Te-ai dus la iubi cu o floare și ea a uitat s-o pună în vază? Te-ai dat peste cap să termini excelu’ înainte de deadline și pe șef l-a lăsat rece? Ți-ai făcut speech-ul cu atenție pentru clubul Croșetele dibace și nimeni nu te-a ascultat? Dacă te regăsești măcar pe aproape printre exemplele deosebite de mai sus atunci poate, zic poate, înțelegi ce simte un artist pe scenă când vede oameni cu spatele, discutând aprins despre mondenități sau surfând netu’ pe mobil. Gândiți empatic. Puneți-vă în ghetele lor! Ce ați simți? Cum ar fi să vă lipiți de un zid rece și dezinteresat? Îți vine să arunci chitara, îți vine să-i vânezi cu suportul de la mic, îți vine să dai cu bassu’n ei. Și e legitim! Deci, când alegeți să intrați la un concert, unde cântă niște fete/băieți, acordați-le atenție! Dacă nu vă place puteți pleca. Dacă-și bat joc de voi și de muzică puteți să le dați cu Boooo! Dacă sunt stângaci sau slabi, poate prea emoționați, fiți cu ei, că poate! Oricum ar fi, în artă indiferența-i cea mai grea! Ca și-n iubire :).
Concluzie. Respectați-vă artiștii!
P.S. Poza e cu Mani de la URMA. Pentru că-mi place:)!
