Se anunța un eveniment inedit pe Popa Nan 82 cu Omul cu Șobolani și Coven Clash. Se deschidea o serie Kaustik Nights în care muzica și experiența vizuală se îmbină într-un mix cum nu s-a mai văzut pe la noi, prin underground. Apreciez astfel de idei și scena undergroundului are de câștigat din astfel de experiențe aflate la intersecția artelor cu tehnologia. Not easy, though 😎.
Am ajuns relativ devreme în campusul ăla plin de clădiri și hale vechi cam dărăpănate. Într-una din ele mai sunt încă săli de repetiție uzitate de trupe cunoscute, iar în alta se află Guesthouse, bastionul electronicii pe România. Tot ei sunt cei care, cred, au ceva legătură și cu evenimentul de care vă zic după brățările primite la intrare 😜. Spațiul e o fostă hală industrială, cu acoperiș de formă ciudată și neprietenos cu sunetul. Dar, aranjată de H3, este exact ce trebuie scenei undergroudului! Look industrial, spațiu generos să intre vreo 1000 de spectatori cred, central, ușor accesibil. Are Exituri ok și marcate cum trebuie, bar on demand ținut de Maidan de data asta – și cam scump, dar nah, fanii OCS au mai crescut și își permit 😜-.
Chiar de la intrare sesizai că urmează ceva inedit după cum erau aranjat locul. Patru cuburi drept scenă așezate în colțurile sălii, cu laturi din neoane prinse de cadrul metalic și instrumente pregătite în ele. Trei dintre ele erau ridicate binișor deasupra solului, în timp ce al patrulea, cel mai mare cub, era fix ca o scenă normală. În mijlocul sălii sub o instalație de neoane și înconjurat de stâlpi de beton stătea cuminte un ditamai robotul cu un braț uriaș, ca un ciclop de pază. M-a surprins soundul. Se auzea foarte bine oriunde te mișcai. Pe pereți erau împrăștiate de jur împrejur boxe, nu neapărat de putere mare, dar bine aranjate se pare.
Asta a făcut să aud un Coven Clash at its best, cu cel mai bun sunet de până acum de când îi urmăresc. Ar fi mers un pic mai tare pe față vocea lui Mircea, dar în rest beton.
M-a bucurat să aud că ei vor deschide seara și chiar a fost destulă lume la gigul lor. Garage rockul e o chestie destul de noisy și, dacă nu ai sunet ok, se poate transforma într-o bâzâială nefericită. Dar n-a fost cazul de data asta. Bun pe drums Andrei, se auzea basul lui Robert fără să intre structura în vibrații. Inserturile de chitară solo, care-s adesea înecate, s-au auzit cum trebuie. Și, credeți-mă, m-am fâțâit prin sală să-i caut nod în papură :).
Ditai setul au avut și ei că au de unde 😉. Au EP lansat acum două luni – Brights Lights of the Day & the Dark Side Back of The Bus – cu un nume de-l mai încurcă și pe Mircea uneori. Ia-l de aici.
Jibber Jabber e pe live mai jos să vă faceți o idee.
Dar îmi pare rău că n-am și o înregistrare cu Xaver, o instrumentală garage care e cam unicat pe gen și care a sunat interesant. Pe final ne-au dat și o piesă nouă, All I want, pe care aș vrea să o reascult ca să am o părere. Apoi au coborât printre spectatori pentru că nu exista backstage 🤓 așa că am așteptat împreună ce a urmat.
Iar ce a urmat a fost o premieră penru mine. OCS în colțuri. Adică membrii formației erau dispresați în cele patru cuburi de care vă ziceam mai devreme, cam ca animatoarele de prin cluburile de dans. Înainte să înceapă gigul lor a fost un intro electronic pe care s-a trezit ciclopul Luca – da, avea nume 😄- și ne-a oferit o mostră din ce va urma, unduindu-se dibaci printre toți stâlpii de care era înconjurat și împroșcând cu laserul fascicole luminoase prin toată sala. Nice!! Chiar impresionant.
Apoi a început cântarea, dar și debusolarea în același timp. Unde să stau? La cine să mă uit? Io unde strig “OCS, OCS!”? Și cred că asta a simțit mai toată lumea. Uite cam despre ce zic
După ce s-a dus indeditul, surpriza și fascinația pentru dansul lui roboLuca și al luminilor ai rămas cu problema “Da’tu unde stai?”. Pentru un band rock care are 20 de ani de activitate cutuma showului e legată de o scenă, un frontman și oameni în fața ei. De apreciat OCS că se bagă la inovații, dar, aviz organizatorilor, cred că un astfel de show e mai potrivit pentru o trupă care vine cu un alt setup – gen post-rock fără vocalist ca Am Fost La Multe Și Mi-a Plăcut sau ZAMMORIAN – unde publicul nu e biased pe un frontman. Sau poate zona electro să fie mai flexibilă la astfel de setup? Văd potrivit locul și pentru battle-uri în zona rap/hip hop. Sunt curios care a fost experiența din perspectiva membrilor trupei OCS.
Oricum de apreciat căutarea de idei noi și asta e o direcție de mers. Iar sala aia ar merge folosită mai intens că e nevoie în orașul ăsta de altenative 🤘.
criticeyez.com 