Patru piese, trei trupe, două găști și o concluzie

Coven Clash – ii și-au lansat primul EP – yeeei! –Bright Lights of The Day and The Darkside Back of The Bus (da’ știu că au gândit ceva la titlul ăsta 😄). Îl puteți asculta pe bandcamp-ul lor sau pe youtube. Patru piese în stilul lor de lo-fi brit garage cu care s-au făcut cunoscuți. Rocket Science – my special favourite, Dreams Machine – în care au pasaje spre The Cure, Slapback Echo și Jibber Jabber Joe cu adaos de punk. Vedeți că au EP-ul și în varianta fizică, da’ se dă repede. Se mérită :P!

Dar ce vreau eu să vă zic e că am fost și la lansarea din… ️🥁️🥁️🥁 … Silver Church! M-am bucurat când am auzit că locul ăsta a reînceput să fie deschis și pentru rocăreala pentru că are antecedente frumoase (unul de care îmi aduc aminte e lansarea Stalingrad, primul album din trilogia lui Robin and the Backstabbers). Aveau și la suport/deschidere trupe deci premise de o seară faină. Locul e potrivit ca dimensiuni, poziție, acustică, prețuri pentru genul de oameni care ar veni la concerte rock. Am verificat și partea de siguranță în caz de incendii sau altele și e ok marcat plus 4 ieșiri utilizabile în caz de urgență. All good, mi-am zis, doar că…

Din motive necunoscute mie, dar probabil legate de probele de sunet s-a întârziat cu vreo oră începerea cântării, lucru care, prin efect de domino, a dus o chestie neplăcută spre final.

Prima trupă, Green Shepherd, o trupă pe care o auzeam în primă audiție. Un stoner cu accente dacice dacă poate fi forțată comparația asta, în limba română, cu un vocal cu atitudine și, probabil, voce. Zic probabil pentru că nu prea am descifrat cuvintele și uneori am avut senzatia unei voci coborâte din tavan fără conexiune cu trupa (vezi aici). Atunci mi-am pus primele întrebări despre capabilitățile tehnice de sonorizare pe care le mai are clubul ăla pe spectrul rock. Pentru că este ok să vrei, să ai initiative, dar trebuie să mai faci niște pași ca să iasă totul bine. Iar de data asta n-a ieșit.

A urmat DayDay. Au urcat oarecum pe fugă la scenă, plini de sclipici (că deh, Downtown 😎). Indie-ul lor potolit s-a încadrat mai bine în schemele de sonorizare care erau cunoscute sunetistului și au sunat cel mai bine. Dar nu din prima. La primele piese se auzea cam tare Deiu la concurența cu tobele acoperind-o pe Ioana complet (vezi aici). De când nu i-am mai văzut au un nou membru în trupă, un neon roșu care-i front vocals pentru Deiu. Selfie Stick Ballerinas a fost în versiunea scurtă pentru că venea ora de final din spate. Downtown le-a încheiat setul și s-a auzit chiar decent. Deci se poate, dar asta nu trebuia făcut încă de la probe?

Coven Clash a început cu 10 minute înainte de ora oficială de încheiere. Ce e aia ora de încheiere? Ei, aici a fost treaba. De la ora 23 clubul avea anunțat un party pe o cu totul alta coordonată stilistică dacă înțelegeți ce vreau să zic 🤡, iar participanții au fost punctuali și nerăbdători că doar era sâmbătă seara. Pe alocuri au fost chiar deranjați de “fierăstraiele” de pe scenă și cu manifestări nepotrivite (mai un fluierat, un mișto, un huo). Am avut senzația anilor ’90 când la discoteca se întâlneau rockerii cu discarii și nu ieșea bine. Se simțea ceva din tensiunea aia. Revenind, Coven Clash a avut un gig sub presiunea timpului și cu multe reglaje de sunet pe parcurs asta afectând experiența de specatcol (vezi aici). Astfel încât nu pot decât să aștept următoarea lor cântare ca să mă bucur de piesele lor.

În concluzie, Silver Church, dacă vrei să te deschizi din nou publicului din underground fă-o cu respect pentru trupe și spectatori. Ai cu ce, dar trebuie să calculezi mai bine și să-ți dai mai mult interes.