Sacoșa cu prospături #43

Blue  sacoșa…

Asemic – Stop the clock   Prima piesă din cele 3 promise înainte de lansarea albumului Lucid de pe 28 septembrie. Sună promițător. Instrumental progressive metal făcut bine ;). Vreau un live ;).

Nava Mamă – Nu știu ce înseamnă   Psyche-rock parcă desprins din coloana sonoră a unui film de Von Trier. E o piesă nouă  după mult timp și mă bucur că au rămas la fel de buni la scos tristeți d’astea.

E.M.I.L – Cosmos  Tristețea teraputică continuă cu un fel de baladă post-rock. Zic tristețe pentru că așa pare la o ascultare superficială, da’ ia aprofundați voi versurile ;). Nu m-au dezamăgit nici de data asta.

Privește piatra, e fără vlagă
Dar orice sculptor poate să o spargă, să îi dea sens

MOISE –  Lumea mea    Hai și o baladă rock old-school. Metempsihoză Uriah Heep. Credeam că au dispărut, dar uite că nu. Cu tot cu clip. Și chiar e bună.

Ana Coman – Real life    Ce mă bucur de acest debut! Mă rog, nu-i chiar debut că mai există vocea ei strecurată prin ceva piese lansate, dar asta este doar a ei. Și cică vine și album în curând. Un blue-pop cu multă emoție probabil pentru că îsi cam pune sufletul pe tavă în piesele ei. Foarte bună producția muzicală. Succes, Ana!