Sacoșa cu prospături #269

Cum mergeam eu liniștit să-mi iau doza de muzică s-a pornit un vânt care mi-a umplut sacoșa cu zbucium. De toate felurile. Prima-ntâi. Export. Am strâns repede sacoșa la gură să nu iasă să vă dau și vouă. Stiți că-s darnic cu marfa altora 😋. Dacă nu știți check it 👉 here.

W3 4R3 NUM83R5 – Dying || Zbucium după vers și după sound de la formația vocal instrumentală din Brașov. Ce-mi place la trupa asta e că, deși stilul abordat este eminamente dur sonor, ei nu uită linia melodică. Pasajele de pe strofe sunt metalcore djent cu mad voice și câte un bleagh, dar vine zona de refren unde intervine cealaltă voce, una clean de data asta și reface echilibru. Da, proiectul ăsta așa funcționează, la două voci și asta-l scoate un pic deoparte în zona asta. Cu videoclip asortat plin de mișcare și nerecomandat persoanelor fotosensibile. Bleaghhh 🤘!

Onenightstand – Blinded || Aici avem de a face cu o poveste de dragoste zbuciumată, altfel. Una cu dependențele tale oare? Destul de criptic mesajul. Nu și linia sonoră. Aici avem de a face cu un rock’n’roll pe steroizi, bine pe distors, highvoltage cum zic ei. Nu e neapărat ceva inovativ, dar sună bine. Videoclip de excepție cu două planuri care se tot întrepătrund vizual creionând și ele mesajul în ochiul privitorului. Bine ați revenit pe plan compozițional!

Dl. Dani feat. Mircea Vintilă – Silicon Valley de Est || Imnul punk a la Billy Idol pe București 😜 venit din zbuciumul compozițional al lui Dani Ionescu (vocea Dl. Goe) suprapus peste zbuciumul acestui oraș în care în fiecare zi e un test. Ieri Caragiale și mofturi azi companii și softuri. Se alătură și Mircea Vintilă cu inserturile lui celebre despre București așa cum nu le-a cântat, Miruna, Lăptăria, Popa Nan și străduțele lui rătăcite. Poate o piesă reclamă la vreo companie modernă (chiar așa e, Ad Symphony fiind bunul samaritean), dar poate deveni un imn al orașului ăsta vibrant. Ia zi, Nicușor, te tentează 😉!?

Andrew Marica – A million miles || Alt fel de zbucium. Ăla de nu știi încotro s-o apuci, dar știi că ți-e dor. Același stil minimalist în sound, doar Andrei cu vocea lui și o chitară care vorbește. M-a dus cu gândul la More than words de la Extreme, așa ca vibe. Dar la fel de plin în simțire. Mă bucur că nu s-a oprit și ne mai dă câte un pic din sufletul lui.

Berlin Division X Thea – So alive || So fresh!! Un început a la The XX, o continuare electronică desprinsă din anii 80, apoi ceva techno, synth-pop și vocea feminină a unei artiste despre care nu știu nimic. Pierderea mea 🙂. Un proiect de care nu știam, dar pe care plasele întinse bine prin Timișoara 2023 mi l-au adus la urechi. Da, uite cu d-astea rămâne Timișoara, capitala europeană culturală încă. O colaborare născută în urma taberei Muzicon. Okazie cu care aud încă o versiune a versatililor frați Paroș de la The Case, aici cu Cristian la clape&synths și un pic de voce la tandem. Uber 🤘!