V-am zis că-i caut live pe Ulise să mă dumiresc ce stil au. I-am găsit în Londohome– locu’ ăsta devine din ce în ce mai atractiv cu ce se întâmplă pe acolo.

Deci, am ajuns pe la ora de începere, 20:00 crezând că e numa’ bine. Ei bine nu. Deja era full. Nici vorbă să ajungi în față aşa că am reuşit cu greu să fac nişte poze. N-am prins nici dialogurile lor cu publicul care au fost din plin şi pare-se destul de funny după reacții. Nu ştiu de ce a avut Dan Stoica o cămaşa de hipster pe el şi nici poveştile despre piesele noi. Am avut timp însă de ascultat de acolo din colțul barului cu o cană de vin fiert.

Venisem cumva cu părerea că au un stil de folk cu drumms. Neah! Au fost mult mai pe distors, mai spre alternativ, chiar post-rock pe alocuri. Ce e din folk sunt versurile, pline de simboluri şi rime neaşteptate.

Au avut un playlist invers -gaussian :p. Început în forță, cu energie din plin apoi au redus uşor ritmul până spre piesele lente cum e Copia ei sau Unghia piese care au şi clipuri.. Pe final iar au accelerat puțin finalizând cu bisuri. Multe. Nu ştiu câte că tot erau chemați de fani.

În concluzie cred că e timpul să urce pe scene mai mari şi chiar aş vrea să-i întâlnesc la anul pe line-up de festival. Aviz amatorilor ( bookeri 🙂 )

… prin Londohome.

Daca vă vine prin minte melodia lui Alifantis și vă creeaza o stare de melancolie de iarnă în fața unui șemineu aprins atunci fix ăsta a fost feeling-ul la concertul Anei Coman din pubul de pe Praporgescu. Cozy, vin fiert, lumină puțină și toată lumea agățată de vocea ei.

Ana e din ce în ce mai prezentă pe scenă, nu doar în București, și e din ce în ce mi bucuroasă de asta. Curând își va lansa albumul de debut din care ne prezintă de fiecare dată câte una-două piese. Da data asta a fost The Hunt și Lust (pe care o puteți asculta aici). Bineînțeles Real life (singura piesă de-a ei cu videoclip), Places I’ve never been și Maybe (preferata mea) au fost și ele cântate. Asta e partea de compoziție proprie. În afară de asta Ana vine cu piese celebre pe care le cântă în felul ei. Și are un fel aparte de a o face. Nu te-ai aștepta ca piese de la Britney Spears (Toxic, Hit me baby one more time) sau Livin’ la vida loca a lu’ Ricky Martin să se încadreze într-un recital romantic.

O altă parte a cântăriilor Anei în ultimul timp e partea în care se “bagă” Alexu, la fel cum și ea apare în cântările lui. Trebuie să recunosc că e unul din cele mai mișto duete ad-hoc pe care le știu eu. N-au prea mult timp de repetiții, iar faptul că le iese atât de bine înseamnă pur și simplu că se potrivesc pe scenă. Cum ar fi să aibă un proiect împreună în viitor?

Pentru că trebuia să se termine cumva a fost cu bisul bisului de la Coma. Cântă-mi povestea. Și publicul a cântat…

Tot un pic dark&twisted. O fi de la lipsa soarelui :).

Revolver – TU    Da fuq! Uite ce mi-a aterizat de la Sibiu! Metal de la generația Z. Simplu și intens fix ca vârsta lor. Parcă-și urlă decepțiile primelor iubiri. Tocmai autenticitatea feeling-ului pe care-l simt în piesa mă face să-i dau un big Like! Și clipul e bine asortat cu piesa și cu generația lor. Mama și ce mișto e urlat acel TU pe refren . Tre’ să-i văd într-un live.

ANTON – Amintirea ta   Tot heavy metal, tot despre despărțire, dar de la o alta vârstă. Sesizați diferențele de abordare. De manual. Așa vă ajut să vă înțelegeți mai bine prin rock ;).

Ulise – Unghia  Io încă nu știu unde să-i încadrez pe băieții ăștia. Mă trag spre folk după calitatea versurilor și instrumentele lăsate spre spectrul acustic. Da’ simt și ceva alt/rock pe acolo. Acum mi-au băgat și violoncelul ăsta mișto. N-am ce face decât să merg să-i întreb. Joi, 13 decembrie în Londohome. Care mai vine? 🙂

Greetings Sugar – Bits of you  Pare că e ultima piesă din albumul/proiect al celor doi dark-alternativi. Au compus și scos 8 piese în ritm alert, fără să stea prea mult să le gâdile, așa, la ce le-a zis simțirea artistică. Și le-a ieșit bine. Nu-s piese ușor de înghițit,  șlăgărele. Despre Bits of you, cam așa ar trbebui să sune U2 în 2018 dacă n-ar compune pentru reclame sau ringtones ;).

Negru Latent – Idila  Dark wave cu inserții orientale din Underworld. O combinație de voci rar folosită pe la npoi, la fel ca și stilul abordat care e de foarte nișă. Eu vă zic să mergeti să-i vedeți asta când o să se refacă ei fiind momentan în căutare de solistă. Cine se bagă?

JINXY VON D’ERS – Au album!! TØ se cheamă. Artworkul arată într-un mare fel. Away, Glow și Sugar rush sunt acolo, dar și unele piese noi care trepideaza să vă intre în ureche ;).

Ascultați aici.

O sacoșă în care negrul are un rol important…

RoadkillSoda – Howling    Baladă stoner. Fac un exercitiu de imaginație. Dacă Nirvana ar mai fi compus în 2018 ai fi putut sctrecura ușor piesa asta prin MTV Unplugged-u’ lor ;). Îmi place ce le-a ieșit. I’m howling \m/!

Familia Jeff – Mamaie – Acu’ de sărbatori are și mamaia piesă pe iutub. Despre cum a fost ea rockeriță pe motor cănd mergea spre ogor ;).

 

Bucovina – Din negru (în mai negru)  Încă o piesă dezvaluită de pe noul lor album Septembrion ce va fi lansat pe 8 decembrie la Arenele Romane în București. O piesă tribut pentru cei plecați spre negru prea devreme în focul tragic de la Colectiv, o piesă despre negrul în care ne tot afundăm, un cântec care-și urlă răzbunarea.

 

Cardinal – Minolta  Îmi place proiectul celor de la Postanalog Studios din Oradea cu sesiunile lor  de live 360. Acum i-au prins pe constanțenii de la Cardinal. Băieții sunt în mini-turneu de iarnă. Îi găsiți și în București, pe 13 decembrie, în Expirat. Fain Dați cu mausu pe ecran și parcă sunteți cu ei în cameră, fix în mijloc. Ready to pogo 🙂?

RIT – Horile  Al doilea extras de pe noul album Piaza rea cu lansare pe 13 decembrie în București la Palatul Regal. Rock și folclor. Ei nu au piese de inspirație folclorică, ei combină cele 2 stiluri cu talent. Dacă dezlipești cele 2 partituri ies 2 piese tipice stilului lor, dar unite iese ceva nou, inedit, care sună  autentic și nu prea des auzit. Un proiect unic prin abordare. De mers!

om la lună – Timp pentru noi   Am început cu Howling închei cu un strigăt. Plăcut la prima ascultare. Indie folk sau când omu’ își scoate sufletul pe afară cum știe el mai bine. Nu l-am văzut live încă, dar s-a înscris printre priorități. S-a mai înscris și pe o altă listă ;).

 

 

 

În care sunt mai critic 🙂

 

Delia Poparad (with Alexandra Ivan) – Wicked Queen      Tipa responsabilă cu distorsul în trupa Orkid își scoate propriul ei album – Land of Mist. Ce vă dau acum este a doua piesă pe care ne-o arată. Un stoner ușor psihedelic pe alocuri și vocea dark și necunoscută mie a Alexandrei Ivan. Bun, dar e loc de mai bine.

Grimus – Albatross           Mesmerized! A trecut ceva timp de când nu m-au mai impresionat cei de Grimus, dar de data asta le-a ieșit big time. Un sound gen Muse, versuri mișto și un clip DIY cu inserturi din lyrics.

Via Dacă – Pădure verde    Incantație folk-rock-electro de la moldovenii plin de sensibilitate pentru pădurea verde, aia care ne-a mai rămas. Stilul lor de a prelucra izvorul folcloric e iscusit și face ca piesele lor să aibă un sound actual și aparte. Videoclipul e filmat la Izvorul Muntelui, la poale de Ceahlău, muntele nostru mistic. Mie mi-e drag proiectul lor. Stați cu urechea la ei că vin cu surprize mari ;).

 

 

Subcarpați – Animalul din Mine  Dacă te aștepți la o piesă tipică Subcarpați de inspirație folclorică, pe care să încingi o horă la bairam sau să-ți urli frustrarea de român NU e aceasta piesa indicată. Asta eo altă față a lor. Un minimal electro, cu versuri puține, care te lasă să vii tu cu mesajul animalului din tine. O să-și ia hate mult de la fanii care-i transformă în simbolri naționale, dar de la mine au un mare big up! Vocea lui Helen și tânguiala cavalului sunt de mare efect. Videoclip pe care trebuie să-l revăd ca să am și o părere pertinentă.

COMA – Icar   Au și piese mai bune. Același stil, versuri întortocheate. Remarc aici videoclipul cu prezența lui Marius Manole în dublu rol: Icar și Minotaur.

Valeria Stoica – Hai acasă  Un cover la celebra piesă a lui Gil Dobrică. Un cover în antiteză aproape perfectă. În loc de vocea masculină, cu timbru specific, a unui bărbat mai în vârstă se pune o voce catifelată a unei tinere voci cu inflexiuni moldave. Optimismului vesel, desuet i se contrapune cu o melancolie ușor tristă. Aveți aceeași piesă pentru stări diferite ;).

 

 

 

Toamna asta, în trei mari orașe din România – București, Iași și Cluj – s-a derulat un proiect unificator, metaforic vorbind. Metafora a plecat probabil de la ideea centenarului și a ajuns să unească două stiluri de muzică despărțite de câteva sute de ani, de prejudecăți și de paleta sonoră. Zic de rock și muzică clasică. Da, o să spuneti că s-a mai făcut. Știu, chiar la noi, la Awake Festival 2018 a fost Vița de Vie cu Filarmonica din Târgu Mureș pe fix aceeași idee. So what? E loc de și mai mult.

Overground Music a adus în proiect trupe mari, cu piese mari, cu sonorități aparte care au prins o nouă valență, o nouă viață. Byron, Robin and The Backstabbers, Grimus, Zdob și Zdub și The Mono Jacks și-au luat repertoriul la reinventat împreună cu un dirijor și orchestra lui. Fiind un experiment și având ceva sponsori accesul la concertele astea a fost pe bază de invitații, dar nu era prea greu să găsești una dacă-ți doreai cu adevărat. În București cântările au fost la Mall Băneasa într-una din sălile de cinema, un loc foarte potrivit dealtfel.

Am reușit să ajung la The Mono Jacks. Doru Trăscău față cu dirijorul Tiberiu Soare. Ce ziceți de asta? Cum or fi decurs sesiunile de re-aranjare a pieselor? Dar repetițiile? un show în sine. Cum o fi să existe doi frontmani pe scenă? Unul cu fața spre public, iar celălalt cu fața spre scenă? Și cu toate astea să fie ca și când e o singură trupă pe scenă? Impresionant!!

Aceleași linii melodice pe care le știți – Drumul, Infinit, Uneori, Imperfect, Acum începe totul, O fi un vis – dar cu mai multă energie ieșită din zecile de instrumente. Se auzea bass-ul, dar lângă el venea contrabasul și violele, la fel la chitara solo parcă fugărită de o gașcă de viori. Publicul asculta încremenit, atipic pentru un concert rock. Numai între piese îți dădeai seama unde ești când se auzeau aplauzele, țipetele și fluierăturile admirative din sală :).

La 1000 de DA am decis să închid ochii. E una dintre cele mai emoționante piese d’ale lor și, într-un fel, preferata mea de pe albumul nou. Nu credeam că mă poate mișca mai mult și totuși s-a întâmplat. M-am trezit în mijlocul unui pârâu de munte care coboară nebun la vale, iar eu pluteam deasupra valurilor cumva ținut de toată orchestra și de vocea lui Doru. Băi, nu-s pe ciuperci :), dar e un miracol când poți simți astfel de lucruri doar de la o melodie.

Eu sunt pentru astfel de combinații, intersecții, proiecte în care fațete ale aceleași arte sunt puse în coliziune până se armonizează. Mai faceți, mai vin ;)!

Se apropie MC 😉

CRIZE – Monolog Ceva nou de la Crize! Prima piesă scoasă după lansarea EP-ului 17. Alternativ metal cu versuri cam dureroase.

Dirtigluu – Toxic New entry pentru mine. Un shoegaze/punk delicios de zgomotos şi frânt armonios. Ceva inedit pe la noi. I-am ratat până acum, dar s-au calificat la must see ;).

FronT feat. Mihai Breathelast. – Arme albe Metal clujean. Ceva bun, conform standardelor, cu tot cu vocea lui Mihai de la Bretahelast. Îi puteți vedea live pe 7 decembrie în Flying Circus.

BABY ELVIS– Last Thursday Rămânem în zonă, mai la vest spre Oradea, mai la vest spre garage/indie rock. Băieții sunt într-un mini-turneu, dar au avut timp să ne dea un live session cu o piesă nouă.

Hoții – Tot ce e frumos Prima piesă a unei, să-i spunem, trupe noi. Şi prima bijuterie totodată. Cred că a început în studiou ca o joacă şi a ieşit asta. Un jam session al unui supergrup cu miez de Pinholes, cu trompeta lui Mihnea din Luna Amară şi cred că încă vreo 6 trupe reprezentate pe acolo. Nu pot decât să zic “Mai vreauuu!!!”

Bucovina – Stele Călăuza Primul preview de pe ce va însemna noul album ce va fi lansat pe 8 decembrie la Arenele Romane. Rock \m/!!