Multă muzică nu mi-a mai rămas de anul trecut, așa că mă voi întoarce la prima mea iubire din scena locală – stoner rock. Stai un pic… déjà vu? Ar trebui să mai las jos sticla când scriu, nu e genul meu să fiu atât de Hunter S. Thompson, mai ales după o pauză atât de mare. Și totuși, de câteva zile mă simt mult mai… zen.
Hai să ne facem un pic ordine prin materia cenușie – Zen Motherfucker e format din Andrei Geist la voce și chitară, David Aron Indig pe chitară și voci, Ștefan Faur la bas, cu contribuții pe partea de ritm de la Vlad Sfîrlea și Attila Botond Rázmán.
Dar cum e noul album ZEN MOTHERFUCKER?
Lent, rapid, fierbinte și greu cum s-ar zice, din topor, fără pretenții, dar cu sensibilități de Hendrix care a fost reînviat (cumva, nu mă întreba, nu sunt necromancer) și o noapte lungă cu Matt Pike în anii ’90.
ZEN MOTHERFUCKER (avem un self-titled aici) este un album care începe cu niște sludge sub forma piesei ASYLUM OF THE SANE, ce te poartă timp de 7 minute în propriul rai sau iad, după cum îl simți. Cu un crescendo intens, intensitatea piesei crește până la apex, ca de la jumătate să explodeze într-un delir perfect, pentru un opener de album perfect.
Ok, LUKEWARM WINTER nu m-a prins din prima, dar e piesa ce urmează și mi-a cam dat whiplash emoțional după ce am ieșit din azil. Scurtă și la obiect. Presupun că e un comedown ce era de așteptat. Oricum, aici influența lui Jimi e un pic vizibilă. Gravă, avem și o voce care face surf pe un instrumental al naibii de zen (DA GLUMA E INTENȚIONATĂ). Asta e piesa aia cu texte de a doua zi – “Scuze babe, am plecat în fugă, uite aici numărul meu sub perna ce miroase încă a parfum.”
ZEN MOTHERFUCKER, piesa ce dă și nume albumului este următoarea și, pentru 4 minute juma’ rămânem în zona de comfort, ca apoi să spargem monotonia cu versurille și a lor mantră, completate de un riff groovy ca la carte. “More fuel!”
Ok, la jumătate albumul o ia un pic mai lent. Și un pic mai groovy, perfect pentru gustul meu, căci am ajuns la LOVE HUB, un jam de căpșune și probabil alte fructe interzise, lent și lent și lent și lent, care te p-p-poartă departe… și HAI! – brusc accelerăm, ca și cum am avea de ajuns la climax, departe de tot haosul de pe Pământ.
Îmi place al naibii de mult RAT RACE. Fără comentarii inutile. Mașinărie punk verde pură. 10/10.
Și de aici albumul devine mai întunecat, riff-urile mai grele, iar TEMPLE RUN mă duce cu mintea la tribulațiile unui popor antic care invocă fără de știre un zeu interzis. High on Fire vibes are piesa asta clar! “TO YOUR TEMPLE – RUN!”
FIRE POWER este o sagă psihedelică de 7 minute și jumătate, plină de efecte de sunet cum doar visez să am pe pedalier, tobe și chant-uri tribale guturale și clar un highlight când e dată live.
Albumul se închide cu un dance-along și moshpit star pur punk – MOLOTOV. De ce molotov? Pentru că băieții aștia au ars atâtea influențe pe albumul lor de debut, încă am și niște…
PĂRERI FINALE
ZEN MOTHERFUCKER cu albumul ZEN MOTHERFUCKER nu sunt decât și nici doar o altă trupă de stoner-rock sau alternative (eww, ce urăsc termenul ăsta) rock din România, dar sunt una dintre trupele pe care voi ține ochii în următoarea perioadă cu siguranță.
Admir influențele lor foarte variate și că nu sunt deloc limitați în viziune, așa că pot spune clar că ZEN MF contribuie clar la noul val românesc de muzică care clar nu e “post-punk”.
Aruncați căștile pe sau în urechi și băgați o audiție mai jos sau pe Youtube la noul album ZEN. MOTHER. FUCKER.
Discover more from
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
