Am fost deunăzi la prima apariție a unei noi serii de evenimente în București. Secret gig, secret place, muzică, teatru, dans, fomo, cozy crowd, ceva să fie frumos (uite aici dacă vrei să încerci). E genul de eveniment restrâns la care nu prea ai cum să iei bilet, dar te uiți după un borcan sau vreun cod QR să susții artiștii. Ei, de aici mi s-a luat să scriu. Era cam gol și asta m-a făcut să reflectez, pentru a nu știu câta oară despre relația noastră cu arta. De ce pana mea pe zugrav îl plătești? Și pe el și munca lui, dar și materialele. De ce la medicul de stat îți vine să dai o atenție? De ce trimiți copilul cu cadou de 8 martie la învățătoare? De ce lași bacșiș chelnerului? De ce NU lași ceva și pentru artistul care își expune arta, dă din timpul lui, pe munca lui?? Dacă nu e cu bilet înseamnă că este gratuit? Nu, nu este sau măcar nu implicit. Comportamentul ăsta oarecum disociat ne vine de demult și e în formă continuată. Perioada comunistă ne-a luat manifestarea artei și a cam trecut-o pe cont propriu. Gratuit, pentru mase, dar servea propaganda. Artiștii, în marea majoritate ori abandonau lupta ori dezvoltau metode să existe fără a se prostitua. Iar publicul a devenit din ce în ce mai distant. Poate muzica populară să mai fi fost altfel. După ‘89 arta a devenit vehicul de suport pentru paranghelii de partid. Iar gratuit. Păi de ce să mai dai bani pe bilet când ai artiștii la un mic și o bere în piața publică!?
Pericolul e mare. AI-ul, austeritatea financiară, expunerea înecată de social media va descuraja artistul uman să mai existe. Rămânem fără greieri! Dar încă nu e târziu.
Ce poți face tu? Păi mai întâi caută activ zonele unde arta încă respiră. Dacă ai găsit-o dă mai departe spre prieteni. Apoi, nu uita să apreciezi. În borcanul ăla nu sunt doar niște bani. Sunt speranțe. E semnul pentru artiști că încă avem nevoie de ei. Art is WORK!
Discover more from
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
