Am fost prin Codru

Hai că n-ați greșit blogul și nici eu nu m-am apucat să vă povestesc despre plimbări prin natură 😜.
Doar am trecut prin capitala culturală europeană pe 2023 aka Timișoara și m-am imersat în evenimentele propuse acolo de echipa Timisoara 2023. V-am scris despre activitățile diurne aici. Acum mă dedau la câteva păreri despre festivalul de muzică CODRU pe care l-am vizitat pentru prima și întâia oară, E doar la a doua ediție și am auzit așa, de departe, despre el. Dinspre Timișoara mai mult despre veteranul PLAI ce mai auzeam.

L-am abordat încă de vineri, prima zi, și am zis s-o fac cu transportul lor. N-a mers. Nu m-am prins exact care-i programul busului oferit de ei. O stângăcie de comunicare. Și nu mi s-a părut doar mie. Noroc că pădurea Bistra nu-i foarte departe și m-am încumetat la un Bolt. Plecarea a fost și mai hardcore. Am așteptat busul vreo 30 de minute. El ar fi venit dacă drumul n-ar fi fost cu parcări haotice și loc inexistent pentru stație. A doua zi s-a remediat treaba și pe comunicare și pe organizare. Semn că echipa e oarecum novice, dar învață repede.

Pe acces au fost relativ ok și s-au mișcat repede. De cum intrai ți se deschidea în față main stage-ul, Sub soare, aflat în buza codrului. Mișto setup. Festivalul se întinde pe o suprafață foarte mare, cu parking imens, camping mare și locuri de activități din belșug. Potențial de festival mare. La plusuri se numără și pădurea care e înglobată în festival cu trei scene și chestiile aferente lor. Plimbarea prin pădure la ceas de vipie de 35 de grade era de savurat. Nici sugătoare de sânge nu erau prea multe. Codrul de stejar era frate cu românu. Potențialul de festival mare a fost provocat însă de problemele de logistică. Întârziere la program la toate scenele, lipsa apei pe la toalete (deși era curat n-aveai unde să te speli pe mâini), dar mai ales capacitatea deficitară pe zona de curent electric care a afectat, mai ales în prima zi, temperatura berii din pahare. Acest lucru este de neiertat într-o zi toridă de vară. Mai în glumă, mai în serios lipsa curentului se sesiza în noapte că lipseau mare parte din surprizele luminoase pregătite, iar o plimbare prin pădure era chiar o aventură. Au ținut în schimb scenele în picioare.

Foodcourt okish, dar pe zona de bar durere mare. Aventură să găsești un vin sau să dai un shot. Berea era cam peste tot. E de lucru dacă vreți să arătați ca fruncea și aici nu mă refer la sudiști ci la Electric Castle care este pe moment reperul de bune practici de festival pe partea asta de lume.

Să trecem la lineup. Știam la ce vin. Headlinerii de afară aproape neimpresionabili pentru mine. Au tot circulat prin spațiul mioritic. Poate Tarja Turunen să mă fi mișcat un pic. Dar nu despre ai lor vă scriu eu aici ci despre scena locală. Pentru că Timișoara am avut parte de câteva lucruri faine. Nu mai puțin de opt scene anunțate. Bine, cu tot cu vreo două zone unde de fapt era un DJ la un pupitru pentru atmosferă mai mult. Dar restul de șase erau tematice cu niște nume care zic ei că-s semnificative. Main stage era Sub Soare și a fost un soare!!! Big up artiștilor care au cântat pe primele două sloturi. A fost magic și tragic. Lumea Nouă era scena pentru genX cu trap & new rap. Pasărea Măiastră, ghiciți? A fost pentru zona de folk cu derivate și rock mai cult sau mai old school plus câteva acte care nu-și găseau locul gen HVNDS sau Paulina. În pădure destul de adânc băgate erau scenele de dub și rave. Smart move 😉. Și, bineînțeles, că de ce nu, cea mai glam scenă – de fapt un mare ring de dans- Sub Nori aka Nostalgia pentru “ca să se simte bine” și cei care nu se mai regăsesc în muzica de azi. Sunt răutăcios, știu.

Acu să vă scriu și câte ceva despre muzică. Cum vă ziceam pentru că Timișoara am dat și peste chestii locale.

ALLOVER e o trupă peste care ați mai dat pe la Guerrilla la Nesemnații, o trupă de teenagers răsfirați prin lume și care cântă rar. Nu cred să fi pupat Bucureștiul. Au calitate, au șou, au versuri din Ana Blandiana, Bukowski, sau Goethe pe lângă ce compun ei. Mega cool!

IPR au jucat și ei pe teren propriu. Una-i la București și alta-i la ei acasă. Cu quartet de suflători pe scenă au început pe un soare de se înroșise Vita și au terminat la apus cu … exact, Apus și o interpretare cu Monica Lupu de data asta. Nu cea mai bună din seria deja celebră. Parcă prea energică vocea pentru a o contrabalansa armonios pe cea a lui Vita.

Luna Amară zici că a fost în battle cu IPR care să scoată mai multă lume la pogo. Nu mai vine nimeni live& like pentru prima oară pentru mine și un Focuri la care m-am băgat și eu la mosh pit. Noroc că a avut cine să-mi țină berea 😊.

Pe Mădălina Pavăl și a sa orchestră a fost pentru prima dată când o vedeam full orchestra pe un ditamai main stage. A cântat cu codru-n spate și cu luna deasupa. A ieșit ceva măiastru. Chiar și Alternosfera a fost ce trebuie. Nu-i mai văzusem de mult. A fost cu feeling și drag. Dar n-am stat doar la main…

La Pasărea Măiastră m-am repezit așa, la mișto, să văd ce zic Țapinarii. Am fost plăcut surprins să văd plin la scenă și nu doar cu genX & boomers. Era full de puștime care savura și știa versurile. Să zic așa, un fel de trap pe dos, cu versuri nu chiar cuminți, dar măcar mai smart. La fel și la Fără Zahăr. Of cors că s-au înfrățit la vreo trei cânticele spre delirul și haiul publicului.

Dar ce ziceți voi că m-am imersat chiar și în lumea nouă, la trăpăneală, să mă expun să văd ce e acolo și dacă mă prinde. Am dat peste Amuly și Rava. Mare succes pentru ei la scenă, mare confuzie pentru mine la urechi. Public la max 18 ani care țipa întruna, piese la foc automat de un minut juma și multă pluă gratuită. O să dau cu o părere pe subiect curând.

Dar am prins și un Cred Că Sunt Extraterestru în versiunea full band. Un side project al lui AFO din satul Subcarpați, un proiect în care el se încăpățânează să meargă pe formatul și sonoritățile rock . În versiunea de studio sună interesant, live nu m-a impresionat deloc.

Ar mai fi fost trupe de văzut pentru că la lineupul local au stat bine, peste așteptări. N-a mai fost timp însă.

Una peste alte CODRU este acum un festival care se vrea din liga mare, are cu ce, dar nu are încă echipa logistică cu care să ajungă acolo.