Dude, wassup?

Recunosc că în ultimul timp am o saturație de festivaluri. De ce? O fi și în capul meu, dar parcă-s prea copy/paste la rețetă și uneori și la lineup. E posibil să fi văzut și eu prea multe și să mai cunosc și de prin culise, nu zic nu. Ei, în acest context mă bucur să văd că parcă mai răsare câte unul mai altfel. I-am călcat anul trecut la ediția pilot (vezi aici). Curios fiind să aflu mai multe și dacă vor continua le-am aruncat niște întrebări pe mail și, surpriză, au răspuns 🙂.

Io: Ce-i cu voi? De unde? Eu știu proiectul “Diud, Where’s My Tune?”, dar cum a apărut ideea de festival?

DWMT: Ideea de festival a apărut într-un mod foarte organic aș zice, așa cum se întâmplă adesea cu cele mai bune lucruri. Cochetam cu ideea de a face “ceva mai mult” cu platforma noastra online de sesiuni, “Diud, Where’s My Tune?“, dar nu eram deciși ce anume sa facem. Lucrurile s-au legat după ce am filmat o sesiune cu Irina Rimes la Conacul Udriste Nasturel, unde am ajuns după mult scouting de locații ( vezi sesiunea aici)

Am avut o chimie foarte bună cu proprietarii conacului, Mihaela si Sorin, care ne-au și dat zvâcul necesar. Călina Purje, booking managerul nostru și producer-ul DWMT, deja ne “șoptea” în cască sa ieșim din offline la cerințele comunității DWMT, se dorește să facem un eveniment mare cu toți artiștii care au trecut pe la noi și tot așa. Si iată, implicarea POINT și a Conacului, plus încrederea arătată de followersi platformei DWMT, ne-a adus aici.  

End of day, festivalul DWMT a luat naștere din dorința de a crea un spațiu de exprimare pentru artiștii talentați care nu își găsesc locul în peisajul artistic tradițional, dar și din nevoia de a aduce publicului o experiență completă, care să îmbine muzica, artele vizuale și alte forme de expresie creativă. Ne-am dorit să punem în valoare nu doar arta, ci și ideea de descoperire, de explorare a unor talente și perspective noi, într-un cadru care să inspire și să surprindă.

Io: Cum faceți voi lineupul? Rețeta cu headliner care să fure ochiul sau mergeți pe alt concept?

DWMT:  Ciulim urechile și ascultăm absolut tot ce trece pe la noi constant; primim multă muzică prin intermediul platformei “Diud, Where’s My Tune?”, și de aceea căutăm mereu să descoperim “diamante neșlefuite”. Suntem curioși și ne împărtășim între noi tot ce vedem pe toate platformele online, de la TikTok la YouTube și Instagram. Suntem mereu în mișcare, scrollând, căutând și ascultând, atenți la recomandări și prezenți la evenimente live. Cred că suntem într-o căutare continuă de muzicieni talentați, chiar dacă nu ne dăm mereu seama.

Ne place, de asemenea, să provocăm artiștii deja consacrați să gândească lucrurile puțin altfel pentru sesiunile noastre. Suntem conștienți că avem nevoie de un echilibru între talentele noi descoperite și numele cunoscute, iar acest echilibru încercăm să-l reflectăm în line-up-ul nostru.

Per ansamblu, am spune că este un proces foarte organic, bazat pe autenticitate, pe ceea ce ne place și nouă să ascultăm și pe ceea ce credem că are potențial. Nu există o rețetă anume, dar ne-ar plăcea să formăm una.

Io: M-am uitat peste line-up și mă bucur să văd nume noi. Adică eu, din postura mea de trotter concertistic și tot am nume pe care nu le-am văzut niciodată live. Pe mine asta mă bucură. Nu credeți însă că ar putea fi un impediment în a aduce publicul lângă voi?

DWMT: Ce tare, ni se pare foarte cool că te bucuri de faptul că avem nume noi în lineup, pentru că exact asta ne dorim! Faptul că sunt artiști emergenți despre care nu s-a auzit prea mult nu îl vedem ca pe un impediment, ci ca pe un atu, deoarece vrem să promovăm muzicieni și nume noi în industrie.

La festivalul nostru vii pentru a descoperi artiști noi, nu pentru că știi că va cânta un anumit artist, și credem că asta reprezintă o schimbare de perspectivă, așa cum ai menționat tu despre “trotter concertistic”. În acest context, includem și artiștii plastici, vizuali, sculptorii etc., din expoziția temporară, care este, de asemenea, un eveniment în sine pentru care merită să ajungi la “DWMT la Conac”.

Deci, pe scurt, chiar dacă line-up-ul nostru poate părea “lipsit” de vedete mari, nu considerăm că aceasta ar fi o problemă majoră. Într-o piață locală atât de restrânsă și oarecum suprasaturată de festivaluri și evenimente, credem că abordarea noastră, cu un accent pe artiști emergenți și spațiu de “respirat” prin expoziția de artă contemporană, este direcția potrivită pentru ceea ce vrem să promovăm.

Io: O parte din farmecul unui festival este locul unde se întâmplă. Cum ați ajuns voi tocmai La Conac? Nu e greu să faci acolo logistic, transport pentru public și artiști, comunitatea locală?

DWMT:  Cum povesteam mai sus, Conacul a fost locul găsit de Călina Purje după ceva scouting  pentru un episod live cu Irina Rimes. Locația trebuia să îndeplinească mai multe criterii regizorale și nu a fost ușor sa găsim fix ce doream dar cand am ajuns aici a fost dragoste la prima vedere. Am simțit o potrivire extraordinară atât cu locul, cât și cu proprietarii săi. 

Conacul ne-a inspirat profund și a devenit clar că nu este doar o simplă locație pentru filmări, ci un loc cu potențialul de a găzdui ceva mult mai mare, fix ce gandeam sa facem mai departe cu platforma DWMT. 

Într-adevăr, partea logistică reprezintă o provocare, dat fiind că locația nu este fix în București. Cu toate acestea, implicarea echipei POINT și deschiderea extraordinară a comunității din Herăști au făcut o mare diferență. Oamenii de acolo sunt foarte dornici să ajute și să se implice; au fost surprinși și entuziasmați că un eveniment cultural de asemenea amploare va avea loc la ei, și au fost deschiși în a ne ușura munca.

Partea de transport am rezolvat-o prin autobuze private, cu bilete individuale achiziționate prin iabilet.ro, deci, în teorie, totul pare destul de simplu. Desigur, pentru noi, din perspectiva managementului de proiect și a gestionării tuturor detaliilor, lucrurile sunt mai complicate, dar la finalul zilei, efortul merită din plin.

Io: Anul trecut la prima ediție era un main stage și o pseudo scenă cumva adhoc prin spatele conacului. Anul ăsta cum va fi?

DWMT: La ediția de anul acesta, lucrurile au căpătat o amploare ceva mai complexă. Scena principală este mai mare, iar a doua scenă este amplasată într-un mod mai tehnic în păduricea din spatele Conacului. Astfel, ne-am extins puțin mai mult pe moșie, dar am reușit să păstrăm acel aer “adhoc” și boem, pentru că ne dorim să fim un festival care “respiră” și care permite publicului să se bucure de peisaj, de castani, de pajiște și de expoziție.

Nu vrem construcții masive care să obtureze priveliștea, și nici activări de brand care ar putea diminua farmecul locului sau al muzicii în sine. Așadar, în esență, ne menținem atmosfera de anul trecut, dar cu totul ușor mai dezvoltat și mai bine organizat.

Io: E doar despre muzică?

DWMT: Nu, festivalul DWMT la Conac nu este doar despre muzică. Deși muzica joacă un rol central, festivalul este, de fapt, o mișcare multidisciplinară care combină mai multe forme de artă într-un singur spațiu. Pe lângă muzica live, festivalul include și artiști plastici, multimedia, și alte forme de exprimare artistică. Ideea este de a crea o sinergie între diferite arte, într-un cadru care să permita publicului să exploreze și să descopere noi talente și perspective creative.

Ne propunem ca festivalul să fie un loc de descoperire, nu doar pentru muzicieni, ci și pentru artiști din diverse domenii, oferind o experiență culturală completă, care îmbină muzica, artele vizuale și alte forme de creativitate într-un mediu inspirat și autentic.

Io: Cum ați defini voi succesul la această ediție și ce v-ar face să vă mergeți mai departe?

DWMT:  Succesul, pentru noi, ar însemna să vedem că avem un public care își dorește cu adevărat acest festival și care apreciază ceea ce gândim și adunăm pe moșie. Ne-ar bucura enorm să vedem moșia Conacului plină, dar nu aglomerată, să primim feedback pozitiv și să simțim că proiectul este unul care, cel puțin, se poate auto-susține. Nu avem intenția de a ne îmbogăți de pe urma lui, dar credem că merită să fie promovat și construit așa cum trebuie, pentru ceea ce aduce pe “masa” locală în industria sa. Acesta ar fi, cu siguranță, un motiv puternic pentru a merge mai departe.

Io: Hai și logistic un pic. Cum ajunge lumea acolo (btw 7-8 septembrie sunt cele 2 zile de festival)? Vor exista ceva autobuze speciale? Parcare? Camping?

DWMT: Lumea poate ajunge la noi fie cu autocarul, biletele de transport fiind disponibile pe iabilet.ro, iar informațiile despre orele și punctele de plecare se găsesc pe site-ul festivalului (www.dwmt.ro), fie cu mașina proprie, împreună cu prietenii, într-un carpooling organic. Vom avea și câteva spații de parcare organizate în apropierea intrării, însă, din păcate, anul acesta nu vom oferi opțiunea de camping. Festivalul nu este încă gândit ca un eveniment 24/7, iar pentru a asigura un camping sigur și de calitate, la nivelul standardelor noastre, nu era încă în plan pentru această ediție. Dar rămâneți aproape, poate în 2025 #fingerscrossed.

Io: Acum că tot vă aventurați în asta ziceți-mi o regulă/lege nasoală pe care ați schimba-o ca să vă fie viața mai ușoară în organizarea unui astfel de eveniment?

DWMT:  Toate taxele greu de justificat impuse de stat pentru evenimentele culturale reprezintă, în cele din urmă, un cost considerabil. Practic, nici nu apuci să deschizi festivalul că deja un procent imens din buget trebuie alocat pentru plata acestor taxe. Este descurajant și frustrant să vezi cum o parte atât de mare din resursele destinate organizării trebuie direcționată către obligații financiare care nu întotdeauna par justificate.

Io: Mulțumesc! Ne vedem La Conac!

DWMT:  Super! Acolo suntem!