Pizdeț, Delta!

Pentru cei care se simt intrigați de titlu le aduc la cunoștință că trupa Delta Pe Obraz vine din Chișinău iar acolo o astfel de expresie ar însemna super mișto, Delta! Well done, mofos 🤘! Ca o continuare a introducerii vă zic ce înseamnă azi, în perioada lansării albumului Ritm Color, Delta Pe Obraz. Gheorghe Gușan, izvorul și firul roșu al trupei de la lansare până în prezent. El este și spiritul care ne dă versurile. Gelu Argint la să-i spunem prima chitară și el un membru cu ceva vechime în trupă. Plus o carismă de Morrison. La tobe ai putea zice că-i un puști după aparențe, dar la cum bate Seva Peev te mai gândești o dată. Și el e cam de pe la începuturile trupei, când încă nici major nu era. Noile achiziții sunt: la bass, de vreun an de zile Ilia Ostapciuc și chitara lui Nikita Țurcan care e ultima venită în proiect. Răbdare cu el dacă-l întâlniți la concerte că abia acum se pune la punct cu limba română.

Ce fac ei acum? Păi: o lansare de album – RITM COLOR – un turneu luuung prin țară + Chișinău și o campanie de crowdfunding pe consolid8. Asta-i ocazia cu care m-am oprit să scriu puțin despre ei. I-ați mai găsit prin sacoșele cu prospături, dar nu i-am aprofundat niciodată.

Pentru mine muzica lor se așează în locul gol lăsat de ceva timp de Travka. Nu spun că seamănă ci doar că accesează în noi cam aceleași resorturi. O muzică eclectică sonor, din spectrul alternativ cu versuri incomode ce ne livrează adevăruri crude, necosmetizate ca fond, dar care ne încearcă intens emoțional și rațional în forma lor. Versurile lui Gheorghe taie, dar nu cu sabia ci cu latul foii de hârtie. Un neavenit care ascultă superficial nici nu și-ar da seama cât de mult se cântă despre iubire în versurile lor și mai ales cât de mult îndeamnă la iubire, iubirea în formele ei diverse, cea carnală, cea platonică, cea de mamă sau rude, cea de pace , cea de trăitul rotund și frumos.

Am ascultat albumul și vă avertizez că el trebuie ascultat cap-coadă în ordinea gândită de ei. Pentru a-mi definitiva experiența am așteptat și concertul din Expirat. Și bine am făcut. Experiențe diferite, congruente, complementare ca vibe, energie și trăire. O să-mi amestec ideile deci.

Cântecele devin adesea niște mantre cu pasaje repetitive care insistă pe câte o imagine prinsă-n cuvinte. Nu din lipsă de imaginație ci din nevoia de a sublinia mesajul din spate. Dacă nu te-a prins starea s-ar putea chiar să te enerveze lucrul ăsta și să-ți pierzi răbdarea. Dar pentru lucrurile frumoase merită să aștepți.

Ca peisaj sonor sunt greu de definit. Sunt așezați ca o trupă din zona rockului alternativ, dar sunt atâtea acolo încât mai degrabă forțez o metaforă generică, muzică de stare. Producătorul Andrei Glavan a fost cât a putut de transparent în a lăsa muzica crudă ce a ieșit din trupă să ajungă pe album.

Intro – redundant să mai spun că e prima piesă, dar sincer cred că merita un alt nume. E o definiție, un statement artistic al proiectului. O axiomă. Poate ăsta ar putea fi un titlu alternativ?

Ritmul meu color – piesa eponimă albumului și care mi-a dat de gândit. De ce ea? Nu-s cele mai happy piese, iar adevărurile crude din versuri te-ar duce mai degrabă spre un univers bacovian. Atunci? Atunci poate că ritmul colorat al fiecăruia dintre noi este contraponderea la balanța realității. Și merită să fii colorat chiar dacă poezia ta e scrisă pentru un singur cititor. Aud că piesa primește videoclip cu lansare la concertul din 16 aprilie din Control. Oare o fi alb-negru sau color?

Carne – uite aici se apropie și sonor de Travka. O piesă care te arde, te scormonește. O piesă despre cât de greu e să rămâi drept când carnea, simbolul împământării în real, îți este continuu mușcată. Oare cât poți duce?

Alt nume – o piesă despre făcut pace cu tine, cu ai tăi și de a merge mai departe. Faci terapie ani de zile ca să cureți din ce ți s-a dat fie și în numele binelui așa cum îl percepe fiecare. Da, iubirea ar putea face asta deși e adeseori prizoniera prejudecăților, dar ai și soluția reinventării chiar și a numelui. Ce idee!

Calci – asta are o formă mult mai energică în live și am văzut că e legată printr-un transfer instrumental demențial ( fac Gelu Argint și Nikita magie aici) de piesa Obuze, aia cu invitația către Putin. E o piesă îndemn la introspecția asupra simplului gest de a călca văzut ca o scurgere a timpului sau ca un act de a merge mai departe împreună, pas lângă pas. Un mesaj de “împreunism”.

Limpede – piesa asta a fost extrasă ca single deja și ați avut ocazia s-o mai ascultați. Balada clarvăzătorului modern din fiecare dintre noi care aude țipetele, vede chiar cu genele închise drumul greșit. Și asta-l doare. O invitație la avea curajul de a privi limpede cum și unde ești

Invită-mă în casă – se continuă ideea de împreună. Acel împreună prin care te opui istoriilor fatale sau doar te regăsești în istoriile banale ale celuilalt fie că îți este iubit/iubita cu care bei și adormi pe masă sau că îți e camaradul de arme în lupta pentru veridic și real asumat.

Strigă – cumva ăsta e cântecul de galerie, revolta smart, fără arme, dar fără dat înapoi. Este un cântec pentru strigătul din tine atunci când vrei să devii mai bun, dar poate fi și strigătul pe care-l dai afară ca să îndrepți nedreptatea. Ar putea fi exploatat chiar în context electoral .

Outro – Ai zice că se închide cercul, dar de fapt el se rupe și se termină cu versuri cu tentă de nou, de renaștere. “Nu cere un fiu, mamă / Cere un om liber”. Zbang, ești încă o dată pus în fața adevărului brut.

Da, un album incomod. Dacă vrei facil ascultă altceva. Dacă vrei o trăire reală, potențial vindecătoare atunci ascultă asta și lasă-ți ritmul tău colorat să balanseze griul realității.