Când nu ești din București, cel mai interesant lucru este să te plimbi prin orașul tău provincial pe care îl cunoști în dungă, și să vezi că a apărut ceva nou într-un loc în care poate nu prea des apar lucruri care te-ar putea interesa. Se întâmpla asta acum ceva timp, când orașul Iași îmbrăca niște haine foarte dandy de sărbătoare cu ocazia unui mare festival local, Romanian Creative Week, un festival care a acaparat cât a putut de mult și a pus fiecare colț într-o lumină pe care nu ai apucat să o vezi vreodată cu ochii tăi în lumina simplă a unui bec stradal. Și cum se lumina orașul, chiar în centru a apărut ceva care a bucurat orice muzician sau pasionat de tehnică audio – o galerie muzeu unde totul gravitează în jurul muzicii, dar da, ca în muzeele de afară.
Music Gallery se cheamă proiectul, și e făcut de asociația FAPTE din Cluj, pe care probabil publicul larg îi știe de la un alt eveniment de mare anvergură pe care îl organizează, și anume festivalul Jazz in the park. De cum vezi galeria de afară simți că e ceva diferit acolo, locul fiind chiar Palatul Braunstein cu a sa cupolă impozantă. Zic diferit pentru că aici poți să înveți destule, ca în orice muzeu, că informație este cât curpinde, dar cel mai important lucru este că poți să pui mâna pe tot instrumentarul și să te joci singur cu ce vrei tu, că poate-poate așa le înțelegi mai bine. Este posibil să nu știi multe despre jazz, sau ce știi e ce-ai auzit la manifestări mici locale sau prin baruri, asta dacă ești din Iași unde de ceva vreme se întâmplă din ce în ce mai multe evenimente de profil, dar te-ai întrebat vreodată de unde a pornit totul? O întrebare pe care, drept vorbind, nu mi-am petrecut mult timp să-i găsesc un răspuns până să ajung aici, și totuși, după un tur ghidat scurt și cuprinzător, lucrurile au devenit clare.
Ce-i drept, degeaba asculți poveștile dacă nu mergi să și vezi diferențele „pe ascultate”, așa că primul lucru după ce-am auzit povestea completă a fost să mă opresc glonț în fața unui pick-up, să iau trei viniluri cu artiști despre care știam vag că au apărut în niște filme de le vedeam la TV când doar atât aveam, și pune-te pe ascultat. E cumva interesant să stai în ceva ce seamănă a mini sală de lectură de bibliotecă și să aprofundezi o muzică pe care poate n-o asculți cu atâta interes în mod normal. Patruzeci de minute mai târziu am reușit să văd de ce Quincy Jones face ce face, și mai ales de ce Dave Brubeck e atât de mare și-n zilele noastre.
Câțiva pași mai încolo, dacă ești destul de curajos, ai un playroom cu suficiente instrumente încât să-ți satisfaci toate visele de rockstar pe care le mai exprimi în duș. Poți cânta la chitară, la bass, la clape, synth, dar poate cel mai cool lucru este că poți bate la tobe și nu ai nici un vecin care să bată în vreo țeavă să te oprești. Nu intru în detalii aici pentru că a fost o transă următoarea jumătate de oră, dar e drept că n-a rămas nici un instrument neîncercat. Trebuie să recunosc, e greu să prinzi loc la instrumente, dar și când prinzi și îți pui pe urechi o pereche de căști super high-tech și închizi ochii, simți că ești măcar la o scenă de la Coachella și în față ai un public care te ovaționează fără oprire.
E fain să descoperi asemenea experiețe din astea în orașul tău, în locuri pe lângă care treci zi de zi, și unde n-ai crede vreodată că va apărea ceva atât de surprinzător. În Iași toată povestea mai ține până pe 18 iunie 2023, și timpul de petrecut acolo poate fi cât de lung, că e deschis de la 11.00 la 20.00 de marți până vineri. Când ieși din galerie auzi din nou zgomotele orașului, și parcă după toate astea nu mai sunt așa deranjante, nu le mai simți ca pe o povară, e totul un fusion-jazz unde cineva s-a jucat cu neștiință la metronom.
Discover more from
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
