Trupa Familia Jeff s-a născut într-un garaj din Câmpina și acum cântă prin subsoluri de București. Mă rog, doar acolo i-am prins eu. Prima oară în Londophone, iar aseară în Louisiana Bistro de Drumu’ Taberei. Pline mesele în bistro, mulți cunoscuți d’ai lor, dar nah, așa-i la început. Oricum, destul public. Ei abordează un amestec de metal, stoner și rock’n’roll. Au un set-list mic acum, cred că au fost vreo 8 piese, ceva coveruri după Black Sabath și Black Label Society și, îmbucurător, compoziții propri. Mici și bere e singura piesă în limba română, cu un vers din trei cuvinte, ghici care :P? Tataie, mamaie, Unchiu’ bețiv au versuri mai multe, dar în engleză, toate împărțind același melanj de metal și stoner, uneori alunecând în psychedelic, chiar mișto intercalat prin piese.
M-am bucurat să-l văd cu chef de rock și viață pe Silviu Ciocanelli, unul dintre supraviețuitorii infernului Colectiv, după o recuperare lungă tare. Acum îi dă în chitară și are chef de meme-uri rock ;). Ăsta spirit de luptător. De el nu s-a prins boala aia cu “Aia e, nu se poate dom’le”. Big up \m/!
De remarcat la Jeffi duoul vocal cu Laura Șincă și Robert Alexiu. Are potențial, mai rar așa combinație, dar mai trebuie lucrat la armonizarea vocilor. Fain când vezi stiluri consacrate preluate de noua generație și transformate după personalitatea lor.
Ce a fost mai nasol a fost nivelul sunetului care mi-a cam spart urechile și nu numai mie. Cred că și pe scenă a fost cam greu de rezistat. În rest numai de bine despre Louisiana Bistro. Țin o agendă underground cu blues, rock, jazz, folk cam singurii prin zona aia. Bun!
Am plecat repede după concert cu gând să prind metroul. Surpriză! Încă nu e gata 😛 !!
criticeyez.com 