Cum era păcat să stau sâmbătă seara în casă, mi-am luat borseta colorată, Vansii și atitudinea de scandal și am plecat în Underworld la concertul trupei Vandaal. Band de care auzisem relativ recent și chiar eram curioasă dacă sunt atât de buni precum îi laudă toată lumea. Hint… chiar sunt.
Vandaal este o trupă născută în București care-și propune să sune ca un ‘’mind-bending sound of the 70s and the loud and angry music of the 90s’’, sau cel puțin așa spun ei pe bandcamp. Btw, poți să îi susții pe Bandcamp. 🙂
Trupa e compusă din: Alexandru Hasovschi (Hash) la voce, Laurențiu Țăruș (Larry) la chitară, Ionuț Nedelcu (John) la bas și Alexandru Hărătău la tobe.
Am ajuns în Underworld și toată lumea se știa cu toată lumea. Vibe-ul clasic de concert din underground. Am dat peste prieteni, am cunoscut oameni noi și am trăit și feeling-ul ăla de familie extinsă. Parcă eram verișoara de mult pierdută a acestei familii disfuncționale și am fost primită cu brațele deschise.
A fost prima oară pentru mine în Underworld, deși mai mult de jumătate din underground-ul românesc a plecat din beci de la ei. A fost fix cum îmi imaginam și cum văzusem și în imagini. Totuși avea un vibe familiar, de acasă, de concertele alea mici la care mergeam în orașul natal te miri pe unde. Printr-o hală, o fostă baie transformată în birt, etc.
Concertul a început după ce cineva a venit să strige publicul aflat la suprafață la fumat printr-un simplu: Începe concertul!
Ne-am strâns toți în beci iar concertul a pornit în forță, cu fanii trupei în fața scenei deja făcând headbang. E fain să-i vezi pe oamenii care-și susțin trupele preferate purtându-le merch-ul, fredonându-le cântecele și distrându-se din plin.
Vandaal au scos primul EP în 2023, Fear and Loathing in the East, EP pe care-l găsești pe toate platformele de streaming (du-te să-l asculți 😉).
E un EP scurt cu 4 piese care spun fix ce-și doresc băieții să transmită. Nu ai cum să nu-ți dai seama că le place Nirvana – cui nu-i place?-, clasicii Pink Floyd sau chiar 1000MODS. Se simt influențele, dar cumva reușesc să facă ceva care e doar al lor.
Au început cu piesa Oceans Deep, a doua piesă de pe EP-ul lansat în februarie iar publicul deja a început să se miște. Cum deja știți și din recenziile trecute, plăcerea mea vinovată sau nevinovată la concerte o reprezintă basul și tobele, așa că am stat să descos și să înțeleg ce făceau John și Alex pe fiecare piesă. Vandaal are cumva și solouri de tobe mișto care-ți permit să faci un headbang cinstit, dar nici cu basul nu îmi e rușine. E genul de formație la care basul chiar se aude și pun importanță pe el, ceea ce m-a bucurat teribil. Mi-au întrecut așteptările după prima piesă. Îi descoperisem recent și doar ascultasem printre picături EP-ul, mi-am dat seama că o să fie ceva care să-mi placă. Nu m-am gândit că o să-mi placă așa de mult thoo.
Au continuat să agite publicul care devenea din ce în ce mai entuziast. Băieții au și o conexiune bună între ei pe scenă. Le place să interacționeze unul cu celălalt și nu sunt fixați doar pe pătrățica lor. Lucru care-mi place; da, e nice să fii doar tu acolo cu instrumentul, dar la un moment dat e fun să-i bagi și pe ceilalți în seamă. Chitara suna bine și Hashu’ chiar are vocea de a susține întreg instrumentalul de pe spate.
Concertul a continuat cu oameni care zâmbeau, făceau headbang, s-au spart chiar și două sticle de bere, că no, ești la Vandaal.
Apoi a urmat piesa Ninety Six, una dintre preferatele mele. Pe piesa asta chiar simți influența lui Cobain de la voce și până la instrumente. Te bagă într-un mood fain unde pare că ești doar tu cu tine până se trezesc la un moment dat tobele să bage ceva în forță și după revine din nou chitară să te liniștească și să te aducă din nou în filmul în care erai.
Au urmat apoi piesele Saga și Devil’s Daughter, cea din urmă este primul single lansat de Vandaal ocazie cu care Hashu’ intervine și ne spune că pe asta sigur o știm toți. Publicul se trezește din nou și începe să facă headbang, să dea din coate și să se simtă bine. Inclusiv eu eram în fața scenei trăind momentul, făcând headbang și dând din coate chiar dacă la înălțimea mea arăt ca o furnică nervoasă când fac asta 😜.
Ultima piesă a fost Set me free, altă melodie care la început te bagă pe un film și te termină pe altul. Ce frumoasă-i muzica că poate să-ți facă așa ceva, nu?
Concertul s-a terminat cu un moment de bromance între Hashu’ și Larry, o îmbrățișare din aia ca între băieți și cu publicul care urla și aplauda.
A urmat apoi afterparty-ul pentru că era și ziua vocalului, so he was the birthday boy. LMA!
Concluzia e că merită să-i vezi live, să-i asculți, să le cumperi merch-ul care are un design foarte mișto și să-i susții. Dacă nu-i susținem noi cine să o facă?
Îi găsești pe Spotify, Appel Music, Youtube, Bandcamp, Instagram și Facebook. So, dă-le follow și fii pregătit pentru viitoarele concerte. Ne vedem în primul rând 🤘!
Discover more from
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
