorbind) ca să nu rămânem mereu la fel. Nemetaforic vorbind, mai înseamnă și restaurantul din Cluj unde găsești cele mai bune paste cu hribi din Univers. 

Io: Food chain mi s-a părut o încercare de accelerare a bpm-ului spre zona dance. Mi-a plăcut ideea și cred că te prinde. Poți s-o iei spre Jessie Ware :).  Ai vrea?

Lucia: Îmi place Jessie Ware, dar diferența dintre mine și ea este că ea știe exact ce vrea. Eu încă experimentez, deci nu știu niciodată cum va suna următorul material până nu se întâmplă propriu zis. 

Io: Urmează clip la Catastrophe, a treia piesă cu clip de pe Samsara și, am eu o intuiție, că e o piesa care este mai mult despre tine decât altele.  Sunt pe aproape :)?

Lucia: Foarte pe aproape. Catastrophe este poate cea mai autobiografică piesă de pe Samsara și vorbește despre hiperemotivitate, pe care am considerat-o foarte mult timp un defect. 

Io: Expirat te găzuiește de data asta pe 16 mai la lansarea clipului. Dacă ai vrea o lansare de clip în orice club din lume unde ar fi?

Lucia: Putem considera Royal Albert Hall un club?

Io: Gata. Ai scăpat de grill. Last one :). Ce zici de piesele celeilalte Lucia official de pe Youtube, chinezoaica :)?

Lucia: Și nu e singura! Mai e o Lucia și în Scoția. Cred că sunt fana ei mai mult decât a primei menționate, pentru că mi-e mult mai ușor să înțeleg engleză. 

O transversală de stiluri, dar cu un fil rouge 😉

ROCK’N’GHENA – Overcome Life     Încep în forță cu al treilea extras de pe The Hate, The Pain, The Suffering, albumul mangalioților- așa s-o zice 🙂 – hardcoreni de la Rock’n’Ghena. Ăsta e genul ăla de piesă pe care te ridici după un pumn în gură de la soartă, pui mâna pe o bâtă și-ți iei neputințele și depresia la bătaie până te pui pe picioare. Clip filmat pe la concertele lor. Așa, poate vă vine pofta de un mosh 😉

 

 

Riot Monk – Be Pălincă    Luăm chefereul, facem 2 zile până la Baia Mare unde iar băgăm un mosh pe un grunge-punk moroșan cu mesaj pe care vă las să-l consumați cu responsabilitate :D.

 

 

Toulouse Lautrec – Șmecherul din tine    No, după ce v-ați făcut *ulă vă invit să reflectați asupra jmekerului din voi. Lăsați-l să iasă. Ori ia bătaie ori te faci bine. Aici e pe vers, pe finesse, pe ironie pe un pic de funk rock. Clip one-shot, șmecher. Vine album de la trupa asta. Fiți pe fază 😉

 

Chasing I ( feat Lucia) – Animal instinct     După ce v-ați exorcizat, v-ați îmbătat, ați scos fițele din voi e timpul de ceva introspecție. Ascultați versurile de la piesa asta, ultima scoasă de trupă înainte de lansarea primului lor album, 15 mai, Expirat. Mișto metafora cu zidul. Foarte bun duetul Lucia & Septimiu.

 

Retro Future – Ceai amar     (In)fusion de jazz, rock, poate swing și tot felul de instrumente cu o voce feminină care îmi aduce aminte de Aura Urziceanu. O trupă veche, dar nouă care tocmai ce și-a lansat albumul Lume de roboți. Ia să aprofundez că mi-a captat atenția 😉

 

Electric Tuxedo – Kaleidoscope (ft. Rocco)  Final cu electro-pop cu iz de trap de la o trupă de români conectată la muzica din Londra, cu o voce d-a lor, d-acolo, bună. Interesant e că versurile sunt tot despre cum să treci peste nazurile vieții cu muzica prin cap. Parcă așa am început sacoșa, nu ;)?

Sunt și eu plecat puțin și las sacoșa la rând :). O găsesc mega-plină!

 

Unflicted – Naiade        Lansare de album – al doilea – și videoclip la piesa care îi dă și numele. Clip filmat în Londophone, o piesă care se luptă între distors și sentiment, o piesă bine aleasă ca definitorie cumva pentru perioada de creație prin care trece bandul.

Why Cat, why? – Redemption    Ce-mi place intrarea pe piesa asta! Una power, clasică aș spune, dar foarte bine executată. M-a dus spre Metallica în perioada lor de început. Ia vezi că poți să-i asculți în Ploiești pe 17 mai și-n Fabrica pe 18.

Delia Poparad – The Moon feat Shole (CRIZE)  Ex-Orkid lady scoate al doilea single după ce a luat-o pe calea solo, cu o altă colaborare care i-a ieșit bine, cea cu Shole de la CRIZE. E un alt extras de pe ce va fi într-un viitor, nu prea îndepărtat sper, albumul stors din perioada asta de căutări, Land of Mist.

 

Orkid – Cucapunzid (The Unload sessions)    Shoegaze acustic cu versuri în limba română! Mai mult decât de ajuns ca să-mi stârnească interesul. Și a meritat! Sunt curios ce părere aveți voi ;). Pe 29 mai îi aveți în Expirat.

deJucărie – Curvă    Io-s nervoso-intrigat pe trupa asta că nu au live-uri sau, mă rog, prea puține. Am impresia că ar da tare bine. Ia imaginați-vă cum ar reacționa publicul pe piesa asta.

https://dejucarie.bandcamp.com/track/curv?fbclid=IwAR3tExr3fbz9nzyIYbAPt_kTqYC6ilHNXuGLew2h5N8Fzp_NvYx4EIEFli8

 

The Sonic Taste– No Surprize   Ba încă e surprize :D! Nu mă așteptam ca dintr-un r’n’r cu sonorități a la Def Leppard să mai scoți în 2019 ceva cool. Reușesc să învie în mine sentimentul ăla de puștan din anii 90′ care dădea cu nasu’ de greii rock’n’roll-ului. Bine, băăăă!!

 

 

Grimus – Heart to break    Al patrulea single extras de pe albumul de anul trecut Unmanageable Species. Stilul lor, DM rockish, cu versuri smart, de pe un album care nu a primit la noi ce ar fi trebuit, dar care pare mai apreciat pe afară. Un exemplu de trupă mare, dar care n-a obținut ce ar fi meritat pe măsura talentului.