Cultura la capitală

Curios de ce înseamnă o capitală culturală europeană n-am zis nu invitației asociației care se ocupă de-a lungul anului cu înfăptuirea acestei calități. Din auzite pare că au trecut de 1000 de evenimente culturale grupate sub acest demers în Timișoara și împrejurimi deci destulă hrană pentru suflet și minte.

Pentru cei care nu știu fiecare țară europeană are drepul o dată la vreo 12 ani să desemneze un oraș spre a fi capitală culturală europeană de-a lungul unui an. Nu e doar o capitală ci vreo 2-3 într-un an. Anul ăsta pe lângă Timișoara mai sunt Elefsina din Grecia și Veszprem din Ungaria. Gata pasajul informațional de interes general. Trec la ce m-a interesat pe mine și anume impactul acestui cadru asupra mișcării culturale locale, în special a celei alternative și cât anume era ea prezentă pe afișe.

Da, pe lângă zona established a culturii, cea din muzee sau săli de spectacole, pe lângă operă, teatru sau expoziții – btw îl reunesc pe Brâncuși de pe la Pompidou, Guggenheim și Tate acuș, la sfârșit de septembrie – mă interesa cu ce l-ar încânta o astfel de capitală pe unul ca mine care caută și coboară în underground după altceva.

Deci, pe căldură mare și printr-un oraș cam prea plin de reconstrucții și asfaltări pentru așa un an, am purces – ce-mi place cuvântul ăsta 😜 – să simt orașul și cultura adunată-n el.

Cazarma U plină de artă alternativă și un spațiu wow! Ce se poate face cu niște mâini dibace!? Se ia un spațiu nefolosit, insalubru și vechi de vreo 200 de ani și se transformă în spațiu de evenimente culturale. Big, big up! Anul ăsta găzduiește vreo 4 expoziții de sculptură alfel. Altfel pentru că sunt folosite materiale pe care nu te aștepți să le gândești ca o sculptură, altele în devenire și drumul lor prin diverse etape sau sculpturi pe ruine ca simbol al renașterii ( aici cred că războiul este cel care a dat naștere ideii ) Pe lângă asta, Cazarma U devine și spațiu pentru concerte în curtea interioară și e ceva activitate pe acolo.

Muzeul Consumatorului Comunist care e de fapt un hub: muzeu, teatrul Auăleu și bistro hipsteresc Scârț Loc Lejer. Toate se suprapun la modul cel mai mișto cu putință; bere, chill, joci table lângă un demers local care a adunat obiecte de consum din epoca de aur și le prezintă în context cât se poate de familiar. O casă generoasă cu o curte dinadins lăsat sălbatică, dar prin care se ascund locuri de stat lejer. A fost o experiență să descopăr trecutul. ȘI nu eram singur. Aveam ecou cu mine. Așa și recomand, să mergi cu cineva cu care poți redescoperi trecutul, dar nu gașcă prea mare că pierzi din detalii.

Culinaria Banatica, nu știu cât de cultural poate fi încadrat un demers gastro-antropologic legat de ce înseamnă bucătăria bănățeană în special, dar și in extenso cea românească. Ce sunt sigur este că am stat aproape o oră cu gura căscată și mintea deschisă la ce povesteau chefii adunați acolo. A fost episodul 4 și vor mai fi. A fost cu finalizare la stomac de neuitat.

Memorialul Revoluției. Dacă ajungi în Timișoara fă-ți drum pe acolo. Vei vedea, simți, poate retrăi un moment important pentru țara asta. Cu multe documente și povești acum găzduiește (r)evoluție? istorii trăite 1945-1989-2022. S-auzi emisiunile Europa Liberă pe fundal în timp ce citești mărturii despre Gulag, 15-20 decembrie 1989 sau aluneci printre propaganda comunistă e ca o călătorie într-o poveste care acum pare ireală. Un reality check de care avem nevoie.

Sinagoga din Cetate, un monument arhitectural aproape renovat complet. Când spațiile neconvenționale se deschid artei știi că ești într-un oraș normal la cap. Tot timpul sunt ceva expoziții acolo, dar și concerte. Vezi pe 5 septembrie Cvartetul Bălănescu și Emanuel Pusztai.

I, Human la MNArT, expoziție pe care am prins-o pe final și ne-am jucat un pic cu emoțiile unui AI. Se cheamă artă media, o artă emergentă asortată timpurilor noastre. Empatie și coeziune umană. Noi am mieunat, cântat sau am vorbit limbi inexistente și reacțiile n-au întârziat să apară în culori generate de niște microorganisme aflate în altă parte. Ce ți-e și cu artiștii ăștia 😜!

După cum vedeți multă artă vizuală. Părea că experiența culturală timișoreană era ușor dezechilibrată. Dar muzica? Ei, pe asta am surprins-o în Codru, la margine de Timișoara, și o să vă povestesc despre experiența-n codru cu proxima ocazie.

Una peste alta am văzut un oraș care va rămâne cu ceva infrastructură culturală de pe urma asta, cu oameni și echipe care au acum experiența evenimentelor, cu know-how de cum poți accesa fonduri pe zonă culturală și, probabil, cu un public care a prins gustul. Toate astea sunt premise pentru o poveste cu Va urma. Asta dacă va… capitaliza 😉.