Iar cu sacoșa prin obor. Mă oprește un cineva și mă ia la pluă că de ce nu iau marfă și de la el. Privesc, zâmbesc și merg la tarabele care mă atrag cu ceva. Mai explic odat’ 😊. La sacoșa asta, pe blogul ăsta nu scriu la comandă, nu scriu pentru vreun profit. Aleg ce-mi place din ce apare. Și n-am cum scrie de rău în rubrica asta pentru că însăși prezența mărfii în sacoșă înseamnă că a trecut de exigenta mea selecție bazată fix pe gusturile mele necizelate de vreun studiu și care nu se bazează pe ceva carieră de muzician (nu cânt decât mulțanitraiască și aia când mă îmbăt 😜). So call me Mr. Grumpy. Acestea ziind fise (credit to Pandutzu) hai să vedem ce-i înghesuit p-aicea.
The Wax Road – Pastile || Sexiness de la Republică. Iar The Wax Road prin sacoșă. De data asta cu o piesă în limba română (scuzaț’ lipsa de diplomație, dar nu cântă în limba moldovenească 😜). Linie sonoră simplă, dar degrabă lipitoare de timpan, la fel ca și refrenul. Îmi aduc aminte de vibe-ul trupelor alternative de la sfârșitul anilor ’90. Îți cam vine să sari pe piesa asta.
The Purple Dandies – În seara asta (Be a star) || Craii mov revin!! Sau cel puțin pentru o piesă. De vreo trei ani erau în hiatus și-mi cam părea rău. Acum i-a scos ceva din alte proiecte. Poate primăvara sau perspectiva unei veri la mare. Despre asta-i vorba în versuri. Iar o piesă de sărit pe nisip. Eventual în fața Expiratului din Vamă că tot e cu plasare de produs pe visual 😜. Hai că poate e doar una din mai multe?
Reverse The Moment – Paresthesia || V-am mai scris despre trupa asta de metalcore din Oradea și vă mai scriu. Mi se pare una dintre cele mai accesibile și catchy forme de a ambala un stil asociat de regulă cu duritatea sonoră. Lor le iese de cred că pot prinde cu soundul lor și un profan. Asta nu însemnă că timpanele nu vor primi kick, dropuri și distoarse. Ba au din belșug. Și nu i-am văzut niciodată live, dar sunt un must see! Binesse 🤘!
Melting Dice – Ochi în ochi || Na schimbare de perspectivă 😉. Cumva nu mă mai convingeau în ultimul timp băieții ăștia din Timișoara. Nu-ș’ de ce. Era un pic de praf peste ce scoteau. Dar cu piesa asta m-au întors. Mi se pare că li se potrivește sau se potrivește piesa cu ce se mai ascultă zilele astea. Un pic mai dansantă, un pic mai spre The Killers. Cred că e prima piesă de pe ce ar putea fi o altă aventură discografică. Sau nu.
Ioana Vivisenco – Where are you || Da’ unde-ai fost, tu, fată!? Ai dispărut după N-ai să mă poți vedea sau Ai să mă auzi și acum ne întrebi unde suntem 😜!? Eram aici. Bine ai revenit! Chiar cu schimbare de stil. Aceeași voce elfică, dar un stil mai spre dance. S-a înhăitat la producție cu Victor Mihălescu, tata la Underdog Station și alte proiecte bengoase și a ieșit un produs earwormish. Parcă mă văd la metrou cântând refrenul. Dar un concert live pe când?
criticeyez.com 