Așteptam cu nerăbdare primul live pentru mine cu om la lună în formulă de band așa că gigul din 24 ianuarie din Control era un must. De cum am ajuns mi-a apărut un zâmbet larg pe față, genul ăla de zâmbet alimentat de o mulțumire, de o confirmare interioară. Poate părea arogant, dar vă las pe voi să decideți asta. Era sold out! Da, artistul pe care pusesem pariu la început de 2019 avea primul sold out în Control, primul sold out pe 2020.
Se întâmpla în Hidden prin Floreasca când am dat cu urechea pentru prima oară de proiectul ăsta pe atunci fiind doar un one man band, Doru Pușcașu, care nu era la prima întâlnire cu scena și viața de artist, dar care pusese chitara în cui pentru o vreme. Visul i-a fost prea puternic însă și a ieșit din el apărând astfel om la lună, ca o reînnodare a pasiunii lui pentru muzică. Sau ca un plan al sorții, mai știi 🙂. Și ce bine că s-a întâmplat așa!!
Anul trecut a fost anul în care și-a luat curajul de a trece de la statutul de trubadur la cel de trupă. Pe lângă curaj a mai avut și soarta ceva de zis, iar el pare foarte bucuros și încrezător că universul are un plan cu muzica lui, lucru pe care ni l-a destăinuit sincer de mai multe ori în timpul concertului. I s-au alăturat Dragoș Strat la chitară care e responsabil de soundul actual și, probabil, de layerul de post-rock adăugat pieselor originale, dar și creațiilor mai recente. Adrian Maraloiu– drums și Cătălin Constantin– bass s-au alăturat și ei, din mers cum s-ar zice, și s-a creat un band capabil să ne dea emoția și calitatea pe care am primit-o cu toții la sold-out-ul de vineri.
Un public eterogen îi aștepta în sală. Oamenii veniți să-și caute liniștea în Control. Haios, nu 🤣!? Unii la primul live, atrași de piesele recente ca Valurile sau Război cu lumea, alții mai vechi, prieteni de-ai lor, copii de-ai prietenilor lor, rude, colegi, corporatiști și ce-o mai fi fost. Mai toți niște romantici moderni. Bine, mai puțin copii care au luat cu asalt zgomotos loja de sus din dreapta scenei bucuroși probabil că au scăpat de ora de culcare 😅. Și romanticii ăștia știau versurile. Așa m-am trezit pe Labirint, Timp pentru noi sau Urlet într-un cor de oameni aducător de furnicături pe piele.
Set-ul a fost destul de lung, neașteptat chiar. Au destul material de un EP măcar anul ăsta pe care sper să-l dea înainte de vară. Au fost piese la care Doru a cântat singur, doar el și pianul sau chitara, au fost piese din repertoriul mai vechi, dar care au prins o nouă viață cu band și trebuie să recunosc că sună mult mai bine Distanțe de siguranță așa. La fel și cu Postumele, cele 2 piese gemene, concepute de Doru din două perspective diferite ale vieții și care trebuie consumate împreună ca să prinzi rostul, una să-i zicem tristă și una, cu indulgență, veselă. Una lentă, fără band, iar cealaltă într-o explozie sonoră post-rock.
Piesa Liniștea, care a primit și clip cu ocazia asta, era favorita perioadei ăsteia la mine și încă îmi place mult. Despre clip citiți în următoarea sacoșa cu prospături 😜, dar puteți să-i dați un view aici:
În schimb am primit o altă piesă de la ei pe care n-o știam și pe care o voi aștepta cu nerăbdare. V-o las aici în live. Are un layer electro care mă bucură pentru că e semn că trupa asta are multe de zis, are cu ce și are cu cine. Și după cum declară… Noi n-o să ne oprim 😉
În concluzie seara a fost despre un transfer bidirecțional de energie și emoție între scenă și sală și despre un plan al sorții pe care și ei și noi cei din sală îl vom înțelege probabil peste un timp și atunci o să ne aducem aminte, cu drag, de concertul ăsta.
criticeyez.com 