RAMM – Romanian Alternative Music Map

Când mi-a ajuns în feed vestea că a apărut prima hartă a alternativului românesc cu încrengăturile și istoria lui am avut așa o senzație de “În sfârșit, bă!!!”. Uite na sugestie de cadou de Moș, onomastice, prima casă, prima beție 😛… Se poate cumpăra de aici.

Asta-i versiunea de pe peretele meu



M-a tentat de multe ori să fac eu asta, dar lipsa de timp, informații și iterațiile care păreau nesfîrșite m-au descurajat. Na că s-a găsit cineva s-o facă, Cosmin Ionescu, unul din oamenii care duc Overground Music mai departe.

Curiozitatea m-a împins să aflu mai multe despre acest îndrăzneț și incitant demers.

Io: Cosmine în primul rând mulțumesc. Mi-ai făcut un cadou cumva. Ideea nu e nouă, avem exemple din țările cu tradiție muzicală. Cum de ți-ai găsit curajul să te bagi la așa ceva?

Cosmin: Cred că mai degrabă i-aș zice inconștiență 😅. Mie ideea mi-a venit descoperind superbul poster „Alternative Love Blueprint” creat de studioul Dorothy din Londra. Ai acolo sute de nume de trupe, de la monștri sacri la nume de care n-am auzit niciodată. E în egală măsură un tribut adus scenei, și un ghid ajutător dacă vrei să explorezi din ce în ce mai adânc în rabbit hole și să descoperi muzică de care nu știai. Apoi m-am gândit cât de tare ar fi să avem ceva de genul ăsta pentru alternativul românesc – a cărui istorie este, încă, mai degrabă orală, și unde ne lipsește o tradiție și o continuitate a jurnalismului muzical. În orice caz, după toate gândurile astea a venit întrebarea de 1000 de puncte – bine bine, dar cine să-l facă? Și la un moment dat mă bântuia așa de tare ideea că m-am apucat pur și simplu de lucru la el, fără să-mi dau seama neapărat în ce mă bag 🤣.

Io: Cu cine ai mai lucrat?

Cosmin: Principalul om de nădejde a fost Alexandra Tianu, graphic designer, care a luat schița mea rudimentară și a tradus-o într-un format ordonat și estetic cu multă răbdare și migală. Și cu multă toleranță la runde peste runde de feedback din partea mea, care descopeream periodic noi nume de adăugat și asta însemna că tot păienjenișul trebuie dezmembrat și refăcut – cel puțin parțial.



Io: Cât a durat cap-coadă toată munca și când ai început?

Cosmin: Prin octombrie 2020 am început să mă joc într-un soft de grafuri și să mapez primele conexiuni – întâi am lucrat din memorie și bazându-mă pe colecția mea de CD-uri, apoi am început research-ul pe Discogs (este o resursă minunată de informații!) și printre alți câțiva oameni pe care îi știu din universul ăsta. Prin martie 2021 i-am trimis Alexandrei un prim „brief de creație”, cu un fel de mission statement al întregului proiect și câteva referințe. Apoi a urmat cam un an de zile de du-te-vino pe prezentarea grafică, pe fonturi, pe culori, pe așezarea în pagină și multe alte detalii. Când am avut cât de cât bătut în cuie designul final, și am zis că punem punct adăugării de conținut nou (că altfel nu-l terminam niciodată), a început saga căutării unor provideri de print la standardele pe care ni le imaginam – eu mi-am dorit foarte tare să fie un produs calitativ fizic, pe o hârtie peste medie, cu o calitate bună a tiparului. Să fie frumos nu doar conceptual, dar și ca execuție 😊.

Io: Ce a fost cel mai greu în procesul de realizare?

Cosmin: Cred că etapa în care am stabilit design-ul către care mergem. A fost greu să ajungem la un rezultat care să ne mulțumească – am studiat multe referințe, am încercat mai multe abordări, cumva parcă mereu mai trebuia ceva, sau nu reușeam să transmitem vibe-ul pe care ni-l doream. Aici cred că Alexandra ar avea mai multe povești de spus, cred că nici eu nu cunosc toate etapele prin care a trecut, sunt sigur că nu am văzut multe din variantele de lucru. Altfel, am cochetat la un moment dat inclusiv cu ideea să îndesăm mai multă informație, poate niște repere geografice sau o clasificare pe genuri muzicale, dar am renunțat – și cred că a fost o decizie bună.





Io: A fost nevoie să contactezi trupe, artiști sau totul e bazat pe experiența adunată în timp?

Cosmin: Am avut conversații cu artiști care m-au ajutat să clarific niște legături (mereu râdeam, de exemplu, că mi-e imposibil să pricep felul în care sunt conectate Alternativ Quartet, Pinholes, Nava Mamă și Fluturi pe Asfalt, deși știam că sunt cumva). Am schimbat niște păreri și cu alți oameni din industrie, de altfel, în special cu gândul să nu fie nume importante pe care să le fi omis, dar nu m-am bazat neapărat pe asta. Cred că oamenii reacționează mult mai bine cu produsul în față, puși cumva în fața faptului împlinit, decât în discuții private cu mine încercând să fac pe arheologul. Drept dovadă, ai văzut și tu valul de feedback care s-a revărsat – oamenilor le e mult mai la îndemână să fie reactivi decât proactivi, și asta e perfect normal. De-acum avem de unde pleca 😊.

Io: Cum și de ce ați ales fonturile și dimensiunea lor pentru trupe că și asta a fost des vânturată prin comentarii?

Cosmin: Păi după cine a plătit mai mult, cum altfel? 🤣 Glumesc, eu le-am ales, după o judecată probabil subiectivă. Nu a existat un „comitet de selecție” sau ceva de genul, și nici nu mi-aș dori asta pentru variantele viitoare. Aș vrea să înclinăm în continuare mai degrabă către latura de proiect artistic, cu licențele sale asumate, decât către cea de documentare ultra-obiectivă și echidistantă. RAMM ar trebui să fie, înainte de orice altceva, ceva mișto de pus pe perete.

Mi-am imaginat pe cineva complet străin de scena asta alternativă, pășind din ce în ce mai aproape către poster, ca la muzeu. Primul strat pe care îl vezi este cel esențial, trupe-landmark care au avut o influență considerabilă în scenă la rândul lor. Chintesența alternativului românesc în 5-6 artiști. Apoi începi să te duci din ce în ce mai în profunzime – mai mergi un pic și descoperi trupele mari, care sunt (sau au fost) headlineri de festivaluri și evenimente, care strâng sute de oameni la concertele lor sau sunt notorii prin prisma oamenilor implicați în ele. Multe dintre acestea au o istorie bogată în spate. Mai avansezi un pic și vezi trupele aflate cumva în ascensiune, care au un public al lor și o constanță în activitate – aici se află majoritatea numelor de pe hartă. Dacă vrei să explorezi și mai în detaliu, mai faci un pas și ajungi la ultimul strat – artiști aflați fie la început de drum, fie side-projects, fie proiecte vechi și încheiate dar relevante în continuare prin prisma ramificațiilor pe care le au în prezent.

Asta-i versiunea de pe peretele lui Cosmin



Io: Eu personal cred că demersul ăsta e în sine un pic de istorie și un act educațional totodată. Pentru tine cum e?

Cosmin: Fix la fel, mă bucur că vezi dimensiunile astea. Da, mi se pare că așa un obiect are și o oarecare valoare documentară, așterne pe hârtie faptul că niște oameni au trecut pe aici și au lăsat în urmă niște lucruri. Iar din perspectiva fanului de muzică, poate fi un obiect de artă cu valoare sentimentală. E un fel de memorie colectivă de care simt că avem nevoie. Însă mai e ceva, și dacă vrei să-l consideri astfel, ăsta poate fi un semnal de alarmă. S-au făcut în România în ultimii 30 de ani tone de muzică alternativă pe care n-a consemnat-o nimeni și care, cel mai grav, nu se mai găsește nicăieri de ascultat.

N-am stat să analizez, poate ar fi interesant să avem o cifră exactă, dar o proporție mare din cele peste 220 de trupe incluse nu mai pot fi ascultate astăzi absolut nicăieri – dacă n-ai avut baftă să prinzi CD-urile sau casetele originale acum 10-15-20 de ani, care oricum sunt out-of-print acum și nu vor mai fi editate niciodată. Sigur, există melodii piratate pe YouTube la calitate îndoielnică pentru o parte din ele, dar nu despre asta e vorba, nu așa clădești o istorie. Inclusiv albume ale unor formații importante sunt în situația asta – cei de la Kumm de exemplu abia anul ăsta au reușit să facă disponibile pe streaming albumele de căpătâi Angels & Clowns și Different Parties. E o discuție lungă și complicată aici, dar simt nevoia să transmit un mesaj tuturor artiștilor-autori: faceți tot ce puteți ca să faceți muzica voastră disponibilă pe streaming azi, chiar dacă formațiile nu mai există. Cel mai ieftin plan de distribuție pe Tunecore costă 15 dolari pe an pentru număr nelimitat de release-uri. E păcat ca toată munca și toată istoria asta să se piardă în neant.

Io: Ești conștient că e doar v1 după valul de comentarii ironic-nemulțumite că nu și-au găsit locul. Urmează v2?

Cosmin: Mai degrabă aș zice că urmează v1.1, dar da, e un proiect în dezvoltare continuă. Încă n-avem un orizont de timp pentru asta, e foarte proaspăt proiectul și avem mult feedback de analizat. Da, avem câteva omisiuni pe care le regret 😊 și pe care îmi doresc să le reparăm la varianta viitoare. Pe de altă parte mai e o chestie – unde tragi granițele dintre genurile muzicale? N-am un răspuns la întrebarea asta, și nu cred că există unul. Încrengături întregi de formații n-au apărut pe RAMM pentru că le-am văzut mai degrabă ca aparținând scenei metal, de exemplu. Ne apucăm acum să mapăm și bucata asta? Ar fi un exercițiu distractiv, dar mi-ar plăcea și mai tare să văd un eventual Romanian Metal Music Map făcut de altcineva 😊.

One thought on “RAMM – Romanian Alternative Music Map

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s