My 2022 cents

Datul cu părerea este gratuit și un drept consolidat și garantat constituțional. Și cine-s io să mă opun acestui sport național 😜!? Așa că va trebui să-mi suportați observațiile pseudo-critice și anul ăsta. Da, se fac vreo șapte ani de când vă invadez spațiul virtual și n-am de gând să mă opresc. Pare că mai vreți. Când mă trezesc de la voi cu un comentariu peste luni de zile sau când ne intersectăm la o bere la concerte și mă luați cu texte și păreri atunci mă simt cel mai bine. Iar când mă citează cineva mă ia cu fluturi la stomac ♥️.



2022 fu atipic după alți doi ani și mai atipici. Plus un război meschin la granițele noastre. A venit dezghețarea post-covidală cu toate efectele ei. A fost ca o primăvară mult așteptată după o iarnă grea, dar care a venit cu inundații de concerte de nu mai știai unde să mergi așa că multă lume și-a băgat picioarele și s-au întors oamenii în hibernare. Din păcate foamea de live și de a reumple veniturile trupelor și industriei greu încercate a avut și efecte nasoale. Nici măcar nu zic că eu aș fi făcut altfel, dar știu sigur că a fost un pic de măcel și o să aflăm anii următori cine va supraviețui. S-au văzut nume grele cu doar 100 de bilete vândute, dar și trupe mai noi care au avut repetat sold-out. Cred că a contat foarte mult cât și cum și-au ținut trupele comunitatea aproape. Prin orice mijloace, de la meme-uri la merch, de la turneele prin cotloanele țării până la exploatarea sex appeal-ului trupeților.

După un intro mai lung în care ori v-am alungat ori v-am lipit de ecran trec la juicy stuff 🤣.

Am avut albume, chiar mai multe ca-n anii precedenți. Multe trupe și le-au păstrat special pentru liberare, dar cred că au avut și mai mult timp de așezat și lucru în studio. Io mi-am dat cu părerea și pe beehype despre ce am simțit mai valoros de pe la noi, dar las și aici trei dintre ele:

om la lunăECHILIBRU // Acesta nu este un album despre echilibru ci despre căutarea lui dintr-un dezechilibru în altul. Pe un pat de indie, alternative rock și sonorități care explorează spațiul electro se aștern versurile lui Doru Pușcașu care ba te frământă, ba te liniștesc. Scriu bine 😉.



Oigăn ANTIMATERIA // o colecție de piese despre cum ar vedea profu’ Oigăn un orar de gimnaziu. Se trece eclectico-muzical prin Matematică, Limba Română, Muzică, Religie și altele. Ce este remarcabil la acest album este colecția de muzicieni adunați laolaltă de proiect, practic fiecare piesă având o colaborare. Dai astfel de Adrian Despot, Ana Ularu, George Gâdei, Nick Făgădar sau Jurjak. Vine și cu vinil.



Rockabella [IN]VULNERABILI // După 4 ani de la Clarobscur, vine al treilea material discografic al uneia dintre cele mai încăpățânate trupe de pe la noi. Se aventurează în continuare pe apele și sonoritățile complexe ale art-rockului – cu ceva alternative prin el – un stil care nu poate asigura stadioane pline, dar poate crea legături strânse între ascultător și piesele lor. Un album plin de vulnerabilități luate la descusut cu durere, adevăr și sinceritate probabil prin prisma propriilor experiențe. Deja a generat câteva extrase pe single și mai are potențial.



Avem și viitor, artiști care au apărut în anul 2022, cel puțin în urechea mea 👍

Heartbreak Cinema se reinventează. Din one man project care se scălda în diverse sounduri electro-pop, ambientale cu care reușise să fie pe lista câștigătorilor Deer Music III devine un proiect new metal cu multe grefe din alte stiluri generând ceva ce nu-l prea pot încadra, dar cu siguranță unul din care nu prea avem pe scena locală. De remarcat prezența vocii feminine Maria Teodora cu o engleză ce-i poate ușor propune ca produs de export. Rămâne de dovedit la proba live-ului.



Lipmann e din noul val gen Z post-punk. O muzică fresh prin faptul că nu se ia în serios cu teme profunde sau căutarea canoanelor consacrate fie că vorbim de orchestrație, lyrics sau videoclipuri. Și la ei sunt curios cum vor evolua mai ales pe scenă.



Cristina Lupu a apărut de nicăieri și te atrage cu o voce care te poartă cum vrea ea printre versurile compoziție proprie. Un art-folk atipic care îmbină joaca, nostalgia și ironia de nu te poți dezlipi de cântecele ei. Am prins un live în Hidden de neuitat. Se pregătește pentru lansarea albumului de debut Sweet Amnesia. De neratat.



Piese care pe mine m-au spart anul ăsta ♥️♥️♥️

Eyedrops Greșim împreună / A ieșit spiritul punk din trupa asta, și-au luat cojons la purtat. S-au pus la punct cu direcția, s-au asumat chiar dacă au lăsat un pic deoparte Bicicleta și se caută perpetuu chiar dacă greșim împreună. Piesă de pogo de la nisip la club. S-o pui la ringtone să-ți amintească să nu te mai iei atâta în serios pe la job



COMA Iza / Într-un mod bizar piesa asta pare că vorbește despre mine și starea mea pe anul 2022. Ca o concluzie a anilor pe care i-am trăit, dar și ca o vedere spre ce minuni mă mai așteaptă. E piesa la care mă opresc din ce fac și plec în altă parte sau cu care mă trezesc dimineața în minte. Vine un album altfel de la COMA și care va rupe ceva minți.



The Different ClassPing Pong / Oi fi eu nebun, dar ce le-a ieșit băieților din Timișoara ar fi trebuit să rupă. Poate dacă eram Olanda? O piesă care are cu ce să te hâțâne și e produsă ca la carte.



Locșoare de cântat ce au scăpat falimentului și țin flacăra liveului aprinsă și pe care eu le-am tot vizitat anul trecut sunt Londohome, Trei Bețivi Bar, Brikada ( Bistrița ) și nu doar astea. Mă bucur să le știu acolo. Sunt locuri unde experiențele live-ului sunt altfel decât la marile scene, mai calde, mai apropiate, mai generatoare de amintiri și emoții. Plus că ajungi imediat în backstage😜. Vin și Echoes, Hidden sau Zadar din urmă cu promisiuni pe 2023. Din păcate triada celor măricele din București – Control, Expirat, Quantic – rămâne intactă singurul challenger ar putea fi Guest House care și-a deschis porțile de câteva ori petru zona indie alternative. La mai multe! Prin țară tot Cluj, Iași, Brașov, Timișoara cu locurile lor deja cunoscute fac parte din mini-turneele trupelor.



Pentru capitolul de live performance nu zic decât că am fost, le-am văzut, m-au spart. Vă las concluziile mele de la cele mai cele. Da, sunt toate cu versuri în română, dar n-ar fi timpul să intrăm și noi în schimbul ăsta al culturii alternative, aia care se ghidează pe valoare și nu pe încasări? Adică de ce n-am putea asculta trupele astea la Rejkiavik, Eriseira sau Roma? Trebuie iar să remarc Sex Pula Pistol. Ăștia-s surprinzători cum pot combina stiluri muzicale, scenografie, coregrafii fără să fie circ. Huo marilor festivaluri că-i țin departe. Nu-i nimic. Pare că se descurcă și-n 2022 au luat țara la pas cu sold-out-uri mai peste tot. COMA rămâne o altă trupă care în continuare te rupe în live-uri prim amplitudinea emoțională la care ești invitat. De la pogo la cântat cu toată sala la unison. Te pui în cap și-n suflet. Dora Gaitanovici e surpriza, dar nu prea. Mergeți și veți înțelege de ce. Foarte tineri, dar plini de talent și entuziasm. Sunt acolo, la începuturi, unde plăcerea de a fi împreună, de a cânta ce vor se simte în fiecare piesă. Și au deprins repede ce au de făcut pentru a trage publicul lângă ei. Sau poate-i ajută cineva care știe 😉.



Alte mișcări de menționat pe zonă sunt: RAMM, prima versiune a hărții alternativului local, prima încercare de cartografiere a trupelor locale. Big up, Cosmin Ionescu! Cea mai idee curajoasă pe zona indie/alternative, Underdog Station Hub, un demers care se vrea o scenă pentru pepiniera locală conectată la ce se mai ascultă azi. Un fel de open stage care a avut vreo 12 concerte în vară și care să sperăm că va continua. Până atunci găsiți cea mai muzică fresh & indie local pe aplicația și siteul lor. AICI.

Nilu Crocodilu și recenziile lui în benzi desenate la care stă motanu-n coadă și care poate se va încununa cu o carte pe 2023? O altă propunere pe 2022.

Una peste alta a fost anul în care am scăpat de restricțiile pandemice și ne-am revenit. N-am revenit chiar de unde plecasem pentru că lunga și ciudata pauză a afectat mult apucăturile noastre legate de muzică fie ea live sau în format digital. A fost un an cu hemoragie de festivaluri peste vară zăpăcind spectatorul de cap. La fel și concertele unor trupe mari, unele ajungând să cânte în același oraș la nici o lună distanță. Nț, nț, nț! Inundația asta plus prețurile duble la bilete a făcut ca publicul să se îndepărteze de fenomenul concertistic. Aviz organizatorilor. În schimb au înflorit petrecerile de toate felurile semn că lumea vrea distracție, dar mai facilă, fără prea mult efort și implicare emoțională. E de rumegat la chestia asta.

S-avem un an, zic, și ne vedem pe la concerte. Nu chiar în fața scenei că-mi place să vă văd din spate cu ochiu critic 😜.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s