Iar nu prind concerte, iar nu văd şi eu o trupă, două ca-la-carte… Exemplu: ROPEBURN. Pe băieții aștia îi am la stalk list de vreun an, dar astrele și pentagramele nu se aliniază.
Tocmai ieșiți dintr-un turneu în țară cu Avoid Humanity și cu un clip și single de îți rupe timpanul – că doar unul mai ai oricum dacă te bagi lângă boxă bro, Ropeburn sunt combinația perfectă de stoner, doom, hardcore al dente și sludge urban – dar care e secretul lor?
RC: Trupa a trecut prin câteva schimbări de personal dacă nu mă înșel. Cât de repede v-ați regăsit flow-ul după 2 ani de apocalipsă nereușită?
RPBN: A fost destul de greu să revenim la modul “două repetiții pe săptămână”, așa că am profitat de momentele când reușeam să ne strângem toți și stăteam ore bune în sală.
Când nu reușeam să ne strângem, aveam GTA și Left 4 Dead (coincidență?). Iar schimbările de personal… people come and go… vibe-ul din trupă a rămas mereu același și în principiu ne concentrăm pe spontaneitate. Cam asta a fost mereu regula de aur.
RC: Doar ce v-ați întors din turneu prin țară. Cum mai funcționează promovarea pe traseu în ziua de azi?
RPBN: Greu cu promovarea. Pe “traseu”, clasicul insta story și share de event… mai mult de atât nu am încercat pentru că nu suntem neapărat genul de oameni dornici de atenție și am observat că există o linie fină între promovare puțină și promovare excesivă, așa că invite-urile personalizate and stuff nu au fost o opțiune pentru noi. Am încercat să drămuim share-urile și postările doar pentru ocaziile în care chiar aveam ceva de zis sau oferit.
Nu putem spune că ne-am agitat în mod deosebit cu promovarea pe traseu și nici nu au existat vreodată “otherworldly expectations” în ceea ce privește publicul. Am cântat exact pentru cine a fost interesat și mai ales pentru noi.
RC: Mai are chef lumea să sară în cap la gig-uri după atâta pauză?
RPBN: Aparent da, în majoritatea orașelor în care am cântat, oamenii s-au distrat, cu sau fără sărit în cap. Deși concertele din București ne-au obișnuit cu mai puțină agitație în rândul publicului, concertele din turneu au fost mult mai agitate și mai distractive. Aparent ne plac orașele și locațiile mici. Și cheesecake-ul.
RC: „Adepți ai muzicii tari și agresive, cei de la Ropeburn reușesc să expună muzical sentimentul de superficialitate al umanității.” Cine a scris-o, a zis-o destul de bine. Totuși, cât mai contează o muzică agresivă și cu mesaj într-o lume ca a noastră?
RPBN: Dacă generalizam, nu contează nimic din ceea ce facem oricum. Dacă despicăm firul în patru, muzica agresivă se pretează oamenilor care simt și vor mai mult decât ceea ce li se oferă. Vor mai multă “adâncime”, iar mesajul ar trebui să se muleze dupa contextul fiecăruia, în funcție de interpretare.
Muzica agresivă (și cu mesaj) pierde teren în fața muzicii generației noi și ideal ar fi să arătăm că mai există o variantă de entertainment muzical pentru cei care nu se regăsesc în standardele noii generații. Dar mesajul ajunge mereu la persoanele care îl caută și implicit, credem noi, la persoanele potrivite.
RC: Muzica voastră a fost definită ca fiind – groovy, agresivă, loud. Understandable. Dacă ar fi să vă reprofilați, ce adjectiv la polul opus ați adăuga la acest mix?
RPBN: Vechi – pentru că am cânta doar șlagăre.
RC: Fiind abia întorși de pe drumuri, aveți vreun plan malefic pentru vara asta, vreo piesă nouă la grătar sau mai trece doar vecinul ăla de treabă să mai aerisească din când în când?
RPBN: Momentan nu avem vreun plan bătut în cuie.
Înainte de turneu am lansat un clip pentru “Left for Dead” și o să mai folosim scuza asta o perioadă, plus că încă ne revenim puțin după toate drumurile.
Avem niște piese în lucru, dar nu ne grăbim cu ele. Sperăm să mai apară și niște concerte între timp.
Tot aici ești? Treci și ascultă noua piesă Ropeburn și aruncă o ureche și pe bandcamp la ei. Acum!
criticeyez.com 