The Underground Lot || Șocherel

Destul cu vara – toamna are prioritate! Sezonul dovlecilor, al promoțiilor la haine și produse de plajă, sezonul strugurilor și al gulașului fierbinte, al momentelor în care te faci fleașcă la picioare pentru că ai plecat în Balanși deși aveai bocancii ăia cool pe hol, al absențelor nemotivate pentru că nu ai chef de diriga și de teze (mai există așa ceva?), de careuri și fileuri și bineînțeles de sezonul concertelor din cluburile alea pe care le iubim atât de mult.

Toamna este și momentul în care noile trupe și artiști ies din sălile de repetiție de la Flaros și din dormitoare și își încearcă norocul pe scena locală. Dar cine sunt aceste noi fețe?

RC: Am auzit de mult despre el, dar l-am ascultat abia de curând – cine este Șocherel?

Ș: Aș putea spune că debutul meu muzical a fost la vârsta de 10 ani când mama mi-a cumpărat o jucărie în formă de chitară, care scotea sunete îndată ce apăsai butoanele ei colorate. Momentul în care am știut că vreau să-mi dedic muzicii aproape tot spațiul mental și emoțional a fost în 2008 când, sărac fiind, prietenii au făcut chetă și mi-au cumpărat prima chitară electrică. Chitara era infamul Squire Bullet Stratocaster™ pe care încă îl am și pe care l-am modificat și răs-modificat până când a devenit o extensie a imaginației mele puțin stranii.

RC: Te-aș arunca în rolul unui working-class-hero-muzician-de-dormitor, dar ai avut și ieșiri. Pe scenă. Povestește-ne despre ele.

Ș: Primul meu concert serios a fost în 2015 la Question Mark alături de trupa Oedip Piaf la lansarea albumului live Mistricean, album care chiar a fost înregistrat atunci, pe moment, pe un magnetofon Tascam. Atunci asiguram atmosfera peste care adăugam sunete sinistre și alarmante, pe clape.

După un hiatus am mai colaborat odată cu Oedip Piaf la albumul 6EQUJ5, însă nu am apucat să ieșim în lume cu el. De data asta eram chitarist.

Între timp și între jobul zilnic compuneam și publicam diversele mele piese influențate de artiști precum Stimming, Recondite, Aphex Twin, Portishead, Boards of Canada și aș mai zice, dar mă opresc că-s prea mulți.

RC: Pentru un lup singuratec ai deja câteva materiale discografice – cu Meandra și Mother Is Not Home m-am delectat în ultimele luni de vară chiar. Presupun că nu ești presat de timp; totuși, cum și din ce au ieșit sunetele de pe aceste materiale?

Ș: Primul album a fost o adunătură de sunete brute și lipsite de încredere numit “Embrio”. Al doilea album a fost “Meandra”, unde singura direcție artistică a fost ritmul de 4/4 peste care am explorat și pus pe foaie cât am putut de mult zgomotul meu mental, la momentul respectiv.

A urmat albumul “Opsina” unde melancolia domină, dar cu mici scăpări de jovialitate.

Anul trecut am reușit să termin ultimul album, “Mother is not home”, album pe care voiam să-l fac de când am deschis primul DAW, dar pe care abia acum am reușit să-l duc la bun sfârșit. Fiecare piesă din album exprimă un aspect al copilăriei mele marcate de abuz, violență domestică și afecțiuni neurologice nediagnosticate. Singurul mod precis de a descrie sound-ul acestuia ar fi cuvântul cinematic.

RC: La final, ce sfaturi are Șocherel pentru underground-ul românesc, pentru artiștii de dormitor și pentru Nicu Covaci?

Ș: Sfat pentru underground-ul românesc: nu vă forțați să faceți conținut pentru social media dacă nu vă place asta. Orice firmitură de energie investită într-o zonă care nu prezintă interes real ajunge într-un final să te obosească. Mai bine investești energia în ceva ce-ți place cu adevărat. Știu că tot internetul urlă spre fața noastră prin ecranul telefonului că fără social media nu reușești, dar sunt sigur că social media nu e alfa și omega.

Pentru pentru artiștii de dormitor: investiți în tratament acustic pentru locul/ dormitorul/ camera în care lucrați pentru muzică.

Pe Nicu Covaci îl sfătuiesc să nu-mi asculte piesele, pentru că nu o să îi placă, ci mai degrabă să le împărtășească cu prietenii lui.

Pe Șocherel îl găsiți și meșterind la diverse proiecte chiar aci – Andrei Socherel. Poate mai învățați să schimbați o coardă și voi…