Punk-a-lot

În drumurile mele prin subsolurile pe unde se mai dă (încă) din cap (Under, Trei Bețivi, Echoes, Filaret) am remarcat un revival al mișcării punk de pe la noi. Și în forma lui clasică cu sound de anii 80, dar și cu multe declinate și amestec cu hardcore, synth, alternative, hip hop sau trap. Probabil punkul ca manifestare culturală de protest la establishment simte frământările sociale și reacționează sau… Ei, la acest sau mi-a venit ideea să arunc o întrebare spre trupele adunate le evenimentul Punk Apocalypse din Quantic de pe 9 februarie și anume Pârnaie, Grinder, Berzerk, Brainwasher și scuzerambeat.

Am crescut cu Scandal, Recycle Bin, apoi cu H8, Dead Ceaușescus, Fuck you! Dracu și până la Cold Brats, Tourist, Zero Fox Given, Martalogii și trupele de vi le-am zis mai sus un pic. N-ascult punk în fiecare zi, dar am o pornire să caut genul în anumite momente. Atunci când simt că viața-mi fuge printre degete, atunci când lucrurile se îndreaptă-n viteză spre un mare zid și la volan sunt tot felul de corupți sau idioți, atunci când parcă trăiesc în Idiocracy sau când vreun jandarm se-ncordează degeaba cu mușchii la mine. Și atunci, ca să n-o iau razna, bag punk la timpan. Decât să rup capete mai bine bag un pogo cu colegii de ring.

Așa-s io. I-am întrebat și pe trupeți  De ce PUNK? Ce reprezintă stilul ăsta pentru ei? și mi-am primit răspunsuri la fel de punk. Oi 🤘!

BRAINWASHER

Dacă e să o luăm pe definiții noi suntem cea mai de poseri trupă inventată gen n-avem nicio treabă cu punku ăla cum e și tipu generat cu AI de pe afișul de la eveniment, gen cu creste și geci de piele. Noi ne-am apucat de muzică d-asta mai rapidă (punk whatever) mai mult din dorința de a face ceva pe care să se poată mișca lumea, și aici îmbinarea de stiluri, punk pe care să mai poți să dansezi gen pbn nu doar pit și crowdkilling (dance punk; alt concept pe care l-au inventat alți oameni mai deștepți înaintea noastră). Pe lângă asta, alt element pe care încercăm să-l menținem constant e simplitatea pieselor, după cum zicea și Lou Reed “One chord is fine. Two chords are pushing it. Three chords and you’re into jazz”. Poate un exemplu cam extrem, dar ideea rămâne, toate trupele știu să cânte acum chestii super complicate, toată lumea știe de midwest emo și să facă un acord cu 9 în bas sau 7 sau whatever, așa că nu mai au niciun haz (alt concept furat, de data asta de la băieții cu grincoreu ♫⃠ ). Știm și noi să cântăm așa, uneori ne mai și scapă în compoziții, dar nu vrem să facem asta neapărat, finețea stă în muzică de o simplitate elegantă care e la fel de interesantă și pentru alți muzicieni și pentru oameni care habar n-au. Asta e partea din muzica noastră care se aliniază cu filozofia de punk. Asta și versurile, desigur.

scuzerambeat

 Zicem pe bune: cântăm punk pentru că așa simte sufletul nostru rebel care a mâncat prea mult corn magic în copilărie și s-a supărat pe sistem că nu mai găsește loc la cafeneaua de hipsteri care poarta Carhartt (fmm aveți bani). Punku e despre libertate, nerv și să zici „nu” când toată lumea vrea să zici „da”. Plus, cine nu vrea să dea din cap si să se împingă cu alții la fel ca ei?

GRINDER

Noi nu cântăm punk, dar pentru cei dintre noi care-l ascultăm, reprezintă o eliberare de presiuni sociale și standarde impuse de altcineva în afară de propria persoană.

Mna, dacă v-am făcut poftă să dați răul afară la un pogo știți la cine și unde veniți pe 9 februarie. D-aici puteți lua și belete. Punk!